Reîntâlnirea...
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Când toamna asta cântă în simfonii cereşti,
când retrăim minunea uimitelor poveşti,
când solilor Luminii nu le ajung puteri
să-mpartă Pâinea sfântă mulţimilor ce-i cer,
când solii Veştii Bune ce mii de roiuri vin,
când prin pustiu curg iarăşi izvoarele din plin,
când morţi ce nu de zile ci de-ani zăceau uitaţi
mai vii ca-ntotdeauna din groapă-s înviaţi
purtând în trupul şubred vulcani din focul viu
şi dând vieţii preţul ce numai morţii-l ştiu,
când stăm uimiţi ca-n faţa momentului suprem,
când nu e vis, ci-aievea e ceea ce vedem,
- nu se putea un cadru de bucurii mai mari
la revederea noastră, iubiţi prieteni rari!
Reverse-Şi Domnul toată lumina-I peste voi
azi când privim o clipă viaţa înapoi.
Şi din întreg trecutul de patimi şi de chin
să ne rămână numai un nesfârşit senin!
Şi după toată urma amarului pahar
un negrăit de dulce şi nesfârşit nectar!
De când ne-am pus viaţa în slujba Lui, vedem
că-n lume ca şi Domnul aceeaşi cale-avem!
Luând pe umeri jugul aceleaşi chemări
vom fi cu El alături în slavă şi-n ocări.
Purtând cu El comoara Cuvântului Slăvit
avem şi noi primirea ce Lui s-a pregătit.
- De n-am fi fost alături de El acum în munci
cum I-am putea sta oare alăturea, - Atunci?
Azi când în cântec Cerul se bucură cu noi,
vă-mbrăţişez din suflet, dragi luptători eroi!
Şi-s fericit din suflet că sunt cu voi şi-acum
că şi aici şi-n ceruri avem acelaşi drum.
Că-n întâlnirea noastră adânc dorită az’
sărbătorim sfârşitul învinsului necaz!
Sărbătorim pe Domnul, pe-al Cărui Nume Sfânt
ne-am bizuit şi-n bezna adâncului mormânt.
Şi care încă-odată, a dovedit că-n veac
e-alăturea de-aceia ce voia Sa o fac.
O fraţii mei cu care alături am luptat
cu care-am plâns alături
şi-alături am cântat,
ce-aţi fost cu mine-alături în singuratic foc,
cu care-alături şi eu muncit-am la un loc,
- căci dragostea şi Duhul unitu-ne-au mereu:
când voi eraţi cu mine, cu voi eram şi eu
simţind la fel aceleaşi suspinuri şi cântări
în umbra şi-n lumina aceleiaşi chemări...
- În veci de Domnul nostru fiţi binecuvântaţi,
de sfânta Lui Iubire în veci să fiţi purtaţi!
De-aceeaşi sfântă cauză mereu însufleţiţi,
să fiţi în gând
şi-n suflet
şi în cuvânt
uniţi!
Curaţi să fiţi în viaţă ca visul cel curat,
de-o parte pus de Domnul şi slavei destinat,
curat să fie lucrul ce voi îl săvârşiţi
precum curată-i jertfa pe care-acum zidiţi!
Curat să fie gândul,
curat cuvântul spus,
curată pilda vieţii,
ca pilda lui Isus!
Cu lacrima iubirii din ochii fericiţi
vă-mbrăţişez iubirea cu care mă primiţi!
- Şi-ntors cu faţa toată spre Slava ce-o privim
doresc pe Calea Sfântă mai hotărâţi să fim!
Uniţi să facem lucrul slăvit şi minunat
pe care Domnul nouă acum l-a-ncredinţat.
A Lui este Lucrarea...
Statornică-i doar ea,
noi rând pe rând ne ducem, dar ea va rămânea!
- S-o-ncredinţăm frumoasă la cei ce vor veni
la fel şi ei s-o lase când şi ei vor sfârşi.
Curată să ajungă la Domnul ei iubit
precum a fost curată atunci când a pornit.
La capăt toţi odată să fim încununaţi!...
- În Numele Iubirii, fiţi binecuvântaţi!