Rugăciunea şi trăirea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Trebuie să ne rugăm mereu pentru ca Dumnezeu să ne apere de falsele încredinţări care ne nimicesc adevărul din inimă.
Şi de falsele crezuri care ne nimicesc dragostea dinafară.
Acestea strică învăţătura şi rup unitatea - fără de care nu poate fi nici mântuire pentru nimeni.
2 - Cine caută Adevărul va ajunge la Dragoste - şi cine caută Dragostea va ajunge la Adevăr.
Cine se va rupe de el se va despărţi de ea
şi cine rămâne fără amândouă, - rămâne fără Dumnezeu.
3 - Trebuie să ne rugăm mereu ca să fim vrednici de numele şi meritele înaintaşilor noştri, prin meritele noastre înşine.
Ce jalnică este starea acelor copii care au ajuns să poată vorbi numai de meritele părinţilor lor. Aceasta e dovada că ei n-au spre laudă nimic al lor. Că în ce-i priveşte pe ei înşişi nu se pot lăuda cu nimic altceva decât că s-au născut din părinţii lor.
4 - A fost tatăl meu un om mare? - Slăvit să fie Domnul pentru asta.
Au fost strămoşii noştri oameni aleşi? O, ce bine e. Domnul să fie slăvit.
Dar aceasta te obligă şi pe tine, ne obligă şi pe noi mult, foarte mult.
Ne obligă să fim şi noi la fel cu marii noştri părinţi. Numai în felul acesta vom fi vrednici de ei şi de Dumnezeul nostru.
5 - Dacă eşti o sămânţă de stejar, - fii stejar
- dar dacă eşti o trestie care te clatini şi te îndoi la bătaia oricărui vântişor,
sau eşti volbură care te târâi prin orice gunoaie, atunci nu te şi mai osândi lăudându-te cu meritele mari ale părinţilor şi înaintaşilor tăi înalţi, drepţi şi puternici.
6 - Fiii care nu se pot lăuda cu nimic altceva al lor, decât doar cu faptele mari şi frumoase ale unor părinţi ai lor, - ar fi mai bine să tacă. Şi dacă sunt cinstiţi aşa vor şi face.
Dacă sunt necinstiţi, ar fi mai bine să-şi schimbe măcar numele dacă nu-şi schimbă viaţa.
Pentru ca lumea care le-a cunoscut părinţii lor vrednici, să n-aibă măcar prilejul să-i înjosească şi mai mult, batjocorindu-le această jalnică şi josnică laudă.
7 - Orice lucru îşi are valoarea lui însuşi.
Leul, dacă a fost leu în viaţă, rămâne leu şi în moarte...
Dar dacă puiul lui nu poate fi decât o mâţă, mai bine ar face să tacă, să nu se mai laude şi să nu mai spună nimănui că este un leu. Căci nu se va înălţa pe sine ci va înjosi pe acela cu care se laudă.
Dacă ne pretindem fii ai lui Dumnezeu, atunci să şi arătăm că suntem din El.
8 - Dacă ziceţi: suntem sămânţa martirilor, mucenicilor, sfinţilor - iar voi sunteţi nişte beţivi, nişte mincinoşi, nişte rătăciţi lăudăroşi şi nişte comedianţi religioşi - credeţi oare că aţi convins pe cineva ca să vă creadă ce nu sunteţi? Credeţi că prin laudele voastre vă veţi putea câştiga un preţ pe care faptele voastre nu vi-l dau?
Să nu vă înşelaţi, numai roadele bune îl arată pe pomul bun.
9 - Marile fapte ale unui tată bun, nu-l pot împodobi pe un fiu rău.
- Un copil poate îmbrăca haina uriaşă a tatălui său, ori încălţămintea lui. Dar dacă încearcă să umble cu ele, nu numai că nu poate, dar se face şi de râs căzând şi murdărindu-le.
Dacă sunteţi fiii unui părinte credincios, faceţi-vă vrednici de numele lui, printr-o viaţă la fel ca a sa.
10 - Rob este orice om care ar vrea să facă ceva, dar nu poate. Care ar vrea să meargă undeva, dar nu are voie.
Care ar dori să lepede ceva, dar n-are puterea s-o facă şi doreşte ceva dar nu poate avea.
Rob al păcatului este oricine vrea să nu păcătuiască, dar nu poate.
Rob al neprihănirii este oricine vrea să nu păcătuiască - şi poate.
11 - Orice rob, este stăpânit de acela care îl leagă.
