Să dorim să fim

1 - Lucrarea sfântă a Evangheliei şi a dragostei Domnului Isus este ca o grădină, ca cea mai frumoasă şi mai iubită grădină pe care Marele Grădinar Sfânt, Mântuitorul nostru o îngrijeşte cu atâta drag. Cred că nu există în nici o parte a lumii o altă lucrare cu roade atât de gustoase şi de dulci. O altă lucrare în care Dumnezeu să fi investit atâta iubire, atâta durere, atâta jertfă, atâtea lacrimi.

De aceea şi este în ea atâta har.

2 - Să ne desfătăm în ea binecuvântând pe Dumnezeu şi să ascultăm din toată inima când El ne vrea cu gelozie pentru Sine într-o predare tot mai deplină, pentru a Se uni cu noi tot mai desăvârşit pentru acele stări din care să putem face o slujbă vrednică de El.

3 - Să dorim să fim! Dar să dorim din toată inima iar pentru aceasta să muncim tot timpul adunând în mintea noastră cât mai mult putem Cuvântul lui Dumnezeu care este comoara cunoştinţei, a simţirii, a puterii, a inspiraţiei. Şi din cuvintele oamenilor lui Dumnezeu care şi-au tras seva inspiraţiei lor din izvoarele Bibliei.

4 - Să ne rugăm pentru asta necurmat după cum este scris (1 Tes. 5, 17). Dar să ne rugăm cu o credinţă atât de mare cât de mare este minunea pe care o cerem. Cu o rugăciune mică nu se primeşte o binecuvântare mare. Cu trei rugăciuni nu primim un dar pentru care trebuie o sută.

5 - Şi să ne încălzim la focul iubirii până când fierul nostru devine alb. Să întindem corzile ei până când vor vibra înfiorate şi la cea mai fină adiere a Vântului Ceresc. Până la cea mai înaltă tensiune duhovnicească. Până la cea mai profundă rezonanţă.

6 - Şi să ne supunem nu de silă, nici chiar de bună voie, - ci cu o divină pasiune a suferinţei de orice fel, - aşa cum spune sfântul apostol Pavel: simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări (2 Cor. 12, 10). Ne bucurăm în necazuri (Rom. 5, 3)... îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre (2 Cor. 7, 14).

Sfântul Pavel descoperise sursa apelor adânci ale suferinţei care nu seacă pe nici o vreme.

7 - Marii meşteri săpători de fântâni sfătuiesc pe toţi cei care doresc să aibă totdeauna apă din belşug - să îşi sape fântânile pe vreme de secetă. Pentru că atunci apa fiind puţină şi nu se găseşte decât la mari adâncimi - ei sapă până ajung la izvoare care nu seacă.

8 - Vremea suferinţei noastre, este vremea noastră de secetă. Dacă în vremea aceasta noi vrem să captăm apele care nu se găsesc decât la adâncimi, - să săpăm adânc.

Acolo în adâncimile durerilor, pătrunse până la miezul lor divin, până la izvoarele lor vii - găsim şi noi sursa nesecată din care ne alimentăm şi noi, şi vom alimenta şi pe alţii.

9 - Apele dulci se găsesc în adânc. Cu cât vrei să ai o apă mai bună, cu atâta trebuie să te adânceşti mai mult săpând, asudând, plângând, storcându-ţi fiinţa, până ce dai de izvorul dulce.

10 - Nu te opri la suprafaţă şi nu te mulţumi cu orice apă, de la orice persoane. La suprafaţă sunt de obicei apele murdare, apele călduţe, apele de ploaie, scurgerile de la canale - şi de la canalii...

11 - Pânzele apelor freatice sunt adânci - şi ele se împrospătează necontenit, fiindcă nu sunt statice ci sunt în mers continuu, prin cerneri de pietre, prin întunecimi adânci. Apele vii se găsesc numai acolo între pietre şi întunecimi.

