Rugăciunea și trăirea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Trebuie să ne rugăm mereu pentru ca Dumnezeu să ne apere de falsele încredințări care ne nimicesc adevărul din inimă.
Și de falsele crezuri care ne nimicesc dragostea dinafară.
Acestea strică învățătura și rup unitatea - fără de care nu poate fi nici mântuire pentru nimeni.
2 - Cine caută Adevărul va ajunge la Dragoste - și cine caută Dragostea va ajunge la Adevăr.
Cine se va rupe de el se va despărți de ea
și cine rămâne fără amândouă, - rămâne fără Dumnezeu.
3 - Trebuie să ne rugăm mereu ca să fim vrednici de numele și meritele înaintașilor noștri, prin meritele noastre înșine.
Ce jalnică este starea acelor copii care au ajuns să poată vorbi numai de meritele părinților lor. Aceasta e dovada că ei n-au spre laudă nimic al lor. Că în ce-i privește pe ei înșiși nu se pot lăuda cu nimic altceva decât că s-au născut din părinții lor.
4 - A fost tatăl meu un om mare? - Slăvit să fie Domnul pentru asta.
Au fost strămoșii noștri oameni aleși? O, ce bine e. Domnul să fie slăvit.
Dar aceasta te obligă și pe tine, ne obligă și pe noi mult, foarte mult.
Ne obligă să fim și noi la fel cu marii noștri părinți. Numai în felul acesta vom fi vrednici de ei și de Dumnezeul nostru.
5 - Dacă ești o sămânță de stejar, - fii stejar
- dar dacă ești o trestie care te clatini și te îndoi la bătaia oricărui vântișor,
sau ești volbură care te târâi prin orice gunoaie, atunci nu te și mai osândi lăudându-te cu meritele mari ale părinților și înaintașilor tăi înalți, drepți și puternici.
6 - Fiii care nu se pot lăuda cu nimic altceva al lor, decât doar cu faptele mari și frumoase ale unor părinți ai lor, - ar fi mai bine să tacă. Și dacă sunt cinstiți așa vor și face.
Dacă sunt necinstiți, ar fi mai bine să-și schimbe măcar numele dacă nu-și schimbă viața.
Pentru ca lumea care le-a cunoscut părinții lor vrednici, să n-aibă măcar prilejul să-i înjosească și mai mult, batjocorindu-le această jalnică și josnică laudă.
7 - Orice lucru își are valoarea lui însuși.
Leul, dacă a fost leu în viață, rămâne leu și în moarte...
Dar dacă puiul lui nu poate fi decât o mâță, mai bine ar face să tacă, să nu se mai laude și să nu mai spună nimănui că este un leu. Căci nu se va înălța pe sine ci va înjosi pe acela cu care se laudă.
Dacă ne pretindem fii ai lui Dumnezeu, atunci să și arătăm că suntem din El.
8 - Dacă ziceți: suntem sămânța martirilor, mucenicilor, sfinților - iar voi sunteți niște bețivi, niște mincinoși, niște rătăciți lăudăroși și niște comedianți religioși - credeți oare că ați convins pe cineva ca să vă creadă ce nu sunteți? Credeți că prin laudele voastre vă veți putea câștiga un preț pe care faptele voastre nu vi-l dau?
Să nu vă înșelați, numai roadele bune îl arată pe pomul bun.
9 - Marile fapte ale unui tată bun, nu-l pot împodobi pe un fiu rău.
- Un copil poate îmbrăca haina uriașă a tatălui său, ori încălțămintea lui. Dar dacă încearcă să umble cu ele, nu numai că nu poate, dar se face și de râs căzând și murdărindu-le.
Dacă sunteți fiii unui părinte credincios, faceți-vă vrednici de numele lui, printr-o viață la fel ca a sa.
10 - Rob este orice om care ar vrea să facă ceva, dar nu poate. Care ar vrea să meargă undeva, dar nu are voie.
Care ar dori să lepede ceva, dar n-are puterea s-o facă și dorește ceva dar nu poate avea.
Rob al păcatului este oricine vrea să nu păcătuiască, dar nu poate.
Rob al neprihănirii este oricine vrea să nu păcătuiască - și poate.
11 - Orice rob, este stăpânit de acela care îl leagă.
