Scumpă familie a fratelui Apetri Dumitru Gh.

Pășind într-un an nou, dorul meu zboară tot mai mult, tot mai departe, spre aceia cu care sunt legat pentru veșnicie, cu care sunt părtaș la sfintele bucurii și pe care îi port în inima mea. Aștept mereu, mereu și așteptarea e parcă tot mai grea. Aștept ceasul cel sfânt al întâlnirii când ne vom privi chipul minunat în care am fost schimbați și cu toții ne vom scălda în chipul Domnului Isus.

Ce va fi atunci? Soarele își va pierde strălucirea atunci când va veni El. Stelele nu se vor mai vedea, Fața Lui va străluci peste toți acei care L-au iubit și L-au chemat cu dor. Ce ceas măreț! Oh, măreția aceea, cine ar putea-o descrie? Privește, o, lume chinuită de sete. Și setea aceasta e de mai multe feluri. Unii însetează după bani; cu cât au mai mulți, cu atât le e setea mai mare. Setea după avere, sete după plăceri, după putere și după atâtea lucruri care apar ca niște năluci în negură apoi dispar. Și apoi setea celor puțini după Domnul Isus. Câți vor mai fi atunci care vor mai avea o astfel de sete? Negreșit, vor fi puțini. Un glas stins răzbate prin norii care umbresc pământul, străbate cerurile, nimic nu-l mai poate opri și se oprește în fața Tronului de har, de unde în potire de aur se înalță în sus „Ah, vino, Iubitule! De câtă vreme ai spus că vii și încă n-ai venit! Vino, Te rugăm! Răcoarea potolește căldura zilei și umbrele se vor lungi. Vino! Pentru ce întârzii? Vino, vino, ah, vino! ” Mâinile se întind spre lumina neasemuită și un glas se aude: „Tată, iată cât de mult sunt chemat. Mireasa Mă așteaptă. Spune-Mi să merg la ea. Mi-atât de dor. ” În clipa aceea altarul tresare, glasuri se aud sub el. Până când, Doamne, zăbovești? Lumini în nesfârșit se văd și glasul dulce umple cerurile cu cântecul lor minunat. Iar undeva departe, pe un pământ pustiit, în crăpăturile stâncilor o porumbiță își cântă cântul care nu se mai aude, și care este doar un lung suspin, dintr-o inimă bolnavă, în așteptarea Celui iubit. E glasul Miresei care își așteaptă Mirele ce întârzie să vie. La chemările ei, El răspunde: „Eu vin curând, păstrează ce ai ca nimeni să nu-ți ia cununa. Păstrează-ți dragostea, dragostea cea dintâi. Haina ta curată păstreaz-o nu uita că ești străină. Așteaptă-Mă, că vin. Vei primi cununa, ah, cununa de Mireasă, împodobită și păstrată pentru tine. Uită-te în sus, ridică-ți capul că Eu vin curând!”

Ah, așteptare! Așteptare cât ești tu de lungă și cât de grea! Cerule, din noaptea neagră te privesc și pe bolta ta văd nenumărate puncte de aur care strălucesc în noapte și care ne cheamă spre-nalt. Dacă tu, în partea aceasta, spre care este dat ochilor celui muritor să te privească, ești atât de minunat, cum ești tu dincolo, unde ochiul Majestății Divine privește și unde pășesc picioarele ușoare ale îngerilor și dreptul milostiv.

Deodată însă un scăpărat de lumină despică înălțimile. Glasul de aramă al trâmbițelor îngerești sună marea deșteptare. Cerul întreg e de foc, crainicul lui Dumnezeu anunță venirea Dreptului Judecător. Scoarța pământului plesnește, apar morții veacurilor trecute. Sunt toți tineri și gata parcă de sărbătoare. Nimeni nu vorbește. Ochii, privirile sunt mistuite de glorie, de slavă, de splendoarea ce curge. E filmul eternității, sulul mărețiilor divine, ce se desfășoară în cadență de marș. Lumina crește. Nu mai pot privi. Apar Serafimii în coloane nesfârșite, cu fețele acoperite de lumina Slavei lui Hristos. Văzduhul e plin. Norul nesfârșit de martori apare, apoi toți cântă imnul biruinței și gloria Mielului junghiat. Și după ei, iată-L pe Isus pe norii albi ai dreptății. Se apropie... Blând, așa ca un Miel. Ne privește așa cum L-a privit pe Petru, pe tâlhar, pe cei ce L-au răstignit.

Seminția aleasă se bucură. Dar semințiile pământului se bocesc din pricina Lui. Da. Amin.

În Țara păcii, a dragostei, în ceruri, cei înviați, schimbați ca îngerii, se desfătează. A venit vremea cântării. Nu mai sunt dureri, nu mai sunt prigoniri. Totul e lumină și splendoare. Toate s-au făcut noi. Un om nou, un cer nou și un pământ nou. Amin.

Falcău, 9 ianuarie 1958

Trimisă fratelui Șalgău Ion