Reîntoarcerea...
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Revăd iar casa mea... în care
cu mâna-mi toate le-am lucrat,
ştiu fiecare cărămidă
şi piatră cum am aşezat!
Privesc cu prietenie totul
şi-n fiecare colţ e-un glas
ce mustrător îmi reaminteşte
de-un prieten credincios rămas...
Le înţeleg mustrarea dreaptă
şi-mi plec privirile-n pământ,
ca cel ce şi-a lăsat un prieten
şi şi-a uitat un legământ.
+
Revăd cărările umblate
demult în tinereţea mea
mai recunosc ştiute semne
atât de prietene cândva...
Câte-o fărâmă din viaţă
în fiecare-am părăsit
şi numai când mă duc pe-acolo
să le revăd, mi-e-ngăduit.
Dar ori prea grabnic uită ele
ori eu prea tare m-am schimbat
căci eu le recunosc pe toate
dar ele, toate, m-au uitat.
+
Revăd prieteni de-altădată
aşa de-apropiaţi cândva
atât de-adânc, atunci viaţa
cu-a lor viaţă se-mpletea.
Iar astăzi trec pe lângă mine
aşa de-ndepărtaţi, părând
că nici nu ne-am ştiut pe lume
că nu ne-am cunoscut nicicând!
Pe veci de ce-aveam drag odată
şi ce iubeam - sunt despărţit!...
Şi toate-acestea pentru Tine,
- Şi nu regret, Isus Iubit!