Rugăciune

Isuse, preadulcele meu Păstor și Salvator, Te știam mai de mult că ești Păstorul cel bun, dar în ce sens, eu nu știam; pentru că-mi spuseseră doar alții că ești Păstorul cel bun. Eu nu cunoșteam din viața mea, eu nu cunoșteam în Tine pe Păstorul meu cel bun, mintea mea nepregătită pentru lucrurile duhovnicești nu era în stare să înțeleagă. Inima mea, care atâta vreme slujise păcatului, era gata să primească în orice moment altceva în locul Tău.

Te știam din auzite, dat nu Te cunoșteam.

Azi, după atâta vreme, am început să cunosc în Tine pe Păstorul cel bun, după ce în viața mea am simțit păstorirea Ta cea dulce.

Doamne Isuse, poate eu încă nu înțeleg, nu Te cunosc bine, așa cum ești Tu. Doamne, fie-Ți milă de această oaie care a rătăcit atâta vreme pană ce Tu ai găsit-o, ai luat-o pe umăr și ai adus-o la turmă! Doamne, eu, ca o oaie slabă și ticăloasă, încă mai rămân în urmă. Ajută-mă, o, Isuse, o, Mântuitorule, ca pană la sfârșit să merg cu oile Tale! Doamne, luminează-mă cu lumina Ta, să pot vedea chipul Tău, să pot vedea fața Ta slăvită, să pot auzi glasul Tău; o, glasul Tău plin de iubire, să-l aud și să-l urmez pană la sfârșit, pană în ultima clipă a vieții mele de pe acest pământ. Arde, Doamne, tot ce e încă de ars în viața mea, tot ce e rău, tot ce nu e după voia Ta, ca în locul uscăciunilor și mărăcinilor să răsară flori frumoase, urmate de rod bogat. Și până la urmă să ard și eu neîncetat de dor după Tine. Amin.

Falcău, 29 mai 1951