Riscul şi izbânda
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Orice izbândă îţi cere un risc pe măsura ei, fiindcă totdeauna există un vrăjmaş, ori o primejdie care ameninţă.
2 - O izbândă mică cere şi un risc mic. Dar îl cere. O izbândă mare nu se câştigă cu un risc mic ci cu unul mare. Dacă eşti gata să-l primeşti şi să-l dai, nu totdeauna se întâmplă, dar totdeauna izbuteşti.
3 - Când lupta credinţei are de înfruntat vremuri grele, vrăjmaşi cruzi şi legi criminale - atunci oricărui fiu al lui Dumnezeu i se cere un risc mare pentru credinţa sa.
Dacă este în stare să accepte riscul, el face ceva. Dacă nu-i în stare, el nu va face nimic.
4 - Cu cât suntem mai gata să acceptăm orice risc în Numele Domnului şi pentru El, cu atâta vom constata că de cele mai multe ori Domnul cu atâta a îndepărtat ameninţarea bănuită, poate chiar în ultima clipă. Ori o micşorează până la cea mai mică însemnătate.
5 - Mare rămâne însă totdeauna răsplata acceptării riscului din prima clipă, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic, fiindcă cel care a acceptat jertfa, va fi gata şi s-o suporte, aşa cum va fi ea.
Iar Dumnezeul nostru va fi plin de mărinimie când va răsplăti astfel de dovezi de vitejie şi curaj, la ostaşii Săi devotaţi.
6 - Istoria Bisericii vii a lui Hristos este plină de mari nume de sfinţi şi de martiri, după cum este plin şi cerul lui Dumnezeu.
Dar nici unul dintre cei care au ajuns acolo n-a fost scutit de ameninţări, de chinuri şi de jertfe.
7 - Chinurile suferite au fost trecătoare, dar răsplata lor este veşnică.
În Împărăţia lui Dumnezeu nu putem intra decât prin multe necazuri. Le acceptăm, - intrăm în ea - nu le acceptăm - rămânem afară.
8 - Pe altarul lui Hristos se aduc multe jertfe, pentru că sunt mulţi cei care s-au prefăcut ei înşişi moarte şi jertfe sub acest altar. Jertfele deasupra rodesc numai prin cele dedesubt.
9 - Cele trei semne ale vieţii de jertfă sunt: întâi lepădarea de sine, apoi curajul total, apoi sfinţenia totală. Aceste trei semne au fost totdeauna dovada adevăraţilor trimeşi şi ostaşi ai lui Hristos.
10 - Dar în vremile din urmă Mântuitorul a spus că vor veni mulţi în Numele Lui, dar nu vor avea aceste semne, ci vor fi nişte prefăcuţi şi mincinoşi.
Dacă vreţi să-i cunoaşteţi, uitaţi-vă la cât sunt în stare să rişte, să piardă şi să sufere pentru Dumnezeu.
11 - Dumnezeu trimite fiecărui neam, un profet din însuşi acest neam, pentru ca solia adusă de el să nu fie împiedicată cu nimic. Dacă le-ar trimite un profet din alt neam, poate ar avea motiv de îndoială şi de respingere.
De aceea nu vor avea nici o dezvinovăţire cei ce L-au respins.
12 - Fericite sunt neamurile care îşi recunosc şi îşi primesc profeţii lor trimişi la ei, preţuindu-i şi urmându-i.
Vai de cei care îi resping, îi batjocoresc şi îi ucid!
13 - Adevăraţii profeţi au semnele lor, care sunt totdeauna semnele lui Hristos. Dovezile acestor semne sunt zguduitoare şi unice, cu neputinţă de imitat, dar şi de respins.
În recunoaşterea lor este o mântuire - în negarea lor este o osândă.
14 - Profeţi pregătitori pot fi mulţi, dar profetul eliberator este numai unul.
Semnele lui sunt: Cuvântul clar, sufletul cald, curajul total, suferinţa demnă, moartea martirică.
15 - Unele popoare şi-au avut profetul lor - şi dacă l-au ascultat, au fost binecuvântate. Dacă nu l-au ascultat au fost nimicite... sau vor fi.
Un altul nu le-a mai fost trimis. Şi nici nu le va mai fi. Dumnezeu are pentru fiecare popor numai un singur mare adevăr. Şi numai un singur mare profet.
16 - Neamul nostru a avut şi el destui profeţi pregătitori - dar numai unul a fost un eliberator. Toţi cei dinaintea celui unic au căutat să se mântuiască doar pe ei înşişi. Dar el i-a mântuit pe mulţi şi a căutat să-i mântuiască pe toţi.
Acesta este semnul profetului unic.
17 - Toţi cei care am avut sau vom avea între noi sau înaintea noastră un astfel de trimes ceresc peste care am văzut, ori vom vedea clar semnele lui Hristos - trebuie să-l urmăm, de la prima lui chemare, străpunşi ca de un fulger de Cuvântul Său: Vino după Mine!
18 - Chemarea lui este plină de mici riscuri trecătoare, dar este urmată de o mare făgăduinţă veşnică: Venind după Mine veţi avea de întâmpinat lupte, bătăi, foamete, închisori şi poate moartea, - dar apoi veţi primi viaţa veşnică.
19 - Cine le acceptă de la începutul legământului cu Hristos, pe toate acestea, spunând: Se merită! - acela nu totdeauna le şi află acestea pe calea vieţii. Dar totdeauna află cununa lor la sfârşitul ei.
20 - Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm dă-ne ochi curaţi cu care să vedem finalul credinţei şi inima curajoasă cu care să-l dobândim.
Să ne recunoaştem profetul Tău şi să ni-l urmăm. Amin.