Riscul și izbânda
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Orice izbândă îți cere un risc pe măsura ei, fiindcă totdeauna există un vrăjmaș, ori o primejdie care amenință.
2 - O izbândă mică cere și un risc mic. Dar îl cere. O izbândă mare nu se câștigă cu un risc mic ci cu unul mare. Dacă ești gata să-l primești și să-l dai, nu totdeauna se întâmplă, dar totdeauna izbutești.
3 - Când lupta credinței are de înfruntat vremuri grele, vrăjmași cruzi și legi criminale - atunci oricărui fiu al lui Dumnezeu i se cere un risc mare pentru credința sa.
Dacă este în stare să accepte riscul, el face ceva. Dacă nu-i în stare, el nu va face nimic.
4 - Cu cât suntem mai gata să acceptăm orice risc în Numele Domnului și pentru El, cu atâta vom constata că de cele mai multe ori Domnul cu atâta a îndepărtat amenințarea bănuită, poate chiar în ultima clipă. Ori o micșorează până la cea mai mică însemnătate.
5 - Mare rămâne însă totdeauna răsplata acceptării riscului din prima clipă, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic, fiindcă cel care a acceptat jertfa, va fi gata și s-o suporte, așa cum va fi ea.
Iar Dumnezeul nostru va fi plin de mărinimie când va răsplăti astfel de dovezi de vitejie și curaj, la ostașii Săi devotați.
6 - Istoria Bisericii vii a lui Hristos este plină de mari nume de sfinți și de martiri, după cum este plin și cerul lui Dumnezeu.
Dar nici unul dintre cei care au ajuns acolo n-a fost scutit de amenințări, de chinuri și de jertfe.
7 - Chinurile suferite au fost trecătoare, dar răsplata lor este veșnică.
În Împărăția lui Dumnezeu nu putem intra decât prin multe necazuri. Le acceptăm, - intrăm în ea - nu le acceptăm - rămânem afară.
8 - Pe altarul lui Hristos se aduc multe jertfe, pentru că sunt mulți cei care s-au prefăcut ei înșiși moarte și jertfe sub acest altar. Jertfele deasupra rodesc numai prin cele dedesubt.
9 - Cele trei semne ale vieții de jertfă sunt: întâi lepădarea de sine, apoi curajul total, apoi sfințenia totală. Aceste trei semne au fost totdeauna dovada adevăraților trimeși și ostași ai lui Hristos.
10 - Dar în vremile din urmă Mântuitorul a spus că vor veni mulți în Numele Lui, dar nu vor avea aceste semne, ci vor fi niște prefăcuți și mincinoși.
Dacă vreți să-i cunoașteți, uitați-vă la cât sunt în stare să riște, să piardă și să sufere pentru Dumnezeu.
11 - Dumnezeu trimite fiecărui neam, un profet din însuși acest neam, pentru ca solia adusă de el să nu fie împiedicată cu nimic. Dacă le-ar trimite un profet din alt neam, poate ar avea motiv de îndoială și de respingere.
De aceea nu vor avea nici o dezvinovățire cei ce L-au respins.
12 - Fericite sunt neamurile care își recunosc și își primesc profeții lor trimiși la ei, prețuindu-i și urmându-i.
Vai de cei care îi resping, îi batjocoresc și îi ucid!
13 - Adevărații profeți au semnele lor, care sunt totdeauna semnele lui Hristos. Dovezile acestor semne sunt zguduitoare și unice, cu neputință de imitat, dar și de respins.
În recunoașterea lor este o mântuire - în negarea lor este o osândă.
14 - Profeți pregătitori pot fi mulți, dar profetul eliberator este numai unul.
Semnele lui sunt: Cuvântul clar, sufletul cald, curajul total, suferința demnă, moartea martirică.
15 - Unele popoare și-au avut profetul lor - și dacă l-au ascultat, au fost binecuvântate. Dacă nu l-au ascultat au fost nimicite... sau vor fi.
Un altul nu le-a mai fost trimis. Și nici nu le va mai fi. Dumnezeu are pentru fiecare popor numai un singur mare adevăr. Și numai un singur mare profet.
16 - Neamul nostru a avut și el destui profeți pregătitori - dar numai unul a fost un eliberator. Toți cei dinaintea celui unic au căutat să se mântuiască doar pe ei înșiși. Dar el i-a mântuit pe mulți și a căutat să-i mântuiască pe toți.
Acesta este semnul profetului unic.
17 - Toți cei care am avut sau vom avea între noi sau înaintea noastră un astfel de trimes ceresc peste care am văzut, ori vom vedea clar semnele lui Hristos - trebuie să-l urmăm, de la prima lui chemare, străpunși ca de un fulger de Cuvântul Său: Vino după Mine!
18 - Chemarea lui este plină de mici riscuri trecătoare, dar este urmată de o mare făgăduință veșnică: Venind după Mine veți avea de întâmpinat lupte, bătăi, foamete, închisori și poate moartea, - dar apoi veți primi viața veșnică.
19 - Cine le acceptă de la începutul legământului cu Hristos, pe toate acestea, spunând: Se merită! - acela nu totdeauna le și află acestea pe calea vieții. Dar totdeauna află cununa lor la sfârșitul ei.
20 - Doamne și Dumnezeul nostru, Te rugăm dă-ne ochi curați cu care să vedem finalul credinței și inima curajoasă cu care să-l dobândim.
Să ne recunoaștem profetul Tău și să ni-l urmăm. Amin.