V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
Era în seara de Joia Patimilor Sale, acea seară din care aveau să înceapă zguduitoarele întâmplări, care vor fi pomenite în veșnicie cu uimire sau cu spaimă, cu judecată sau cu recunoștință, spre mântuire sau spre osândă.
Ucenicii erau îngroziți și îndurerați și stăteau ascultând cu inimile zdrobite, la tot ce spunea acum Mântuitorul lor iubit.
Începeau să trăiască acele fapte pentru care fuseseră aleși a le vedea cu ochii lor, a le pipăi cu toate simțurile lor și despre care trebuiau să fie încredințați de neclintit în toată inima lor și pentru toată viața lor.
Pentru că vor trebui să meargă până la marginile pământului și până la sfârșitul vieții să mărturisească despre ele întregii lumi.
Și pentru că în mărturisirea aceasta unic de grea și de strălucită, li se va cere tot prețul vieții și morții lor, pe care n-ar fi fost în stare să-l dea nici unul, dacă n-ar fi fost acolo.
Dacă n-ar fi văzut cu ochii lor,
dacă n-ar fi auzit cu urechile lor,
dacă n-ar fi pipăit cu mâinile lor,
dacă n-ar fi trăit cu inima lor zdrobită de groază și durere, toate aceste lucruri.
Mântuitorul nostru Isus Hristos știa tot ce avea să se întâmple, începând cu această seară.
El le mai spusese ucenicilor Săi câte ceva din cele ce aveau să vadă ei în curând.
Dar pentru că îi iubea, Domnul Isus, căuta să-i cruțe de durerea aflării mai devreme a acestor întâmplări viitoare,
dar voia să le spună ca ei să le știe, spre a nu-i surprinde acestea neștiutori. Pentru că ce ar fi făcut ei dacă ar fi ajuns în cernerea cea grea, fără a fi înștiințați și în luptele cele grele, fără a fi întăriți?
O, ce greșeală facem noi adesea, când știm despre niște lucruri triste, despre niște întâmplări dureroase, sau chiar despre primejdii apropiate privitoare la unii din cei pe care noi îi iubim, dar de multe ori gândim:
- nu-i spun fratelui ca să nu-l întristez.
Sau zicem: să nu le spun tocmai eu fraților această veste dureroasă. De ce să fiu tocmai eu acel care să le zdrobesc inima!...
- Și astfel cei pe care îi iubim, dar pe care nu i-am înștiințat de nenorocirea care vine peste ei, rămân în necunoștință de aceasta și sunt luați prin surprindere, fiind loviți și mai dureros și primejduiți și mai greu.
Vai, ce prilej de cădere a fost o astfel de purtare pentru mulți.
Pentru că puțini au avut puterea să se mai ridice dintr-o astfel de cădere.
Dar chiar și dacă s-au ridicat, părerea pe care au păstrat-o în inima lor despre cel care au aflat că știuse dar nu le spusese la timp - a fost amară.
Domnul Isus i-a înștiințat pe ai Săi la timp, despre tot ce aveau ei să întâmpine pornind pe urmele Lui. Nu i-a lăsat pe ucenicii Săi niciodată în necunoștință despre nimic.
Și tot așa ne spune și nouă deslușit totul, numai că nici noi și nici ei, n-am văzut sau nu vedem asta de la început...
Știm cu toții ce ne așteaptă, până la moarte, dacă alegem calea lui Hristos,
Știm și vedem cum trăiesc cei care nu-L urmează pe Domnul, dar știm și vedem și cum mor aceștia.
Știm cum judecă ei, dar știm și cum vor fi judecați.
Știm cum petrec ei aici, dar știm și cum vor petrece în veșnicie.
Știm aceste lucruri deslușit și le știm mai dinainte, cu toții fiindcă ele ne sunt spuse neîncetat. Și noi am luat cu toții cunoștință de ele, fie cu ochii, fie cu urechile noastre.
Și luăm cunoștință neîncetat despre toate.
Astfel că de felul cum ne vor găsi cele viitoare suntem răspunzători numai noi singuri. Nici Domnul și nici frații.
Dragă suflete de frate ori soră...
Și pe tine te înștiințează acum Domnul Isus prin aceste cuvinte, de marile întâmplări zguduitoare, prin care va trebui să treci și tu și lumea întreagă.
Ia cunoștință de ele și vino mai lângă Hristos, vino până lângă El, până la picioarele Lui.
Alipește-te de El și ia-L Însoțitor și Mântuitor pentru sufletul tău.
Viitorul este atât de necunoscut. Și neprevăzutul este atât de grabnic.
Nimic nu te poate liniști și asigura decât Hristos.
Oamenii sunt nu numai atât de schimbători ci și atât de neputincioși.
Nu te bizui nici pe evenimente nici pe timp. Acestea au nefericit și au pierdut pe atât de mulți din cei ce s-au bizuit pe ele.
Vino la Isus acum, - și cu tot sufletul roagă-L împreună cu mine:
Slavă veșnică Ție Mântuitorul și Dumnezeul nostru Isus Hristos.
Tu Cel care ești mai presus de toate puterile și întâmplările,
Tu care cunoști toate slăbiciunile și primejdiile,
Tu Cel care știi prețul lumii acesteia și al celei viitoare,
- primește-ne lângă Tine. Și dă-ne Duhul Tău în inimă și Cuvântul Tău în minte.
Împărtășește-ne cu răscumpărarea Ta și însoțește-ne cu Prezența Ta.
Spre a ieși biruitori din lupta vieții și a morții.
Ca să înviem și să împărățim cu Tine.
Amin.