Semnele casei părintești

Scumpii și dragii noștri frați, în Numeri, capitolul 2, versetul 2, îi vorbește Domnul lui Moise [spunându-i] că fiecare israelit [trebuie] să-și cunoască seminția din care face parte și fiecare israelit să-și cunoască casa părintească și semnele casei părintești.

Nu de mult, li s-a atras atenția fraților vorbitori: „Fraților, de ce vă rușinați, atunci când vorbiți, să faceți semnul crucii? Fiindcă Lucrarea Oastei este o Lucrare în Biserică. Și încă multe biserici sunt deschise pentru frați. Or, dacă Lucrarea Oastei este în Biserică - și noi respectăm întru totul toate regulile cum sunt așezate în Biserică -, cum ne închipuim un frate care vorbește în biserică fără să-și facă semnul crucii? Sau în biserică vorbim într-un fel și în adunare în alt fel? Noi nu putem așa, iubiților.

Fiecare casă părintească își are semnele ei. Noi suntem copiii unei jertfe. Jertfa lui Hristos a făcut ca noi să fim frați; și după Jertfa lui Hristos, jertfele înaintașilor noștri, ale părinților noștri duhovnicești. Atâtea jertfe s-au plătit pentru ca noi să auzim Cuvântul, pentru ca noi să fim în această Lucrare, pentru ca noi să fim copii ai lui Dumnezeu.

Avem datoria sfântă să ne respectăm semnele casei noastre părintești. Avem o datorie sfântă, avem o obligație Sfântă. Să nu uităm, scumpii și dragii noștri frați. Să nu uităm semnele casei noastre părintești. Pentru că Lucrarea Oastei chiar și prin faptul acesta se deosebește de toate celelalte lucrări. Să nu aducem în Lucrare lucruri primite de la străini, împrumutate de la străini. Să nu le primim în Lucrare. Lucrarea așa cum am primit-o, așa cum am auzit, așa s-o lăsăm și așa s-o ducem mai departe, după cum am primit și după cum am auzit.

„Un Miel și o cruce” am auzit de prima dată când am venit în adunarea Oastei. „Un Miel și o cruce” vrem să auzim și să lăsăm în urmă, celor care vor veni.

Rușine... Doamne, nu Ți-a fost Ție rușine să-Ți întinzi palmele pe o cruce? Crucea a fost cel mai Sfânt altar pe care s-a adus cea mai Sfântă Jertfă pentru răscumpărarea noastră. Mulți spun: „Crucea e semn de batjocoră”. Da, Hristos a fost batjocorit în locul meu și-n locul fiecăruia dintre noi. Și nu I-a fost rușine lui Dumnezeu să-Și întindă palmele pe cruce.

Dacă nu I-a fost rușine, scumpul meu frățior, nu-ți fie rușine de casa ta părintească. Lasă-i pe alții cu casele lor, nu amestecăm... Nici nu ne gândim ce semne au ei. Păstrezi-și-le, urmeze-și-le! Dar noi să ne respectăm semnele casei noastre părintești.

Ce dulci au fost momentele și clipele petrecute cu voi, scumpii și iubiții noștri! Un vis plăcut a fost și această noapte! Dar ne trezim din nou și fiecare ne ducem iarăși la ale noastre. Și fiecare trebuie să începem munca și fiecare să începem iarăși lupta mai departe.

Ne-au cutremurat cuvintele care ni s-au spus despre pilda celor zece fecioare. Toată lumea aceasta zace în cel rău, iubiții mei frați. Ce facem noi ca să nu mai zacă? Ce facem noi să se mai salveze încă ceva din lumea aceasta care zace în cel rău? Mântuirea lor este în mâinile voastre. Ce faceți voi pentru ei, scumpii noștri? Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: „Pune-ți pe inimă aceste lucruri”. Pusu-ne-am noi pe inima noastră lucrurile acestea? Aceia care și-au pus pe inimă aceste lucruri au făcut lucruri mari. Au adus multe suflete la Dumnezeu; au mărturisit cu atâta putere Cuvântul lui Dumnezeu, încât popoare întregi s-au întors la Dumnezeu.

Ilie a rămas numai singur pe vremea aceea, când Izabela dărâmase toate altarele Domnului, îi ucisese pe toți proorocii Domnului. Rămăsese numai el singur. Și totuși, dacă a avut pe inimă lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea acelui popor, el a avut curaj și îndrăzneală, până când a venit întregul popor, împreună cu cel mai mare și cu cel mai mic, să se închine și să spună: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!”.

În jurul nostru se pierd atâtea suflete și noi nu ne-am pus pe inimă aceste lucruri. Dacă lumea-i necredincioasă, de unde să fie credincioasă? De unde să primească credință? De unde să primească lumină, dacă noi nu ne-am pus pe inimă aceste lucruri?

A fost așa de plăcută și noaptea aceasta ca și altele. Ne întoarcem deci iarăși acasă. Dar dacă noi nu ne vom mai întâlni? Dar dacă în mijlocul nostru se vor auzi strigăte ca acelea: ,Dați-ne din untdelemnul vostru, că ni se sting candelele!”?

