Rugăciunea profetului Isaia - 2
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Când ai făcut minuni neașteptate
Te-ai pogorât și munții-ai zguduit,
cum niciodată nu se pomenise
nici s-a văzut și nici s-a auzit.
Că Doamne-alt dumnezeu afar-de Tine
să fi făcut vreodată undeva
asemenea minuni nemaivăzute
pentru poporul care-n el credea.
Tu ieși mereu naintea celor care
sunt bucuroși dreptatea a-mplini
la cei ce umblă drept pe-a Ta cărare
și-și amintesc de Tine-a Te iubi...
Partea 2
Tu ieși naintea celor buni
ce fac cu bucurie
dreptatea Ta, umblând mereu
pe căi plăcute Ție.
La cei ce-aminte își aduc
cu dragoste de Tine
la cei ce n-au uitat ci țin
și fac ce este bine.
Dar vai, pe noi Te-ai mâniat
căci plini suntem de rele
- vom suferi noi necurmat
sau vom scăpa din ele?
Ajuns-am niște necurați
și-a noastre fapte bune
urâte sunt în fața Ta
cum nu se poate spune.
Nu-i nimeni Numele Tău Sfânt
să-L cheme cu suspine
și să dorească-a se-alipi
din inimă, de Tine.
De-aceea Fața Ți-ai ascuns
și stăm în părăsire
Tu ne-ai lăsat... iar noi pierim
în grea nelegiuire...
... Și totuși Doamne Tu ne ești
Preabunul nostru Tată
ai Tăi suntem, Tu ne-ai făcut
cu Mâna Ta curată.
O, nu Te mânia prea mult
păcatul nu ni-l ține.
cu milă-apleacă-Te spre noi
și fă-ne iarăși bine.
Partea 3
Pe noi să nu Te mânii Doamne, nu-Ți aminti de rău în veac
privește iar spre noi cu milă: suntem poporul Tău sărac.
Pustii sunt zidurile-Ți sfinte, Sionul Tău e pustiit
e pustiit Ierusalimul, Cetatea care Te-a iubit.
Slăvita noastră Casă Sfântă din care-ai noștri Ți-au cântat
ajuns-a flăcărilor pradă... tot ce-a fost scump s-a dărâmat.
Și după toate-acestea Doamne, Tu până când vei tot tăcea
în îndelungă întristare cât încă ne vei tot lăsa?