Să nu pierdem legătura
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Oricine creează ceva pentru alții, trebuie să aibă grijă ca niciodată să nu piardă legătura, să nu rupă contactul, să nu se depărteze de cei pentru care lucrează.
Să fie cu un pas înaintea și în fruntea lor, dar nu mai mult, pentru ca distanța să nu se facă prea mare, pentru ca nu cumva ei să nu ne mai audă și să nu ne mai înțeleagă.
2 - Domnul ne-a trimis la mulțimea copiilor Săi, pe care vrea să-i ajute prin noi. Pentru ei ne-a înzestrat cu talente, pentru ei ne-a dat harul, pentru ei vrea El să lucrăm cu toată puterea și iubirea de care ne-a făcut în stare.
Câtă vreme noi ținem o caldă și sfântă legătură atât cu frații noștri în fruntea cărora mergem, cât și cu Domnul nostru care merge în fruntea noastră, - El ne va da nouă, iar noi le vom da lor...
3 - Ce fericită legătură va fi atunci atât între Domnul și noi, cât și între noi și frați... Nu vom fi departe nici de El ca să-L auzim. Nici de ei ca să ne audă. Nici de El ca să ne poată ajuta pe noi, nici de ei ca să-i putem ajuta noi.
4 - Câtă vreme suntem aproape de Domnul și de frații noștri, noi vom lucra fericiți atât pentru El, cât și pentru ei. Îndată ce ne vom depărta de frați - noi ne despărțim și de Dumnezeu...
Atunci nu-i vom mai putea înțelege nici noi pe ei, și nici ei pe noi. Atunci nu vom mai folosi nimănui, nici Lui, nici lor.
5 - Atunci vom începe să vorbim o altă limbă pe care nu ne-o va mai înțelege nici Domnul, nici frații. Vom începe să creăm artă pentru artă, - adică pentru nimeni. Vom vorbi și vom scrie cu un alt vocabular pe care cei mai mulți nu-l vor înțelege - și atunci nu vor mai avea ce face nici cu predica mea, nici cu cartea mea, nici cu cântarea mea.
6 - Aveți grijă când vorbiți - și mai gândiți-vă și la cei care vă ascultă, să vedeți dacă vă înțeleg ori nu. Când scrieți mai gândiți-vă și la cei care vă citesc, dacă vă pot pricepe sau nu. Decât să lucrați degeaba, mai bine să dormiți degeaba.
7 - Să nu pierdeți legătura cu coloana care vine după voi. Fiți în fruntea coloanei, pășiți înaintea ei, dar când vedeți că ați pășit prea înainte, așteptați sau ajutați pe cei din urmă ca să vă ajungă, ca să vă poată fi aproape și să puteți merge împreună.
8 - Creatorul trebuie să fie în fruntea coloanei, dar niciodată să nu fie atât de departe încât să fie rupt de coloană. Ca să nu semene în vânt și să nu vorbească numai pentru el însuși.
9 - Să nu ajungem ca acei poeți care scriu azi umplând gazetele și revistele literare ale veacului acestuia, cu lucruri pe care oricine dacă l-ar auzi pe oricare declamându-și singur undeva cele ce le-a scris el în cartea ori în gazeta sa, - și-ar face cruce cu întristare și ar zice: Doamne ai milă de el săracul, e om nebun...
10 - O poezie - zic acești poeți - nu trebuie să o înțeleagă nimeni. O poezie trebuie ca atunci când o citești, tu să-ți imaginezi ce a vrut poetul să spună - nu el să-ți dea înțelesul ei. Că poezia este nu ceea ce îți spune el, ci este ce pricepi tu. Dacă pricepi ceva te alegi cu ceva. Dacă nu pricepi nimic, nu te alegi decât cu vremea pierdută și cu banii dați.
11 - Să nu ajungem așa ca ei. Decât zece mii de cuvinte fără înțeles, - mai bine cinci înțelese. Decât sute de volume de versuri albe sau cenușii din care nu reții nici un cuvânt, - mai bine o strofă care să-ți placă s-o înveți pe de rost.
12 - Un pictor de aceștia aruncă o pată de cerneală pe un perete - și spune celor ce se uită că acolo este un desen. Poate fi ori o corabie, ori un cal, ori o lună pe cer, poate fi orice îți poți tu închipui că este.
Cine se va entuziasma de o astfel de artă? Cui îi va vibra sufletul, sau i se vor umezi ochii de admirație față de astfel de creații?
13 - Să nu ajungem niciodată într-o astfel de stare nefericită. De aceea controlați-vă totdeauna în tot ce faceți, controlați-vă tot ce spuneți, tot ce cântați, tot ce scrieți.
14 - Dacă o cântare pe care o cânt eu, nu poate să fie urmărită cu plăcere și apoi cântată de toți ai mei, - atunci arunc cântarea să n-o mai cânt nici eu.
15 - Dacă o poezie pe care o scriu, n-o poate înțelege nimeni, sau am nevoie să le-o tot explic de fiecare dată ce am vrut să spun în ea, - atunci mai bine nu o mai scriu. De ce să pierd în zadar și timpul lor și al meu?
16 - Dacă Dumnezeu m-a chemat să scriu, ori să vorbesc, ori să cânt pentru semenii și frații mei, - eu trebuie să folosesc acele cuvinte pe care le înțeleg toți. Să exprim într-un fel atât de frumos cum ei nu pot, - dar ei să simtă și să înțeleagă toți că și ei simt așa - dar nu pot spune așa.
17 - Atunci înseamnă că noi suntem călăuziți de Duhul Domnului și că suntem folositori alor noștri. Atunci înseamnă că noi suntem inspirați de Sus. Toți simt acest adevăr, dar numai noi l-am putut exprima și frumos și scurt.
18 - Un proverb spune așa: Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă - și-l poți spune-n două vorbe - află-le astea două!...
Aceasta este arta, aceasta este inspirația, acesta este creatorul, care află ideea, expresia, adevărul pe care îl simt toți, - dar nu-l poate ori nu l-a putut exprima, decât el.
19 - Pentru asta are cineva talentul de la Dumnezeu ca să ne spună în modul cel mai clar și mai frumos acele adevăruri pe care toți le știm și le simțim, dar nu le putem spune. Să putem fiecare să spunem după el - asta aș putea să o semnez și eu pentru că a scris și a spus exact ceea ce simt și eu cu inima mea.
20 - Dacă Dumnezeu v-a pus pe inimă îndemnul de a vă exterioriza simțămintele tainice ale sufletului - și v-a dat și harul de a putea face aceasta în felul cum nu putem noi ceilalți, - vă rugăm căutați cuvintele, căutați imaginile, căutați metaforele și expresiile cele mai fericite cu care să vă puteți face înțeleși de către toți.
Atunci toți vă vor simți atât de aproape și de Izvor și de ogor. Și Cel de la care primiți - și de cei la care le dați.
Așa să ne ajute Dumnezeu.
Amin.