Reflexii și rugăciuni

Orice daruri, oricât ar fi ele de mari, nu o pot mulțumi pe mireasă. Ele au darul de a o bucura, de a-i arăta grija deosebită pe care i-o poartă Iubitul ei. Cu toate darurile Lui, iubita nu este deplin mulțumită și fericită dacă nu este El. Ea îl dorește pe El. Atunci când este El, toate celelalte se uită, ea îl privește pe El, se bucură de El.

Dorința ei este împlinită. Slăvit să fie Domnul!

Falcău, 14 mai 1953

O, Doamne Dumnezeule, care ai fost, care ești și care vei fi. Caută cu milă spre robul Tău, vezi starea în care se găsește el și îl ridică Tu în marea Ta milă și îndurare. Eu bat la ușa Ta cerându-Ți ajutorul. Vrășmașul, din nou cu furie mă atacă. Dar ești scăparea mea. Întinde mâna Ta și mă mântuiește așa cum știi Tu. Amin.

Falcău, 27 ianuarie 1953

În această seară am auzit niște vești. În ziua care a trecut, iarăși alte vești.

Nenorociților, voi totdeauna loviți, ca apoi prin lovire să aveți câștig, în timp ce alții suferă atâta durere! Duhurile rele mă urmăresc, prin fel de fel de zvonuri și vorbe, căutând să mă înșele. Dar eu Îl caut pe Domnul, pe El Îl vreau, nu vreau nimic altceva decât pe El. Amin.

Falcău, 26 februarie 1952

Scriu aceste rânduri, da, scriu ca să rămână, mintea mea nu le-a înregistrat bine, timpul le va șterge, până la o vreme, ca apoi să fie aduse iarăși la lumină. Scriu, chiar dacă voi trece, fie curând, fie târziu, să citească alții ca să știe. Mă încred în Dumnezeu, în Dumnezeul cel Viu. El m-a salvat, El a făcut minuni cu mine. El îmi ajunge, numai pe El Îl vreau. Amin.

Falcău, 3 martie 1952

Aș vrea să pot vedea, dar vederea mea să nu fie scurtă, să nu-mi opresc privirea pe nici un lucru oarecare și să rămân așa. Aș vrea să privesc departe, să pot vedea înainte și trupul luminat de lumina ochilor să meargă spre desăvârșire. Aș vrea să privesc înainte, să pot vedea de-a lungul veacurilor toate cele scrise, că sunt în drum în scurgerea vremii.

Aș vrea să-i pot vedea pe toți acei de care vorbește Biblia. Să-i pot vedea, să-i pot cunoaște pe toți și pe toate. Iar eu, privind înainte la Căpetenia și Desăvârșirea credinței, la Isus, să nu mă înspăimânt, ci să merg înainte până când mă voi pierde cu totul în marea de lumină. Amin.

Falcău, august 1951

În aceste clipe, când ochii îmi sunt în lacrimi, când inima îmi arde de dor după Tine, Isuse, aș vrea să-Ți caut iubirea. Aș vrea să găsesc un cuvânt în care să pun toată dragostea mea pentru Tine. Dar limba mea, graiul meu este așa de sărac, încât nu pot găsi cuvântul în care să poată încăpea tot focul din inima mea. Eu Îți spun: Te iubesc. Nu pot trăi fără Tine. Toată lumea aceasta nu mă poate mulțumi. Eu Te vreau numai pe Tine. Tu singur îmi ești de-ajuns, numai Tu singur. Amin.

Falcău, 16 august 1951

Afară plouă, o ploaie rece și măruntă. O ploaie de toamnă. S-au dus zilele frumoase de vară, cu florile cele frumoase și cântecul păsărilor. S-au dus, și numai amintirea mai rămâne. Ca un vis s-au dus. Nu mai sunt. S-au dus.

S-a dus căldura iubirii din inimile oamenilor. Unde sunt acele vremuri când mulțimea celor ce au crezut era o inimă și-un gând? S-au dus. S-au înmulțit ucenicii. Lumea întreagă este plină de ucenici, dar niște ucenici care și-au părăsit Stăpânul. Ei rătăcesc prin pustiul acestei lumi, bizuindu-se pe puterea lor. Se conduc după înțelepciunea lor, căutând apă în puțuri sparte. O, necredincioșilor, întoarceți-vă la Acela pe care L-ați părăsit. De mii de ani voi Îl căutați și nici până azi voi nu L-ați găsit, cu toate că El este în mijlocul vostru și vă cheamă pe fiecare pe nume. Amin.

Falcău, 26 septembrie 1951.

Doamne, după atâta timp, din nou mâna tremură și penița înșiră pe hârtie aceste rânduri. Mă simt slab, mă simt neputincios, îmbătrânit, de-abia mă duc. Ochii mi s-au întunecat și o lumină slabă licărește în ei, o scânteie care amintește că odată era o flacără mare, dar acum este ca o lumină slabă într-un bordei sărăcăcios. Așa mă găsesc eu, Doamne, în aceste clipe.

Nu mă bucură aceste zile, dar mă bucur de Tine. Nu-mi trebuie darurile Crăciunului, dar Te vreau pe Tine, Dar al lui Dumnezeu. Te vreau pe Tine, Isuse, care ai fost dat din pricina fărădelegilor noastre. Pe Tine Te vreau. Nu mai vreau nimic altceva. În clipa aceasta, în toate clipele vieții mele Te vreau pe Tine, numai pe Tine. Isuse, Doamne, ajută-mă, nu mă lăsa să mă pierd. Doar câțiva pași și aș fi pierdut. Ajută-mă, o, Isuse, ca acești pași să-i fac pe urmele Tale. Unde ești, tinerețe? Unde ești, dragoste? Tu care ai fost mai întâi la mine. Isuse, vino la mine, rămâi cu mine și în căsuța sărmanei mele vieți aprinde din nou lumina și căldura Ta. Amin.

Falcău, 20 decembrie 1951