Puține-s zilele

Puține-s zilele pe care le-am risipit nepăsător

dar cât aș vrea ca nici acestea să nu-mi întunece-amintirea,

puține-s urmele vieții ce nu le pot privi ușor

dar cât de mult aș vrea nici una să nu-mi fi fost și nicăierea.

Ce fericită-i amintirea izvorului mereu curat

ce nu alungă niciodată pe nimenea oricât i-ar cere

și nu așteaptă răsplătire pentru nimic din tot ce-a dat

ci dă mereu de orice dată cu-aceeași proaspătă plăcere.

Ce fericită-i amintirea trăirii Soarelui și-a Ploii

ce nu aleg cui dau lumina și binefacerile-ntruna

- Ce dulce-i tot ce-nvăț din asta spre-ndestulările nevoii

acelor care nu pot cere dar flămânzesc întotdeauna.

Așa aș vrea și eu să-mi fie și-acele zile care nu-s

așa le-aș vrea și-acele urme a căror față mă-ntristează

ca-n ziua cercetării mele s-aduc în Fața Ta Isus

din fiecare zi o roadă din fiecare urmă-o rază.