Scapă la munte, ca să nu pieri!
Pr. Iosif Trifa - Sodoma și Gomora
Lot a răspuns, zicând:
O, nu Doamne, eu nu pot să fug la munte!...
După ce îngerii l-au scăpat pe Lot din Sodoma și Gomora, i-au zis să nu se uite înapoi, nici să se oprească în câmpie, ci să scape la munte. Însă Lot a răspuns că nu poate fugi la munte. A cerut de la îngeri să-l lase să fugă în cetatea Țoar: Lăsați-mă să fug în cetatea aceasta, căci este aproape și este așa de mică. Îngerii l-au lăsat, dar pe urmă Lot s-a temut să intre în ea. A intrat într-o peșteră din care diavolul, cu ajutorul alcoolului, a făcut o nouă Sodomă și Gomoră (Geneza 19, 20-22).
Un adânc înțeles sufletesc este și în această istorie. Lot, scapă la munte! Suie-te la munte!... au zis îngerii către Lot. Însă Lot nu se putea urca la munte.
Muntele și suirea la munte au un adânc înțeles în Sfânta Scriptură și în tainele mântuirii.
În Muntele Taborului s-a petrecut schimbarea la Față a Mântuitorului. Sus pe înălțimea Golgotei s-a petrecut răstignirea. De pe Muntele Eleonului S-a înălțat Domnul la cer. Muntele predică înălțarea noastră cea sufletească, legătura noastră cu cerul, cu veșnicia.
În acest înțeles ne strigă și psalmistul David: La munți suflete, să ne ridicăm. În acest înțeles l-au îndemnat și îngerii pe Lot să se suie la munte.
Dar Lot n-avea nici putere, nici plăcere să suie muntele. Se amestecase cu stricăciunea și îi slăbiseră puterile sufletești. Lui îi trebuia o cetate. Nu se putea despărți cu gândul de viața și stricăciunea cetăților.
Luați pe un bețiv și plecați cu el să suiți un munte înalt. Cu siguranță nu va putea sui muntele, pentru că are înădușeală căpătată din alcool. Așa și Lot: avea și el o înădușeală sufletească din cauza căreia nu se putea sui la munte. Amestecul cu lumea îi slăbise puterile trupești și sufletești.
Ah, e plină lumea de cei care nu se pot ridica cu sufletul la cele înalte (Psalm 129, 1). Celor păcătoși nu le place Cuvântul lui Dumnezeu; nu pot urmări o predică pentru că s-au amestecat cu păcatul și le-au slăbit puterile sufletești. Nu vă amestecați cu lumea și stricăciunile ei!
Fratele meu! Mântuirea sufletului are și azi porunca ce i-au dat-o îngerii lui Lot: Nu te uita înapoi, nu te opri în câmpie... scapă la munte... scapă în Muntele cel sfânt al Domnului. Ieși din Sodoma și Gomora acestei lumi și scapă la munte... suie-te în Muntele cel sfânt al Evangheliei, căci numai acolo afli soare, lumină, aer, viață și sănătate pentru sufletul tău...
Veniți în Muntele Domnului și uitați-vă peste lumea asta așa cum s-a uitat Avraam peste Sodoma și Gomora. Uitați-vă și veți rămâne îngroziți. Uitați-vă și veți vedea lumea asta ca o uriașă Sodomă și Gomoră ce stau gata să ia foc.
Uitați-vă peste lume din înălțimea Evangheliei și veți afla că pământul cu tot ce este pe el va arde (2 Petru 3, 10).
Auzi tu, fratele meu? Într-o bună zi vor arde bunătățile acestei lumi pentru care atâția oameni își dau până și viața.
Uitați-vă din Muntele cel sfânt al Evangheliei și veți vedea cerul încărcat cu norii cei negri ai mâniei lui Dumnezeu, pentru răutățile lumii. Veți afla că se apropie ziua cea mare a urgiei.
Oameni buni! Scăpați la munte! Fugiți la munte, căci vine urgia cea mare! Fugiți la munte, căci vine potopul cel de foc! Scăpați la Muntele Golgotei căci acesta este singurul loc unde putem scăpa!