Rugăciune și mărturisire
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Nu fiți geloși când cineva, mărturisindu-L pe Hristos prin cuvântul și viața lui mai sfântă, este mai prețuit și mai ascultat decât voi,
deși vi s-ar părea că aveți merite sau titluri mai mari.
Nu fiți geloși dacă alții pot să alerge mai mult și mai folositor,
nici dacă pot să cânte mai frumos - ca voi
nici dacă pot și știu să lucreze mai bine
sau să vorbească mai înflăcărat
ori să spună mai inspirat decât voi despre Hristos.
Dacă L-ați iubi sincer pe Hristos, veți gândi că prin asta El este și mai slăvit.
Și asta sigur v-ar face fericiți.
2 - Multe din cele ce nu ne sunt date din cer,
dar noi le râvnim cu lăcomie,
- le putem câștiga prin lupta noastră,
sau le putem smulge de la Dumnezeu prin rugăciunile noastre,
- dar atât umblarea după ele cât și dobândirea lor, nu va fi decât trudă și durere pentru noi.
Cu cât regret și pagubă vedem acestea prea târziu.
3 - Fericit este acela care nu umblă să smulgă de la Dumnezeu prin rugăciune stăruitoare
și plină de amestec firesc,
ceea ce Dumnezeu n-a găsit potrivit să-i dea.
Sau să-l inspire el ca să-I ceară.
Tot ce smulgem de la Dumnezeu cu rugăciune chinuită și pătimașă, nu este spre bine niciodată
ci spre rău.
4 - Dacă vom căuta cu adevărat Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, cum ni s-a poruncit, - atunci toate celelalte lucruri care ne sunt necesare și folositoare
Dumnezeu va îngriji El Însuși, ca noi să le avem,
- fără să forțăm Mâna Lui spre a ni le da.
Tot ce primim nesilit de la Dumnezeu, este binecuvântat și bun.
Tot ce smulgem fără să ne fie dat, putem avea.
Dar nu va fi însoțit de binecuvântare ci de necaz.
Ne va împovăra viața, nu ne-o va ușura.
5 - Sfântul Ioan Botezătorul, ca toți marii oameni ai lui Dumnezeu, a rămas mereu la mărturisirea sa - pe care a ținut să și-o sfârșească cu credincioșie.
Și așa și-a și sfârșit-o.
De aceea a fost lăudat de Dumnezeu.
Căci numai acela care rămâne statornic își duce mărturisirea sa până la sfârșit.
Toți cei nestatornici își pierd mărturia și n-o mai găsesc niciodată.
De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.
6 - Ioan n-a spus de la început un lucru, și mai târziu altul.
N-a spus odată într-un fel - iar altădată în alt fel,
căci mărturisirea adevărată este ca și credința: numai una.
Voi sunteți martori, a zis el - că am spus: nu eu - ci El,
și voi sunteți martori că eu tot așa zic și acum, până la moarte.
O, ce mărturie vrednică
și ce martor vrednic
este acesta în fața cerului
în fața pământului
și în fața veșniciei.
Doamne, așa să fie și a noastră!
7 - Toți cei ce te-au auzit, vor fi martori împotriva ta
dacă nu rămâi statornic în mărturia de la început,
în credința ta, în adunarea ta, și în biserica ta dintâi.
Dacă vei căuta foloasele tale - și nu ale lui Hristos,
dacă vei căuta să te înalți pe tine - dar nu pe Isus,
dacă vei lega suflete de tine, iar nu de Domnul,
dacă tu vei fi mereu înaintea lui Hristos - iar nu El înaintea ta,
și dacă nu vei schimba Cuvântul după împrejurări,
după oameni
și după interese
mărturisind azi într-un fel iar mâine într-alt fel,
odată așa, altădată altcum,
și-o zi într-o credință și mâine într-alta,
- tu nu vei dovedi atunci decât că vei fi un nevrednic
și așa îți va rămânea și numele tău pe veci.
8 - Dacă ești un mărturisitor vrednic, după tine va merge Hristos oriunde,
căci și tu mergi după El oricând.
Dacă vei merge într-o casă, după tine va merge neapărat acolo și El.
Dacă vei merge într-o adunare, într-o societate, într-o familie, - acolo trebuie să-L duci neapărat și curajos pe Isus
pe El, - nu forme noi, obiceiuri noi. Ci pe Isus.
Doar așa ești al Lui. Altfel nu.
