Rugăciunea profetului Isaia - 2
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Când ai făcut minuni neaşteptate
Te-ai pogorât şi munţii-ai zguduit,
cum niciodată nu se pomenise
nici s-a văzut şi nici s-a auzit.
Că Doamne-alt dumnezeu afar-de Tine
să fi făcut vreodată undeva
asemenea minuni nemaivăzute
pentru poporul care-n el credea.
Tu ieşi mereu naintea celor care
sunt bucuroşi dreptatea a-mplini
la cei ce umblă drept pe-a Ta cărare
şi-şi amintesc de Tine-a Te iubi...
Partea 2
Tu ieşi naintea celor buni
ce fac cu bucurie
dreptatea Ta, umblând mereu
pe căi plăcute Ţie.
La cei ce-aminte îşi aduc
cu dragoste de Tine
la cei ce n-au uitat ci ţin
şi fac ce este bine.
Dar vai, pe noi Te-ai mâniat
căci plini suntem de rele
- vom suferi noi necurmat
sau vom scăpa din ele?
Ajuns-am nişte necuraţi
şi-a noastre fapte bune
urâte sunt în faţa Ta
cum nu se poate spune.
Nu-i nimeni Numele Tău Sfânt
să-L cheme cu suspine
şi să dorească-a se-alipi
din inimă, de Tine.
De-aceea Faţa Ţi-ai ascuns
şi stăm în părăsire
Tu ne-ai lăsat... iar noi pierim
în grea nelegiuire...
... Şi totuşi Doamne Tu ne eşti
Preabunul nostru Tată
ai Tăi suntem, Tu ne-ai făcut
cu Mâna Ta curată.
O, nu Te mânia prea mult
păcatul nu ni-l ţine.
cu milă-apleacă-Te spre noi
şi fă-ne iarăşi bine.
Partea 3
Pe noi să nu Te mânii Doamne, nu-Ţi aminti de rău în veac
priveşte iar spre noi cu milă: suntem poporul Tău sărac.
Pustii sunt zidurile-Ţi sfinte, Sionul Tău e pustiit
e pustiit Ierusalimul, Cetatea care Te-a iubit.
Slăvita noastră Casă Sfântă din care-ai noştri Ţi-au cântat
ajuns-a flăcărilor pradă... tot ce-a fost scump s-a dărâmat.
Şi după toate-acestea Doamne, Tu până când vei tot tăcea
în îndelungă întristare cât încă ne vei tot lăsa?