Puţine-s zilele

Puţine-s zilele pe care le-am risipit nepăsător

dar cât aş vrea ca nici acestea să nu-mi întunece-amintirea,

puţine-s urmele vieţii ce nu le pot privi uşor

dar cât de mult aş vrea nici una să nu-mi fi fost şi nicăierea.

Ce fericită-i amintirea izvorului mereu curat

ce nu alungă niciodată pe nimenea oricât i-ar cere

şi nu aşteaptă răsplătire pentru nimic din tot ce-a dat

ci dă mereu de orice dată cu-aceeaşi proaspătă plăcere.

Ce fericită-i amintirea trăirii Soarelui şi-a Ploii

ce nu aleg cui dau lumina şi binefacerile-ntruna

- Ce dulce-i tot ce-nvăţ din asta spre-ndestulările nevoii

acelor care nu pot cere dar flămânzesc întotdeauna.

Aşa aş vrea şi eu să-mi fie şi-acele zile care nu-s

aşa le-aş vrea şi-acele urme a căror faţă mă-ntristează

ca-n ziua cercetării mele s-aduc în Faţa Ta Isus

din fiecare zi o roadă din fiecare urmă-o rază.