V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
Era în seara de Joia Patimilor Sale, acea seară din care aveau să înceapă zguduitoarele întâmplări, care vor fi pomenite în veşnicie cu uimire sau cu spaimă, cu judecată sau cu recunoştinţă, spre mântuire sau spre osândă.
Ucenicii erau îngroziţi şi îndureraţi şi stăteau ascultând cu inimile zdrobite, la tot ce spunea acum Mântuitorul lor iubit.
Începeau să trăiască acele fapte pentru care fuseseră aleşi a le vedea cu ochii lor, a le pipăi cu toate simţurile lor şi despre care trebuiau să fie încredinţaţi de neclintit în toată inima lor şi pentru toată viaţa lor.
Pentru că vor trebui să meargă până la marginile pământului şi până la sfârşitul vieţii să mărturisească despre ele întregii lumi.
Şi pentru că în mărturisirea aceasta unic de grea şi de strălucită, li se va cere tot preţul vieţii şi morţii lor, pe care n-ar fi fost în stare să-l dea nici unul, dacă n-ar fi fost acolo.
Dacă n-ar fi văzut cu ochii lor,
dacă n-ar fi auzit cu urechile lor,
dacă n-ar fi pipăit cu mâinile lor,
dacă n-ar fi trăit cu inima lor zdrobită de groază şi durere, toate aceste lucruri.
Mântuitorul nostru Isus Hristos ştia tot ce avea să se întâmple, începând cu această seară.
El le mai spusese ucenicilor Săi câte ceva din cele ce aveau să vadă ei în curând.
Dar pentru că îi iubea, Domnul Isus, căuta să-i cruţe de durerea aflării mai devreme a acestor întâmplări viitoare,
dar voia să le spună ca ei să le ştie, spre a nu-i surprinde acestea neştiutori. Pentru că ce ar fi făcut ei dacă ar fi ajuns în cernerea cea grea, fără a fi înştiinţaţi şi în luptele cele grele, fără a fi întăriţi?
O, ce greşeală facem noi adesea, când ştim despre nişte lucruri triste, despre nişte întâmplări dureroase, sau chiar despre primejdii apropiate privitoare la unii din cei pe care noi îi iubim, dar de multe ori gândim:
- nu-i spun fratelui ca să nu-l întristez.
Sau zicem: să nu le spun tocmai eu fraţilor această veste dureroasă. De ce să fiu tocmai eu acel care să le zdrobesc inima!...
- Şi astfel cei pe care îi iubim, dar pe care nu i-am înştiinţat de nenorocirea care vine peste ei, rămân în necunoştinţă de aceasta şi sunt luaţi prin surprindere, fiind loviţi şi mai dureros şi primejduiţi şi mai greu.
Vai, ce prilej de cădere a fost o astfel de purtare pentru mulţi.
Pentru că puţini au avut puterea să se mai ridice dintr-o astfel de cădere.
Dar chiar şi dacă s-au ridicat, părerea pe care au păstrat-o în inima lor despre cel care au aflat că ştiuse dar nu le spusese la timp - a fost amară.
Domnul Isus i-a înştiinţat pe ai Săi la timp, despre tot ce aveau ei să întâmpine pornind pe urmele Lui. Nu i-a lăsat pe ucenicii Săi niciodată în necunoştinţă despre nimic.
Şi tot aşa ne spune şi nouă desluşit totul, numai că nici noi şi nici ei, n-am văzut sau nu vedem asta de la început...
Ştim cu toţii ce ne aşteaptă, până la moarte, dacă alegem calea lui Hristos,
Ştim şi vedem cum trăiesc cei care nu-L urmează pe Domnul, dar ştim şi vedem şi cum mor aceştia.
Ştim cum judecă ei, dar ştim şi cum vor fi judecaţi.
Ştim cum petrec ei aici, dar ştim şi cum vor petrece în veşnicie.
Ştim aceste lucruri desluşit şi le ştim mai dinainte, cu toţii fiindcă ele ne sunt spuse neîncetat. Şi noi am luat cu toţii cunoştinţă de ele, fie cu ochii, fie cu urechile noastre.
Şi luăm cunoştinţă neîncetat despre toate.
Astfel că de felul cum ne vor găsi cele viitoare suntem răspunzători numai noi singuri. Nici Domnul şi nici fraţii.
Dragă suflete de frate ori soră...
Şi pe tine te înştiinţează acum Domnul Isus prin aceste cuvinte, de marile întâmplări zguduitoare, prin care va trebui să treci şi tu şi lumea întreagă.
Ia cunoştinţă de ele şi vino mai lângă Hristos, vino până lângă El, până la picioarele Lui.
Alipeşte-te de El şi ia-L Însoţitor şi Mântuitor pentru sufletul tău.
Viitorul este atât de necunoscut. Şi neprevăzutul este atât de grabnic.
Nimic nu te poate linişti şi asigura decât Hristos.
Oamenii sunt nu numai atât de schimbători ci şi atât de neputincioşi.
Nu te bizui nici pe evenimente nici pe timp. Acestea au nefericit şi au pierdut pe atât de mulţi din cei ce s-au bizuit pe ele.
Vino la Isus acum, - şi cu tot sufletul roagă-L împreună cu mine:
Slavă veşnică Ţie Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos.
Tu Cel care eşti mai presus de toate puterile şi întâmplările,
Tu care cunoşti toate slăbiciunile şi primejdiile,
Tu Cel care ştii preţul lumii acesteia şi al celei viitoare,
- primeşte-ne lângă Tine. Şi dă-ne Duhul Tău în inimă şi Cuvântul Tău în minte.
Împărtăşeşte-ne cu răscumpărarea Ta şi însoţeşte-ne cu Prezenţa Ta.
Spre a ieşi biruitori din lupta vieţii şi a morţii.
Ca să înviem şi să împărăţim cu Tine.
Amin.