Semne şi arătări cereşti

De la război încoace, vremile noastre sunt pline cu fel de fel de semne şi arătări cereşti. Voi spune însă că aceste semne şi arătări cereşti nu sunt numai cele ce se văd pe cer şi vin din cer, ci şi cele ce se văd pe pământ şi se petrec între noi.

Chiar şi vremile noastre, parcă schimbate cu totul, sunt un fel de semn ceresc. Războiul cel mare a fost şi el un semn ceresc. Răutăţile cele mari sunt şi ele un semn ceresc. Greutăţile cele mari sunt şi ele un semn ceresc. Umblarea vremii, cu valuri de secete, de geruri, de uragane, grindine, furtuni grozave este şi ea un semn ceresc. Cutremurele de pământ sunt şi ele un semn ceresc.

Dar, pe lângă aceste, au fost în zilele noastre şi alte înfricoşate arătări cereşti.

Ploi de cenușă și pucioasă

În primăvara anului 1928, prin Basarabia, Moldova şi Bucovina au căzut ploi de cenuşă. Cenuşa era de natură vulcanică. La câteva săptămâni, prin Moldova a căzut un fel de pucioasă, un fel de praf de culoare galbenă, semănând cu făina de porumb şi având un miros greu de pucioasă.

Oamenii s-au umplut de spaimă. Pe unele locuri s-au tras clopotele şi oamenii s-au strâns în biserici.

În iarna anului 1929, această arătare s-a repetat din nou. Prin o parte din Basarabia, Moldova şi Bucovina, a căzut din nou cenuşă.

Iată câteva mărturii prinse aici, spre a nu fi uitate:

Galaţi, 21 februarie

În dimineaţa zilei de 21 februarie, populaţia a rămas îngrozită când a văzut acoperişurile caselor şi străzile pline cu cenuşă. Noaptea plouase cenuşă. Stratul era foarte gros şi superstiţioşii susţineau că e semn rău.

Giurgiu, 21 februarie

Azi d.a., la ora 3:00, un nor negru şi gros a acoperit cerul, venind dinspre nord-est. Din acest nor a început să cadă o ninsoare ciudată, care a durat aproape două ore.

Era cenuşă adevărată.

La ora 5:00, când cerul s-a înseninat, frumoasa haină albă a oraşului era înlocuită cu un strat gros de cenuşă.

Poporul superstiţios a fost cuprins de o mare spaimă.

Zăpadă roșie

În iarna anului 1929, în luna februarie, a fost o nouă arătare cerească. În seara zilei de 15 februarie, la Chişinău şi în jur, în Basarabia, a căzut zăpadă roşie. Iată ştirea ce s-a publicat prin ziare despre această arătare:

Chişinău, 15 februarie

În seara zilei de 15 februarie, pe la orele 6:00, aici a căzut zăpadă de culoare roşie. Un strat roşu de 6-8 centimetri a acoperit pământul şi casele. Lumea, spăimântată, a intrat în biserici şi a făcut rugăciuni. Superstiţioşii vorbesc despre acest fenomen ca de o prevestire de rău.

La câteva zile după această arătare, într-un alt loc, la Lespezi, în jud. Muscel, a căzut zăpadă neagră. Iată înştiinţarea ce s-a publicat prin ziare:

Lespezi, 18 februarie

În noaptea de vineri spre sâmbătă a nins cu zăpadă neagră. Întreaga localitate s-a trezit dimineaţa acoperită cu un strat gros de un deget de praf negru ca pământul. Orăşelul avea un aspect sinistru.

Acest fenomen, unic până acum în locurile noastre, a stârnit mare spaimă. Superstiţioşii pun această ninsoare neagră în legătură cu diversele prevestiri de rău.

Despre ploile de cenuşă, învăţaţii au spus la început că ar fi nisipuri aduse de vânt de prin stepele Rusiei. Pe urmă, aflându-se că cenuşa era de natură vulcanică, au spus că ar fi adusă de vânturi de la atari vulcani „de prin mari depărtări”. Despre zăpada cea roşie, învăţaţii încă nu s-au declarat. Se vor afla însă şi aici, desigur, nişte „mari depărtări”.

Noi însă zicem că toate acestea sunt semne şi arătări cereşti ce strigă la noi să ne lăsăm de răutăţi. Învăţaţii au dreptate. Cenuşa şi zăpada cea roşie au venit din „mari depărtări”... au venit din depărtarea Tatălui Ceresc... Au venit ca o înştiinţare că cerul nu mai poate suferi fărădelegile noastre. Au venit ca o strigare să ne lăsăm de răutăţi.