Orice rob poate fi vândut şi poate fi dus unde nu ştie şi unde nu este întrebat dacă vrea sau nu.
Aceasta se întâmplă zilnic cu robii lumii şi ai păcatului. Cu oricine nu-L cunoaşte pe Hristos şi nu-I este un răscumpărat al Lui.
Sau cu cel căzut din ascultarea lui Dumnezeu.
12 - Dacă cineva este un rob al păcatului - şi nu un fiu al Duhului Sfânt - chiar dacă ar umbla ani de zile după Hristos, şi în urma Lui, - vine o zi când se arată pe faţă ce este.
Vine o zi când se lasă de biserică, de învăţătură, de fraţi, de credinţă - şi de Hristos.
Aceasta arată că el n-a fost îngemănat acolo ci a fost doar lipit, ca un timbru pe o scrisoare. Îndată ce dă de puţină umezeală, este gata să se dezlipească.
Îndată ce vine o ispită, o încercare mai grea, cade şi se desparte pentru totdeauna de tot ce părea că iubeşte atât de fierbinte înainte.
Robul nu rămâne pururea în casă...
13 - Fiul rămâne pururea! Orice s-ar întâmpla cu o casă, fiul casei nu o poate părăsi. Robul o poate.
Orice s-ar întâmpla cu adunarea Domnului, fiul Domnului rămâne statornic în ea. Orice s-ar întâmpla cu el, inima lui nu o poate părăsi fiindcă Hristos îl ţine prin ea şi ea îl ţine prin El.
14 - Adunarea frăţească poate să fie sau să nu fie liberă
poate să se ţină, - sau poate să nu se poată ţinea
- dar Hristos este liber, e puternic şi este totdeauna prezent.
Orice s-ar întâmpla cu fraţii, orice ar face unul sau altul dintre ei, cel care este un fiu adevărat al Domnului şi un mădular sănătos al adunării - nu părăseşte învăţătura şi credinţa sa dintâi niciodată.
Acolo a aflat calea mântuirii sale şi ea acolo rămâne pentru el pe totdeauna.
Părăsind-o acolo, - nu şi-o mai află nicăieri şi niciodată.
15 - Dacă ai putut părăsi Lucrarea Domnului în care te-ai născut din nou, învăţătura şi ascultarea ei,
dacă ai putut părăsi pe fraţii şi surorile cu care ai umblat şi ai simţit la fel, care te-au iubit şi te-au ajutat când erai necunoscut şi nevoiaş - e dovadă că erai rob, iar nu fiu.
16 - Hristos este Singurul Eliberator Adevărat
nimeni altcineva nu poate elibera nici pe un singur om cu adevărat, decât Hristos. Dar El poate să elibereze pe toţi oamenii şi pe toate popoarele din tot ce-i poate robi pentru că El îi eliberează din păcat.
Şi păcatul este cauza tuturor robilor de orice fel.
17 - Numai slobozenia pe care o dăruieşte Hristos este adevărata slobozenie. Toate celelalte sunt numai păreri şi amăgiri. Numai Hristos îţi poate da starea din care poţi privi la fostele păcate ca la ceva biruit, neputincios, depăşit. Ca la un lanţ rupt, ca la o închisoare dărâmată, ca la o noapte trecută, ca la un şarpe zdrobit.
18 - Nici o altă lumină nu te poate scăpa de întunericul nopţii, ci numai soarele.
Dar când soarele te scapă de noapte, atunci eşti sigur scăpat.
Când Hristos te scapă din păcat, - atunci eşti scăpat pe totdeauna.
19 - Virtuţile cu care omul se laudă, fără a le avea, - ele însele îl osândesc.
Numele cu care omul se făleşte, fără a-l cinsti, - el însuşi îl va judeca.
Cuvântul pe care omul îl predică, dar nu îl ţine, - el însuşi o să-l condamne.
20 - Avraam a fost cel mai credincios om din lume
Moise a fost omul cel mai blând
Isaia a fost cel mai ascultător
Ieremia a fost cel mai răbdător
Ilie cel mai hotărât
Petru cel mai curajos
Ioan cel mai iubitor
Pavel cel mai harnic
Iacov cel mai smerit
şi voi care spuneţi că sunteţi urmaşii lor, - cu ce le semănaţi?
Unde sunt aceste virtuţi din viaţa voastră?
- Dumnezeul nostru, Te rugăm dăruieşte-ni-le tuturor.
Amin.