Săraci și bogați
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Câți au ajuns din niște săraci - la avuții pe care nici nu le visau înainte!
La case mari, la slujbe înalte, la căsnicii ce nici nu se gândiseră,
la poziții de care nu erau vrednici,
la nume pe care nu le-ar fi ajuns niciodată
- dacă nu ar fi fost aduși în Lucrarea lui Dumnezeu...
Și multora din ei - noi le-am ajutat.
2 - Ți se rupe inima de durere,
ți se umple fața de rușine
și ți se zdrobește sufletul de apăsare, când vezi și când auzi că în multe suflete și în multe familii, ba chiar și în multe biserici și adunări, Templul lui Dumnezeu a început să se împace de-a binelea cu idolii
- Evanghelia cu păcatul
și credința cu lumea și cu felul ei nelegiuit.
3 - Cum se împacă oare în unele Temple ale lui Dumnezeu și în viața unor „slujitori” ai Evangheliei cuvântul dărniciei sfinte cu fapta zgârceniei și a lăcomiei?
Cum se împacă oare o predică despre iertare și blândețe cu niște fapte de răzbunare împotriva familiei, sau a vecinului, sau a altor oameni?
Cu niște apucături de bătăuș față de soție sau față de un vrăjmaș?
Nu știu cum se împacă, dar e nespus de grav că se împacă.
4 - Cum se împacă oare propovăduirea sfințeniei cu trăirea în desfrânare?
Cum se împacă predica despre post și rugăciune, cu o viață de îmbuibare și de lenevie?
Ce grozavă este această împăcare!
5 - Cum se poate împăca în aceeași inimă duhul care predică mila pentru săraci, pentru frați, pentru nevoile Lucrării lui Dumnezeu,
- cu duhul care strânge cu zgârcenie fiecare bănuț din care niciodată nu se arată gata cu dragă inimă și din bună voia sa, - să ajute, să dea, să sprijinească pe nimeni și cu nimic?
Nu se împacă, - dar cel ce face astfel se înșală singur.
6 - Cum se împacă Templul lui Dumnezeu, adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu cu tot felul de obiceiuri lumești, de oameni lumești, de gesturi și porturi lumești?
Cum se împacă cu îmbrăcămintea lumească în fața altarului?
Nu se poate împăca, nu s-au împăcat niciodată - ci săvârșește o nelegiuire acela care crede că se poate.
7 - Cum se împacă evlavia Casei Domnului cu capul gol al femeilor la rugăciune?
Cum se împacă Biserica lui Dumnezeu cu muzică lumească la cununii?
Cum se împacă altarul cu băuturi îmbătătoare la slujbe?
Cum se împacă Duhul Sfânt cu afaceri necinstite în altar?
Cum se împacă Lucrarea Domnului cu atmosfera de ură și certuri?
Cum se poate împăca slujba Domnului cu nelegiuirea și cu necredința?
Cum, și cum, și cum?
Sau credem noi că multă vreme Se va lăsa Dumnezeu batjocorit -
8 - Dacă înțelepciunea lui Dumnezeu a conceput Lucrarea Facerii.
Și Voia Lui cea Puternică a creat-o, rânduindu-i un scop și o slujbă,
- desigur că voia lui Dumnezeu va fi cea care se va împlini
- și nu voia diavolului care a intervenit cu vrăjmășie pentru a zădărnici și a strica Lucrarea Voii lui Dumnezeu.
9 - Noi suntem Templul lui Dumnezeu...
Asta prin dreptul Lui care ne-a făcut, după cum o casă este proprietatea celui ce a făcut-o.
Prin nedreptate și prin necinste, cineva se poate așeza pentru o vreme în această casă... Dar vine ziua când proprietarul cât de răbdător și de bun ar fi el, - tot va scoate afară cu puterea sa, pe vrăjmașul băgat acolo prin nedreptate...
10 - Cred că Domnul are și El un plan de nimicire a răului care a pus stăpânire nedreaptă pe moștenirea Sa.
Și L-a alungat pe El din toate locurile unde El avea dreptul să stăpânească.
