Setea și izvorul
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - O, cu câtă sete aleargă bieții oameni la izvoarele distracțiilor vinovate,
la citirea cărților otrăvitoare,
la ascultarea lucrurilor deșarte,
la scufundarea în mocirla călduță și leneșă a spurcăciunilor minții și a trupului lor, ticăloșindu-și sufletul.
Sufletul lor cel însetat după curăție, - dar îndopat cu stricăciuni,
cel însetat după lumină, - dar cufundat în întuneric.
Și cât de aproape este de fiecare dintre noi Izvorul îmbelșugat al Apelor Vieții: Hristos!
2 - O, voi toți cei însetați, nu mai mergeți la foc, - veniți la ape.
Nu mai mergeți la păcate, - veniți la biserică.
Nu mai mergeți la Satana, veniți la Hristos!
3 - Voi cei însetați după neprihănire, după har, după sfințire, după dragoste, după orice trebuință adânc sufletească,
nu vă mai duceți să le căutați acestea acolo unde nu este Hristos.
Ci veniți la El, căci numai prin El le veți putea afla toate acestea, nu numai nespus mai fericiți, dar și nespus mai mult decât gândiți sau credeți voi.
4 - Nu există mai mare binefacere pentru lume decât neprihănirea.
Și nici un mai mare binefăcător pentru oameni, decât un om neprihănit.
Dar ce puțin îi pasă lumii de ea.
Și ce puțin le pasă oamenilor de el.
5 - Numai când neprihănirea piere cu totul, atunci se vede ce a fost ea pentru lume.
Când lumea, fără neprihănire, ajunge plină de spurcăciune, și de nedreptate,
de hoție și de necinste,
de desfrânare și de crime,
de silnicie și de oroare,
- abia atunci se vede ce a însemnat neprihănirea când era, frânând răul și oprind nimicirea.
Dar cui nu i-a păsat de ea când era, în zadar îi va mai păsa când a pierit.
6 - Când un om neprihănit mai este încă undeva, - el este ca o sare acolo, împiedicând întinderea stricăciunii.
Și ca o lumină împrăștiind întunericul.
Vai de stricăciunea fără sare
și de întunericul fără lumină.
Dar multora omul cel neprihănit le este și ca un ghimpe în ochi și ca un țepuș în coastă.
Prezența lui le aduce mereu aminte celor din jurul său de Dumnezeu și de Cuvintele Lui Sfinte.
Vederea lui le împiedică lor lucrarea stricăciunii. Și puterea care este peste el îi îndeamnă spre mântuire,
- iar oamenii lumii acesteia nu iubesc neprihănirea și nu-L doresc pe Dumnezeu!
7 - Când piere omul lui Dumnezeu, la prea puțini oameni le pasă cu adevărat de această pierdere.
Prea puțini își dau cu adevărat seama de pierderea cea mare pe care o lasă în urma sa, un om al lui Dumnezeu.
Prea puțini își dau seama că omul cel neprihănit lasă la moartea lui un gol mult mai mare decât locul pe care îl ocupa când era în viață.
8 - Voi toți care aveți o răspundere pentru o cetate, pentru un popor, pentru omenire, luați seama și să vă pese de neprihănire.
Ocrotiți-o până nu piere dintre oameni. Căci nimic nu mai puteți pune în locul ei.
Iar o societate murdară, nu poate să trăiască.
9 - Despre însemnătatea postului știm cu toții.
Despre roadele lui, suntem încredințați mulți...
dar despre felul cum trebuie împlinit postul, știm încă prea puțin, însă despre fericirea și împlinirea acestora cu fapta nu știm câți știm.
10 - Că trebuie să postim toate posturile, asta o știm cu toții.
Că trebuie să le postim întocmai cum au fost așezate de la început, și asta o știm poate,
iar unii o mai și împlinim, deși acest lucru nu trebuie să-l trâmbițăm, că știe Domnul Dumnezeu cât poate și cât face fiecare din împlinirea poruncilor înfrânării...
- Dar sunt mereu tot mai puțini care se mai interesează de asta acum, când lumea face tot ce poate spre a se îmbolnăvi și a muri cât mai grabnic de îmbuibare și de desfrâu.
