Rugăciunea profetului Ieremia – 4
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Adu-Ţi aminte Doamne de ce ni s-a-ntâmplat
şi vezi-ne ocara cea grea de ne-ndurat,
a noastră moştenire trecută-i la străin
şi cei din altă ţară a noastre case ţin.
Ca văduvă ni-e mama, căci tată, nu avem,
plătite lemne ardem, plătită apă bem
vrăjmaşii fără milă ne-alungă îndârjiţi
şi nu ne dau odihnă când suntem obosiţi.
Noi mâna după pâine spre-Asiria-am întins
şi spre Egipt, căci foamea şi lipsa ne-au cuprins
s-au dus părinţii noştri care-au păcătuit
iar noi purtăm păcatul, azi robii ne-au robit.
Şi nimeni nu ne scapă din mâna lor nici az’
mâncăm cu preţul vieţii o pâine de necaz,
ne ard a foamei friguri aşa cum arde-un foc,
femei şi fete-s toate bătaia lor de joc...
Mai marii noştri fost-au şi dânşii nimiciţi
şi toţi bătrânii noştri când azi dispreţuiţi
cei tineri duşi la muncă, copiii la poveri...
- Ah, toate-s Doamne toate dureri şi iar dureri.
Partea 2
Bătrânii nu mai merg la poartă
demult cei tineri n-au cântat
s-a dus a noastră bucurie
şi jalea locul i-a luat.
Căzut-a de pe capul nostru
cununa ce-o purtam cândva
ah, vai de noi, păcătuit-am
şi fărdelegea noastră-i grea.
Şi dacă inima ne doare
şi ochii ni s-au întristat
e că Sionul pustiit e
şi nimicit şi dărâmat.
Dar Tu o Doamne, Tu eşti Veşnic
şi-n veşnicii împărăţeşti
Ţi-e veşnic Scaunul de Domnie
din neam în neam Ţi-l dăinuieşti.
De ce să fim uitaţi de Tine
şi părăsiţi atât de-amar
întoarce-ne la Tine Doamne
şi noi ne vom întoarce iar.
Mai dă-ne iarăşi zile Doamne
cum am avut cândva demult.
Să ne fii uitat de tot Tu oare,
Te-am mâniat nespus de mult?