Ce înţeles adânc au aceste adevăruri şi pentru creaţia noastră... Pentru condiţiile în care noi putem ajunge şi putem păstra prospeţimile noastre vii.

12 - De cele mai multe ori însă un sentiment de timiditate, de teamă, de frică chiar, ne reţine spre a nu ne avânta în apele adânci, spre locurile grele, spre piscurile singuratice...

13 - E frumoasă în felul ei desigur - şi timiditatea. Ea este dovada unui suflet smerit, al unui caracter frumos, a unei fiinţe simţitoare.

Şi poate că tocmai această timiditate, cu smerenia ei, cu modestia şi sensibilitatea sa, este temelia pe care se zidesc apoi celelalte virtuţi către care ea nu îndrăzneşte de la început să se avânte. Dar tocmai prin asta dovedeşte că le merită cel mai mult - şi că va şti să le păstreze cel mai frumos.

14 - De altfel cu un anumit înţeles, timiditatea sfântă, cu smerenia, modestia şi sensibilitatea ei, - nu trebuie să ne părăsească total niciodată, în ce priveşte aprecierea noastră înşine şi asupra lucrărilor noastre.

Numai în ce priveşte atitudinea noastră faţă de apărarea adevărului şi faţă de mărturisirea Evangheliei trebuie să ne îndreptăm spinarea, să ne ridicăm capul şi să ne scoatem sabia.

15 - Dar după ce trece vremea timidităţii ca frică - trebuie să ne încingem bine centura, să ne potrivim bine coiful pe cap, şi îmbrăcându-ne puternic cu platoşa neprihănirii - să ne ducem curajoşi să-l înfruntăm pe Goliat, - ori să scoatem apa din fântâna dintre fronturi.

16 - Aurul se află în adâncimi. Adevăratul aurar sapă adânc şi află din belşug. La suprafaţă mişună numai trocarii, cei care ciugulesc fărâmiturile pe la marginile apelor unde se spală aurul curat şi greu, - ca să strângă ori să fure şi ei ceva.

Să nu fim trocari, să fim mineri, aurari. Să strângem prin munca noastră bogăţia aurului ceresc - ca să nu trebuiască nici urmaşii noştri să umble cu troacele pe la alţii.

17 - Peştii mari se află în apele adânci şi reci. În apele mici şi călduţe stau de obicei numai broaştele şi alte vietăţi scârboase.

Să învăţăm pescuitul adânc! Să căutăm peştii cei adevăraţi şi buni - şi să ne ferim de locurile murdare ale marginilor şi de apele călduţe ale leneviei.

Ce mulţi sunt totuşi dintre cei care rămân toată viaţa să pescuiască numai acolo!

18 - Uneori suntem ca acei înotători fricoşi care pun piciorul în apă şi părându-li-se prea rece îl trag înapoi şi stau aşa nehotărâţi pe mal.

Dacă cineva le face vânt atunci în apă, frica le-a trecut şi se scaldă fericiţi în valuri.

Uneori avem şi noi o astfel de nevoie ca să ne împingă cineva spre un lucru bun lângă care tot stăm nehotărâţi şi nu-l facem.

19 - Săriţi în apa lui Hristos în care şi aşa trebuie să intraţi odată. Faceţi-vă curaj şi luaţi hotărârea decisivă. Intraţi acum şi puternic în Oştirea lui Hristos, în activitatea Lui, în holdele Lui.

Şi instruiţi-vă să fiţi destoinici pentru lucrul în care vă va pune El.

20 - Voiţi puternic - şi veţi fi! Însuşiţi-vă harnici şi pasionaţi orice cunoştinţă duhovnicească, fiindcă de toate veţi avea nevoie ori voi ori alţii. Să nu fiţi numai nişte meseriaşi cârpaci şi fără nici o calificare în atelierul lui Hristos.

Ci fiţi oameni de prima mână oriunde veţi ajunge, ca lucrul care va ieşi din munca voastră - să fie vrednic de Hristos.

Aşa să vă ajute Harul Său.

Amin.