Salutul, la Oastea Domnului
Pr. Iosif Trifa - Strângeți fărâmiturile Vol. 7
Fotocopii după pagini de manuscris ale Părintelui Iosif conținând însemnările primelor sale gânduri cu privire la salutul pe care trebuie să-l folosească cei din Oastea Domnului
Cum se salută cei din Oastea Domnului?
O dovadă despre slăbirea creștinismului adevărat sunt și salutările creștinilor de azi. Din salutul oamenilor de azi lipsește aproape total nuanța cea religioasă. Viața celor dintâi creștini era plină de salutări duhovnicești, pentru că pe atunci era plină lumea de oameni duhovnicești (în epistolele Ap. Pavel).
Foarte frumoase salutări duhovnicești sunt în epistolele Ap. Pavel; mai ales de acele care se folosesc pe cale epistolară.
Azi au dispărut salutările duhovnicești pentru că lumea e plină de oameni lumești. Dealtfel, e și firesc să fie așa: oamenii cei lumești nu pot folosi decât salutări lumești. La așa cap, așa căciulă. Un așa fel de salut este, spre pildă, vorba: „Servus” (care a pătruns și pe la sate). Ce înseamnă această vorbă? E luată din limba latină; [și înseamnă] vorba: „slugă”, „rob”; adică: „Sluga d-tale” Va să zică adic-ă creștinul de azi zice: „Sunt sluga ta”, în loc să zică: „Sunt robul D-lui și sluga Lui”. Nici binețele „Bună dimineața!” „Bună seara” n-au nimic cu mântuirea sufletului.
Ce fel de salut să folosim noi, cei din Oastea Domnului? Negreșit, trebuie să folosim salutări creștinești. În nordul țării, între românii-uniți, se folosește salutul: „Laude-se Domnul nostru Isus Hristos” - la care cel salutat răspunde: „în vecii vecilor, amin”.
E o salutare frumoasă, dar nu e deloc în firea limbii noastre. E o traducere din cuvânt în cuvânt din ungurește: „Dicsćrjćtek Jćzus Krisztus”. Românul nostru zice: „Slavă Domnului”; aceasta este salutarea cea mai frumoasă, cea mai creștinească și românească. Noi putem folosi acest salut și „Slăvit să fie Domnul!”. Salutarea de slavă lui Dumnezeu este cea mai potrivită, după ce noi clipă de clipă trebuie să-L slăvim pe Dl pentru darurile de care ne-a învrednicit.
O salutare potrivită ar fi deci aceasta: „Slăvit să fie Domnul”, la care s-ar răspunde: „În vecii vecilor amin”, sau: „În veci amin” ... sau: „Amin! Toată slava Lui!” sau: „Amin! De-a pururi să fie slăvit”.