11 - Dincolo de oprirea de la mâncare, sau de la anumite mâncări,
în toate zilele rânduite postului, sau numai în anumite zile deosebite,
- cine mai gândește și la cele care mai trebuiesc neapărat să însoțească adevăratul post
- câți gândim, câți luăm seama și mai ales câți ne oprim, ferindu-ne de ceea ce credem că ne este îngăduit oricând?
Câți renunțăm la dorința ce credem că avem dreptul în orice timp?
12 - De aceste înfrânări cerute și poruncite de Cuvântul lui Dumnezeu, postul este neplăcut omului firesc. Și pare fără nici un folos pentru cel care îl face. Ce mare este amăgirea că acum se poate orice, o mai târziu cum vor vedea că nu s-a putut chiar orice.
În zilele postului, ispitele sunt și mai mari și mai multe, de aceea să fim și mai veghetori.
13 - Oricine se scoală, acela se ridică, înălțându-se spre lumină.
Dar omul cu cât se scoală mai repede, - cu atât se luminează mai mult.
Oricine pornește, tot ajunge odată. Numai că cu cât pornești mai devreme, mergi mai frumos și ajungi mai liniștit.
Oricine începe, tot isprăvește odată, numai că cu cât începe mai din timp, lucrează mai chibzuit și sfârșește mai rodnic.
14 - Numai în lumina lui Dumnezeu vezi luminos și vezi clar, vezi sănătos și vezi realitatea, vezi adevărul și în toate direcțiile.
Fără Hristos cazi în falsele călăuziri, cazi în amăgirea luminilor rătăcitoare, care duc la zăpăceală, la nebunie și la pierzare.
De aceea tinere, luminează-te!
15 - Scoală-te și vino la soare.
Soarele îți va da lumină și sănătate, voioșie și claritate, vigoare și lărgime.
Hristos te va lumina și te va face luminos,
vino și tu oricare ai fi, care trăiești în întunericul păcatelor, al deziluziilor, al falsităților și al necredinței.
Scoală-te și vino și vei fi luminat de Hristos.
Iar dacă ai venit, rămâi în lumină, și umblă în lumină, și rodește în lumină...
și vei deveni și tu luminos, ca o parte din El.
16 - Un suflet care de tânăr a ascultat de acest cuvânt, sculându-se - va avea parte de o mare lumină, devenind el însuși un luminător, ascultat de multe suflete.
Și prețuit de mulți aleși,
înaintașii lui vor fi binecuvântați din pricina lui,
iar urmașii lui vor fi înconjurați cu dragoste și prețuire nemărginită, tot din pricina sa.
17 - Peste cel ce vine și rămâne la Hristos, Harul lui Dumnezeu se va revărsa neîmpiedicat și din belșug din toate privințele.
Și prin el peste alții. Acest har îl va face să devină un prilej de mari binecuvântări pentru Numele Domnului și pentru Lucrarea Lui.
Și pentru cei care se vor împărtăși din lumina lui Hristos din ele.
18 - Curăția omului credincios dinăuntru ca și frumusețea dinafară, sunt nu numai o cinste pentru Numele lui Hristos care a putut înălța prin harul Său o asemenea zidire dintr-o dărâmătură luminoasă,
dar va fi totdeauna și o pildă - și un îndemn pentru oricine va mai dori să devină ca el, o Casă a Domnului, un Templu al Duhului Sfânt (1 Cor. 6, 19).
Iată ce va face Hristos și din tine suflete ascultător de El, dacă te scoli, dacă te luminezi și dacă începi să trăiești statornic în lumina Lui.
19 - Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se îndreaptă niciodată, - ca și cine aude numai cuvinte aspre.
Cine vorbește numai despre dragostea lui Dumnezeu și nu pomenește niciodată și despre Dreptatea și Judecata Lui, acela își înșală sufletul său și pe ascultătorii săi.
Ca și cel care vorbește numai despre judecată și despre pedeapsă.
20 - O, vestitori ai Adevărului Dumnezeiesc, luați aminte la Amândouă Fețele acestea ale lui Dumnezeu.
Vorbiți despre întregirea Cuvântului Sfânt.
Vestiți întreg Adevărul Evangheliei lui Hristos.
căci numai așa vă veți face întreaga datorie față de Adevăr,
și față de cei care au nevoie să-l cunoască în întregime, spre a nu se înșela din pricina voastră.
Dumnezeul Adevărului să vă lumineze deplin în asta.
Amin.