Să dorim să fim
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Lucrarea sfântă a Evangheliei și a dragostei Domnului Isus este ca o grădină, ca cea mai frumoasă și mai iubită grădină pe care Marele Grădinar Sfânt, Mântuitorul nostru o îngrijește cu atâta drag. Cred că nu există în nici o parte a lumii o altă lucrare cu roade atât de gustoase și de dulci. O altă lucrare în care Dumnezeu să fi investit atâta iubire, atâta durere, atâta jertfă, atâtea lacrimi.
De aceea și este în ea atâta har.
2 - Să ne desfătăm în ea binecuvântând pe Dumnezeu și să ascultăm din toată inima când El ne vrea cu gelozie pentru Sine într-o predare tot mai deplină, pentru a Se uni cu noi tot mai desăvârșit pentru acele stări din care să putem face o slujbă vrednică de El.
3 - Să dorim să fim! Dar să dorim din toată inima iar pentru aceasta să muncim tot timpul adunând în mintea noastră cât mai mult putem Cuvântul lui Dumnezeu care este comoara cunoștinței, a simțirii, a puterii, a inspirației. Și din cuvintele oamenilor lui Dumnezeu care și-au tras seva inspirației lor din izvoarele Bibliei.
4 - Să ne rugăm pentru asta necurmat după cum este scris (1 Tes. 5, 17). Dar să ne rugăm cu o credință atât de mare cât de mare este minunea pe care o cerem. Cu o rugăciune mică nu se primește o binecuvântare mare. Cu trei rugăciuni nu primim un dar pentru care trebuie o sută.
5 - Și să ne încălzim la focul iubirii până când fierul nostru devine alb. Să întindem corzile ei până când vor vibra înfiorate și la cea mai fină adiere a Vântului Ceresc. Până la cea mai înaltă tensiune duhovnicească. Până la cea mai profundă rezonanță.
6 - Și să ne supunem nu de silă, nici chiar de bună voie, - ci cu o divină pasiune a suferinței de orice fel, - așa cum spune sfântul apostol Pavel: simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări (2 Cor. 12, 10). Ne bucurăm în necazuri (Rom. 5, 3)... îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre (2 Cor. 7, 14).
Sfântul Pavel descoperise sursa apelor adânci ale suferinței care nu seacă pe nici o vreme.
7 - Marii meșteri săpători de fântâni sfătuiesc pe toți cei care doresc să aibă totdeauna apă din belșug - să își sape fântânile pe vreme de secetă. Pentru că atunci apa fiind puțină și nu se găsește decât la mari adâncimi - ei sapă până ajung la izvoare care nu seacă.
8 - Vremea suferinței noastre, este vremea noastră de secetă. Dacă în vremea aceasta noi vrem să captăm apele care nu se găsesc decât la adâncimi, - să săpăm adânc.
Acolo în adâncimile durerilor, pătrunse până la miezul lor divin, până la izvoarele lor vii - găsim și noi sursa nesecată din care ne alimentăm și noi, și vom alimenta și pe alții.
9 - Apele dulci se găsesc în adânc. Cu cât vrei să ai o apă mai bună, cu atâta trebuie să te adâncești mai mult săpând, asudând, plângând, storcându-ți ființa, până ce dai de izvorul dulce.
10 - Nu te opri la suprafață și nu te mulțumi cu orice apă, de la orice persoane. La suprafață sunt de obicei apele murdare, apele călduțe, apele de ploaie, scurgerile de la canale - și de la canalii...
11 - Pânzele apelor freatice sunt adânci - și ele se împrospătează necontenit, fiindcă nu sunt statice ci sunt în mers continuu, prin cerneri de pietre, prin întunecimi adânci. Apele vii se găsesc numai acolo între pietre și întunecimi.
Ce înțeles adânc au aceste adevăruri și pentru creația noastră... Pentru condițiile în care noi putem ajunge și putem păstra prospețimile noastre vii.
12 - De cele mai multe ori însă un sentiment de timiditate, de teamă, de frică chiar, ne reține spre a nu ne avânta în apele adânci, spre locurile grele, spre piscurile singuratice...
13 - E frumoasă în felul ei desigur - și timiditatea. Ea este dovada unui suflet smerit, al unui caracter frumos, a unei ființe simțitoare.
Și poate că tocmai această timiditate, cu smerenia ei, cu modestia și sensibilitatea sa, este temelia pe care se zidesc apoi celelalte virtuți către care ea nu îndrăznește de la început să se avânte. Dar tocmai prin asta dovedește că le merită cel mai mult - și că va ști să le păstreze cel mai frumos.
14 - De altfel cu un anumit înțeles, timiditatea sfântă, cu smerenia, modestia și sensibilitatea ei, - nu trebuie să ne părăsească total niciodată, în ce privește aprecierea noastră înșine și asupra lucrărilor noastre.
Numai în ce privește atitudinea noastră față de apărarea adevărului și față de mărturisirea Evangheliei trebuie să ne îndreptăm spinarea, să ne ridicăm capul și să ne scoatem sabia.
15 - Dar după ce trece vremea timidității ca frică - trebuie să ne încingem bine centura, să ne potrivim bine coiful pe cap, și îmbrăcându-ne puternic cu platoșa neprihănirii - să ne ducem curajoși să-l înfruntăm pe Goliat, - ori să scoatem apa din fântâna dintre fronturi.
16 - Aurul se află în adâncimi. Adevăratul aurar sapă adânc și află din belșug. La suprafață mișună numai trocarii, cei care ciugulesc fărâmiturile pe la marginile apelor unde se spală aurul curat și greu, - ca să strângă ori să fure și ei ceva.
Să nu fim trocari, să fim mineri, aurari. Să strângem prin munca noastră bogăția aurului ceresc - ca să nu trebuiască nici urmașii noștri să umble cu troacele pe la alții.
17 - Peștii mari se află în apele adânci și reci. În apele mici și călduțe stau de obicei numai broaștele și alte vietăți scârboase.
Să învățăm pescuitul adânc! Să căutăm peștii cei adevărați și buni - și să ne ferim de locurile murdare ale marginilor și de apele călduțe ale leneviei.
Ce mulți sunt totuși dintre cei care rămân toată viața să pescuiască numai acolo!
18 - Uneori suntem ca acei înotători fricoși care pun piciorul în apă și părându-li-se prea rece îl trag înapoi și stau așa nehotărâți pe mal.
Dacă cineva le face vânt atunci în apă, frica le-a trecut și se scaldă fericiți în valuri.
Uneori avem și noi o astfel de nevoie ca să ne împingă cineva spre un lucru bun lângă care tot stăm nehotărâți și nu-l facem.
19 - Săriți în apa lui Hristos în care și așa trebuie să intrați odată. Faceți-vă curaj și luați hotărârea decisivă. Intrați acum și puternic în Oștirea lui Hristos, în activitatea Lui, în holdele Lui.
Și instruiți-vă să fiți destoinici pentru lucrul în care vă va pune El.
20 - Voiți puternic - și veți fi! Însușiți-vă harnici și pasionați orice cunoștință duhovnicească, fiindcă de toate veți avea nevoie ori voi ori alții. Să nu fiți numai niște meseriași cârpaci și fără nici o calificare în atelierul lui Hristos.
Ci fiți oameni de prima mână oriunde veți ajunge, ca lucrul care va ieși din munca voastră - să fie vrednic de Hristos.
Așa să vă ajute Harul Său.
Amin.