9 - Dacă ai intrat într-o inimă, ai grijă ca după tine să intre acolo neapărat și Hristos.
Nu patimi și gânduri necurate,
nu îndemnuri urâte,
nu porniri rele,
nu îndoieli și nu lepădări,
nu căderi și slăbiri în credință,
- ci Hristosul lui Dumnezeu - cu mântuirea și sfințenia Lui.
Înlesnește totdeauna intrarea lui Hristos, oriunde ajungi.
Mergi totdeauna așa cum ai fost trimis: înaintea Lui, ca să-L ai mereu pe El înaintea ta.
Numai astfel vei fi al Lui, cu adevărat.
10 - Cine intră după tine, unde intri tu?
Intră oare mândria, dezbinarea, certurile, tulburările, pofta rea, gelozia, interesul - adică diavolul?
Sau intră blândețea, smerenia, iubirea, unitatea frățească, răbdarea, bucuria, înțelegerea, înfrânarea - adică Hristos?
11 - Duhul Sfânt care l-a umplut pe sfântul Ioan Botezătorul i-a descoperit lui cele două mari taine cu privire la Hristos:
Taina Jertfei Sale răscumpărătoare când a zis: Iată Mielul!
și Taina Nunții Sale Veșnice - când a zis: Iată Mirele!
Acestea sunt adevăratele descoperiri ale Duhului Sfânt pentru oricine este cu adevărat un proroc.
12 - Fiecare om are un dar și o chemare;
darul unui proroc și chemarea lui este să-L descopere și să-L arate pe Hristos.
Să meargă înaintea Lui spunând: Iată Mielul, iată Mirele!
Atât.
Dacă profetul va merge înaintea lui Hristos, cu siguranță că și pe urma lui vor merge multe suflete.
Cine face ca o adunare să ajungă o mireasă a lui Hristos, - acela va fi cu adevărat un prieten al Mirelui.
Binecuvântat să fie și binecuvântat va fi acela!
13 - Cum vei răspunde tu în fața lui Hristos pentru ceea ce trebuia să faci și n-ai făcut?
Pentru sărăcia la care trebuia să ajuți - și n-ai ajutat,
pentru faptele bune pe care El le-a pregătit să le faci - și nu le-ai făcut,
pentru săracii la care trebuia să mergi - și n-ai ajutat,
pentru faptele bune pe care El le-a pregătit să le faci - și nu le-ai făcut,
pentru sărmanii la care trebuia să mergi - și n-ai mers,
pentru cuvântul pe care trebuia să-l spui - și nu l-ai spus,
pentru drumurile pe care trebuia să le umbli - și nu le-ai umblat...
- Din pricina că ai fost zgârcit, leneș și nepăsător.
Și din pricină că ai iubit mai mult traiul ușuratic,
sau ascultarea soțului firesc,
sau aprecierile societății necredincioase,
- decât pe Dumnezeul tău
și conștiința misiunii tale.
Întreabă-te, cum vei răspunde în fața lui Hristos, - pentru astea?
14 - Hristos este ca lumina, eul nostru este ca umbra:
când se înalță lumina, umbra scade.
Când crește umbra, lumina se ascunde.
Este ca și cu soarele și luna:
când răsare soarele, luna apune.
Când răsare luna, apune soarele.
Nu pot lumina în același timp pe cer.
Așa este și în viața duhovnicească. Hristos trebuie să fie sus iar eul nostru jos,
la picioarele Lui.
Așa a fost în viața sfinților.
15 - Înțelegem noi oare că eul nu trebuie să se ridice niciodată?
Hristos trebuie să fie înălțat totdeauna, iar eul umilit totdeauna,
în predica ta, în faptele tale, în toată viața ta!
Hristos trebuie să fie văzut în orice cuvânt al tău, în orice stare a ta, în orice pas al tău.
Până când nu se va mai vedea nimic din eul tău.
Atunci ai ajuns al lui Hristos.
16 - Singur Hristos să crească în toate bisericile, în toate familiile, în toate inimile, în toate privințele alor Lui,
tot mai frumos, mai prețuit,
mai iubit, mai ascultat,
până ce totul se va umplea numai de strălucirea, armonia și dragostea Lui,
să crească lauda, ascultarea și trăirea lui Hristos prin toți și în toți,
fiindcă este o nelegiuire și un furt, când se caută slava și foloasele omului prin Hristos
și nu slava și foloasele lui Hristos prin om.
Vai de oricine face altfel!