Să nu pierdem legătura
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Oricine creează ceva pentru alţii, trebuie să aibă grijă ca niciodată să nu piardă legătura, să nu rupă contactul, să nu se depărteze de cei pentru care lucrează.
Să fie cu un pas înaintea şi în fruntea lor, dar nu mai mult, pentru ca distanţa să nu se facă prea mare, pentru ca nu cumva ei să nu ne mai audă şi să nu ne mai înţeleagă.
2 - Domnul ne-a trimis la mulţimea copiilor Săi, pe care vrea să-i ajute prin noi. Pentru ei ne-a înzestrat cu talente, pentru ei ne-a dat harul, pentru ei vrea El să lucrăm cu toată puterea şi iubirea de care ne-a făcut în stare.
Câtă vreme noi ţinem o caldă şi sfântă legătură atât cu fraţii noştri în fruntea cărora mergem, cât şi cu Domnul nostru care merge în fruntea noastră, - El ne va da nouă, iar noi le vom da lor...
3 - Ce fericită legătură va fi atunci atât între Domnul şi noi, cât şi între noi şi fraţi... Nu vom fi departe nici de El ca să-L auzim. Nici de ei ca să ne audă. Nici de El ca să ne poată ajuta pe noi, nici de ei ca să-i putem ajuta noi.
4 - Câtă vreme suntem aproape de Domnul şi de fraţii noştri, noi vom lucra fericiţi atât pentru El, cât şi pentru ei. Îndată ce ne vom depărta de fraţi - noi ne despărţim şi de Dumnezeu...
Atunci nu-i vom mai putea înţelege nici noi pe ei, şi nici ei pe noi. Atunci nu vom mai folosi nimănui, nici Lui, nici lor.
5 - Atunci vom începe să vorbim o altă limbă pe care nu ne-o va mai înţelege nici Domnul, nici fraţii. Vom începe să creăm artă pentru artă, - adică pentru nimeni. Vom vorbi şi vom scrie cu un alt vocabular pe care cei mai mulţi nu-l vor înţelege - şi atunci nu vor mai avea ce face nici cu predica mea, nici cu cartea mea, nici cu cântarea mea.
6 - Aveţi grijă când vorbiţi - şi mai gândiţi-vă şi la cei care vă ascultă, să vedeţi dacă vă înţeleg ori nu. Când scrieţi mai gândiţi-vă şi la cei care vă citesc, dacă vă pot pricepe sau nu. Decât să lucraţi degeaba, mai bine să dormiţi degeaba.
7 - Să nu pierdeţi legătura cu coloana care vine după voi. Fiţi în fruntea coloanei, păşiţi înaintea ei, dar când vedeţi că aţi păşit prea înainte, aşteptaţi sau ajutaţi pe cei din urmă ca să vă ajungă, ca să vă poată fi aproape şi să puteţi merge împreună.
8 - Creatorul trebuie să fie în fruntea coloanei, dar niciodată să nu fie atât de departe încât să fie rupt de coloană. Ca să nu semene în vânt şi să nu vorbească numai pentru el însuşi.
9 - Să nu ajungem ca acei poeţi care scriu azi umplând gazetele şi revistele literare ale veacului acestuia, cu lucruri pe care oricine dacă l-ar auzi pe oricare declamându-şi singur undeva cele ce le-a scris el în cartea ori în gazeta sa, - şi-ar face cruce cu întristare şi ar zice: Doamne ai milă de el săracul, e om nebun...
10 - O poezie - zic aceşti poeţi - nu trebuie să o înţeleagă nimeni. O poezie trebuie ca atunci când o citeşti, tu să-ţi imaginezi ce a vrut poetul să spună - nu el să-ţi dea înţelesul ei. Că poezia este nu ceea ce îţi spune el, ci este ce pricepi tu. Dacă pricepi ceva te alegi cu ceva. Dacă nu pricepi nimic, nu te alegi decât cu vremea pierdută şi cu banii daţi.
11 - Să nu ajungem aşa ca ei. Decât zece mii de cuvinte fără înţeles, - mai bine cinci înţelese. Decât sute de volume de versuri albe sau cenuşii din care nu reţii nici un cuvânt, - mai bine o strofă care să-ţi placă s-o înveţi pe de rost.
12 - Un pictor de aceştia aruncă o pată de cerneală pe un perete - şi spune celor ce se uită că acolo este un desen. Poate fi ori o corabie, ori un cal, ori o lună pe cer, poate fi orice îţi poţi tu închipui că este.
Cine se va entuziasma de o astfel de artă? Cui îi va vibra sufletul, sau i se vor umezi ochii de admiraţie faţă de astfel de creaţii?
13 - Să nu ajungem niciodată într-o astfel de stare nefericită. De aceea controlaţi-vă totdeauna în tot ce faceţi, controlaţi-vă tot ce spuneţi, tot ce cântaţi, tot ce scrieţi.
14 - Dacă o cântare pe care o cânt eu, nu poate să fie urmărită cu plăcere şi apoi cântată de toţi ai mei, - atunci arunc cântarea să n-o mai cânt nici eu.
15 - Dacă o poezie pe care o scriu, n-o poate înţelege nimeni, sau am nevoie să le-o tot explic de fiecare dată ce am vrut să spun în ea, - atunci mai bine nu o mai scriu. De ce să pierd în zadar şi timpul lor şi al meu?
16 - Dacă Dumnezeu m-a chemat să scriu, ori să vorbesc, ori să cânt pentru semenii şi fraţii mei, - eu trebuie să folosesc acele cuvinte pe care le înţeleg toţi. Să exprim într-un fel atât de frumos cum ei nu pot, - dar ei să simtă şi să înţeleagă toţi că şi ei simt aşa - dar nu pot spune aşa.
17 - Atunci înseamnă că noi suntem călăuziţi de Duhul Domnului şi că suntem folositori alor noştri. Atunci înseamnă că noi suntem inspiraţi de Sus. Toţi simt acest adevăr, dar numai noi l-am putut exprima şi frumos şi scurt.
18 - Un proverb spune aşa: Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă - şi-l poţi spune-n două vorbe - află-le astea două!...
Aceasta este arta, aceasta este inspiraţia, acesta este creatorul, care află ideea, expresia, adevărul pe care îl simt toţi, - dar nu-l poate ori nu l-a putut exprima, decât el.
19 - Pentru asta are cineva talentul de la Dumnezeu ca să ne spună în modul cel mai clar şi mai frumos acele adevăruri pe care toţi le ştim şi le simţim, dar nu le putem spune. Să putem fiecare să spunem după el - asta aş putea să o semnez şi eu pentru că a scris şi a spus exact ceea ce simt şi eu cu inima mea.
20 - Dacă Dumnezeu v-a pus pe inimă îndemnul de a vă exterioriza simţămintele tainice ale sufletului - şi v-a dat şi harul de a putea face aceasta în felul cum nu putem noi ceilalţi, - vă rugăm căutaţi cuvintele, căutaţi imaginile, căutaţi metaforele şi expresiile cele mai fericite cu care să vă puteţi face înţeleşi de către toţi.
Atunci toţi vă vor simţi atât de aproape şi de Izvor şi de ogor. Şi Cel de la care primiţi - şi de cei la care le daţi.
Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Amin.