Orice rob poate fi vândut și poate fi dus unde nu știe și unde nu este întrebat dacă vrea sau nu.
Aceasta se întâmplă zilnic cu robii lumii și ai păcatului. Cu oricine nu-L cunoaște pe Hristos și nu-I este un răscumpărat al Lui.
Sau cu cel căzut din ascultarea lui Dumnezeu.
12 - Dacă cineva este un rob al păcatului - și nu un fiu al Duhului Sfânt - chiar dacă ar umbla ani de zile după Hristos, și în urma Lui, - vine o zi când se arată pe față ce este.
Vine o zi când se lasă de biserică, de învățătură, de frați, de credință - și de Hristos.
Aceasta arată că el n-a fost îngemănat acolo ci a fost doar lipit, ca un timbru pe o scrisoare. Îndată ce dă de puțină umezeală, este gata să se dezlipească.
Îndată ce vine o ispită, o încercare mai grea, cade și se desparte pentru totdeauna de tot ce părea că iubește atât de fierbinte înainte.
Robul nu rămâne pururea în casă...
13 - Fiul rămâne pururea! Orice s-ar întâmpla cu o casă, fiul casei nu o poate părăsi. Robul o poate.
Orice s-ar întâmpla cu adunarea Domnului, fiul Domnului rămâne statornic în ea. Orice s-ar întâmpla cu el, inima lui nu o poate părăsi fiindcă Hristos îl ține prin ea și ea îl ține prin El.
14 - Adunarea frățească poate să fie sau să nu fie liberă
poate să se țină, - sau poate să nu se poată ținea
- dar Hristos este liber, e puternic și este totdeauna prezent.
Orice s-ar întâmpla cu frații, orice ar face unul sau altul dintre ei, cel care este un fiu adevărat al Domnului și un mădular sănătos al adunării - nu părăsește învățătura și credința sa dintâi niciodată.
Acolo a aflat calea mântuirii sale și ea acolo rămâne pentru el pe totdeauna.
Părăsind-o acolo, - nu și-o mai află nicăieri și niciodată.
15 - Dacă ai putut părăsi Lucrarea Domnului în care te-ai născut din nou, învățătura și ascultarea ei,
dacă ai putut părăsi pe frații și surorile cu care ai umblat și ai simțit la fel, care te-au iubit și te-au ajutat când erai necunoscut și nevoiaș - e dovadă că erai rob, iar nu fiu.
16 - Hristos este Singurul Eliberator Adevărat
nimeni altcineva nu poate elibera nici pe un singur om cu adevărat, decât Hristos. Dar El poate să elibereze pe toți oamenii și pe toate popoarele din tot ce-i poate robi pentru că El îi eliberează din păcat.
Și păcatul este cauza tuturor robilor de orice fel.
17 - Numai slobozenia pe care o dăruiește Hristos este adevărata slobozenie. Toate celelalte sunt numai păreri și amăgiri. Numai Hristos îți poate da starea din care poți privi la fostele păcate ca la ceva biruit, neputincios, depășit. Ca la un lanț rupt, ca la o închisoare dărâmată, ca la o noapte trecută, ca la un șarpe zdrobit.
18 - Nici o altă lumină nu te poate scăpa de întunericul nopții, ci numai soarele.
Dar când soarele te scapă de noapte, atunci ești sigur scăpat.
Când Hristos te scapă din păcat, - atunci ești scăpat pe totdeauna.
19 - Virtuțile cu care omul se laudă, fără a le avea, - ele însele îl osândesc.
Numele cu care omul se fălește, fără a-l cinsti, - el însuși îl va judeca.
Cuvântul pe care omul îl predică, dar nu îl ține, - el însuși o să-l condamne.
20 - Avraam a fost cel mai credincios om din lume
Moise a fost omul cel mai blând
Isaia a fost cel mai ascultător
Ieremia a fost cel mai răbdător
Ilie cel mai hotărât
Petru cel mai curajos
Ioan cel mai iubitor
Pavel cel mai harnic
Iacov cel mai smerit
și voi care spuneți că sunteți urmașii lor, - cu ce le semănați?
Unde sunt aceste virtuți din viața voastră?
- Dumnezeul nostru, Te rugăm dăruiește-ni-le tuturor.
Amin.