Gândește-te, mamă, care ai untdelemn, că li se sting candelele la cei dragi ai tăi. Gândește-te, soție, care ai soț încă necredincios. Gândește-te, frate, care ai încă atâția frați care și-au pierdut din dragostea dintâi și au început să li se stingă candelele. Gândiți-vă. Puneți-vă pe inimă aceste lucruri! Puneți-vă și să nu ne ducem din locul acesta numai așa... Să ne punem pe inimă aceste lucruri. Să ne punem pe inimă Lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor din jurul nostru.

Fratele meu drag în a cărui inimă arde dragostea de Dumnezeu și dragostea de frați, să nu uiți strigătul acesta, să-l ai mereu în urechile tale. În jurul tău sunt atâtea șoapte și suspine care spun: „Dă-mi și mie din untdelemnul tău! Rugăciunea mea nu-i cum era; dragostea mea nu-i cum a fost; ostenelile mele nu-s așa ca și altădată. Frate drag, suflet scump care arzi de dragoste pentru Dumnezeu și pentru frați, dă-mi și mie din untdelemnul tăul

Să nu uiți niciodată, frate. Să-ți fie pe inimă lucrul acesta, că-s atâția lângă tine cărora li se sting candelele. Dă-le și lor. Pune-ți pe inimă aceste lucruri. Nu-i uita, frate, nu-i lăsa în urmă, că rămân și li se sting candelele și niciodată ei nu mai văd calea, și niciodată ei nu vor mai ajunge acolo.

Pune-ți pe inimă aceste lucruri, fratele meu drag, și auzi mereu în urechile tale șoaptele celor ce strigă: „Dă-mi și mie, că mi se stinge...; dă-mi și mie, că mor”. Vino și încoace, du-te și încolo și vezi, nu cumva se sting candelele de-acolo?

Iar tu, suflet drag care simți că ți se stinge, nu mai sta până când chiar se stinge. Du-te și tu! Caută și tu! Iisus încă este aproape. Mielul încă e pe cruce. El mai sângeră încă. El poate... El poate iarăși să-ți aprindă dragostea de El, dragostea de frați, dragostea de Cuvânt, dragostea de Lucrare. Domnul să ne ajute!

Ne aplecăm cum putem și-I mulțumim Domnului cu o scurtă rugăciune.

Slavă Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Mulțumim din adâncul inimii noastre, scumpul nostru Iisus, însângeratule Miel de pe Golgota. Mulțumim pentru sângele Tău și pentru rănile Tale. Îți mulțumim că ai suferit crucea și ai disprețuit rușinea. Îți mulțumim, Îți mulțumim pentru rănile Tale prin care ai vindecat rănile noastre. Îți mulțumim că, din niște robi ai păcatului, Tu ai făcut copii ai lui Dumnezeu pentru cer. Îți mulțumim că, din niște ticăloși, Tu ne-ai făcut frați cu sfinții Tăi, suflete răscumpărate care veșnic să-Ți cânte, să Te slăvească, să Te laude pe Tine în cer.

Iți mulțumim din adâncul inimii noastre, Doamne, pentru Numele Tău Sfânt în care ne-am plecat, pe care-l chemăm, pe care dorim să-l iubim și să-l ascultăm.

Îți mulțumim apoi și pentru numele celor dragi ai Tăi care au fost mărturisitori ai Tăi și care Te-au iubit pe Tine mai mult chiar decât viața lor.

Îți mulțumim pentru înaintașii noștri. Îți mulțumim, Doamne, pentru părinții noștri sufletești. Îți mulțumim pentru casa părintească în care Te-am cunoscut pe Tine, prin care am ajuns să-Ți vedem rănile Tale și să cunoaștem Jertfa Ta și planul mântuirii pe care L-ai pregătit pentru fiecare dintre noi.

Binecuvântează această Sfântă Lucrare în care ne-ai deschis ochii. Binecuvântează Oastea Ta. Binecuvântează sufletele ascultătoare, credincioase. Binecuvântează, Doamne, vitejii Tăi luptători și fii în fruntea lor, și dăruiește-le îndrăzneală, și dăruiește-le putere sfântă din Tine, așa cum ai dăruit la robul Tău Ilie odinioară, Doamne.

Ajută-ne să ne punem pe inimă aceste lucruri. Fiecare din noi să ne întoarcem din locul acesta, Doamne, cu inima plină de acest fior al acestei răspunderi în fața Ta și-n fața celor care se pierd în jurul nostru. Trezește-i, Doamne, pe cei care ațipesc și nu lăsa, dintre fecioarele care Te-au așteptat, nici una să nu rămână fără untdelemn. Nu lăsa, Doamne, căci lumea zace în cel rău. În cei puțini care au mai rămas să vegheze, păstrează dragostea, păstrează unitatea, păstrează legătura acestei unități între frați, Doamne, că numai prin aceasta va cunoaște lumea că suntem ai Tăi, dacă vom avea dragoste între noi.

Îți mulțumim, Doamne, pentru dragoste. Fă ca dragostea Ta să fie steagul fluturat peste această Lucrare și mai departe.

Și acum când [surorile] noastre, Doamne, trebuie să plece la ale lor, o... noi Îți mulțumim din adâncul inimii că Tu pleci cu fiecare dintre noi și rămâi cu fiecare suflet, cu fiecare adunare, cu fiecare Biserică, cu fiecare inimă, unde Te dorește și Te-așteaptă, și Te cheamă. De aceea, Te rugăm să ne însoțești pe fiecare.

Slavă veșnică fie adusă Ție și pentru această clipă, în această noapte, Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Amin.