S-au dus pierind milenii
Traian Dorz - Hristos - Răscumpărătorul nostru
S-au dus pierind milenii - şi altele-or să vină
Tu ai rămas Acelaşi... şi-aşa vei fi oricând
cântară-Ţi veci de aur din harfe de lumină
- ci alţi veci au să vină cântarea-Ţi reluând.
Te-au preamărit profeţii vizionari prin ele
Te-au admirat artiştii creând desăvârşiri
Te-au adorat eroii trecând spre Înviere
- ci Tu rămâi Neapusul eternelor iubiri.
Cândva, prin Veşnicie, s-a ridicat din Vină
un fir de praf pe-o clipă voind să-Ţi stea vrăjmaş,
dar Neputinţa-l duse Uitării - şi senină
Nemărginirea-Ţi curge pe-al ei etern făgaş.
Ca valurile mării se nasc şi pier popoare
cresc noi puteri în locul acelor ce-au pierit
- ci toate-s pentru Tine nici cât un praf în soare
mânate în Nimicul cu chip acoperit.
Prin toată existenţa ne-ai arătat iubirea
în mii şi mii de feluri vădind acelaşi har
- ci n-am putut să-i credem atât nemărginirea
ca-n Clipa-cea-eternă a Jertfei, pe Calvar!
Iubiri tot mai înalte prin veci tot mai lumină
de după Veşnicie şi după Infinit
în valuri nesfârşite vor trece şi-or să vină
- ci Tu vei fi de-a pururi mai nou şi mai numit.
Veni-vor alte graiuri, veni-vor alte ere
veni-vor alte forme de tot mai preafrumos
cânta-Ţi-vor Noul Nume Etern din sfere-n sfere
- ci pentru clipa noastră
rămâi: Isus Hristos!...