Fiindcă doar El a făcut toate lucrurile și ale Lui sunt.
11 - Oricum însă, această lucrare o va face El Însuși cu adevărat prin Puterea lui Dumnezeu.
Fiindcă nu-Și va lăsa tot ce a făcut până acum, ca să fie zadarnic.
Nici Jertfa Cea Scumpă a Sângelui Său Cel Sfânt n-o va lăsa fără folos...
12 - Nu va lăsa Domnul Dumnezeu Planul Său Mântuitor ca să fie de batjocura diavolului.
Nici cinstea Sa de disprețul vrăjmașului Lui.
Nici Cuvântul Său nu Și-L va lăsa de minciună.
Nici încrederea celor mai buni slujitori ai Săi, n-o va lăsa nerăsplătită.
La vremea Sa, Puterea Domnului le va aduce toate acestea la împlinire.
13 - Nu va lăsa Dumnezeu batjocura celor potrivnici fără plata care i se cuvine.
Nici creațiunea Sa nu o va lăsa nimicită de diavolul.
Nici Lucrarea Sa de mântuirea Omenirii nu o va lăsa să se sfârșească cu un faliment - spre bucuria lui Satana.
Are Dumnezeul nostru și înțelepciunea și puterea să împlinească toate acestea minunat la vremea lor.
14 - Făgăduința Domnului că El va locui și va umbla în mijlocul alor Lui - se va împlini cu orice preț...
Nu diavolul va locui și va umbla liber și dușmănos ca acum prin Lucrarea lui Dumnezeu...
Nu prilejurile de poticnire vor fi la fiecare pas -
și nu păcatele și slăbiciunile se vor vedea peste tot
- ci Slava lui Dumnezeu va domni...
Lumina Lui va străluci în viețile alor Lui...
Sfințenia și curăția vor fi podoabele Casei Lui, cât vor ține veacurile...
15 - Acesta va fi viitorul.
Acesta este Adevărul - iar noi care ne rugăm, care luptăm, care plângem și suferim dorind aceasta, - vom avea atunci o veșnică și fericită bucurie
că nu ne-am înșelat crezând și așteptând aceasta.
16 - Numai fiți tari scumpi frați și surori! Lucrați, vegheați și rugați-vă cu stăruință și încredere pentru aceasta.
Și voi înșivă o veți ajunge, fiindcă adevărat este Cuvântul Dumnezeului nostru.
Și în stare este Puterea Lui s-o facă și pe aceasta...
Dar la vremea Sa.
17 - Suntem uneori în situații când ori ne apropiem noi de păcat - ori se apropie el de noi...
Ori intrăm noi unde este răul,
ori intră răul unde suntem noi.
- Așa că nu întotdeauna putem ieși de tot, sau nu ne putem depărta cu totul
fără să nu-l atingem.
Sau să nu fim atinși de ceea ce este întinat...
18 - Tocmai pentru asta vine suferința, necazul și încercarea în viața noastră,
pentru ca ajungând în focul acelora să ne curățim de tot ce fără voia noastră - sau uneori chiar cu voia,
- am fost întinați și ne-am spurcat, după curățirea nașterii din nou, după sfințirea Sângelui Crucii lui Isus.
19 - Suferința este mijlocul prin care Dumnezeul Cel Sfânt trebuie să-i treacă pe acei pe care El vrea să-i primească lângă El, în cerul Său.
Și pe care nu-i poate primi așa cum sunt, fără a-i curăți mai întâi.
20 - Dacă noi avem totdeauna toată grija sfântă și veghetoare de a ne feri de orice rău,
de a ne depărta de orice necurăție
și de a nu ne atinge de nimic urât și osândit de Cuvântul și de Voia Tatălui nostru,
- cât de dulce și de mângâietoare sună pentru noi făgăduința Lui cea scumpă:
„Eu vă voi fi Tată iar voi Îmi veți fi fii și fiice” - zice Domnul.
Doamne Tatăl nostru Ceresc, fă să fim așa.
Amin.