Dulce și amar
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Nu le vorbiți oamenilor numai dulce despre Cuvântul Domnului: Veniți la Mine... Ci faceți-i să vadă cu amar - și prețul Crucii și al Patimilor,
ca să știe ce este păcatul, și cât costă mântuirea.
Spre a ști și ce vor merita cei nepăsători.
2 - Nu le vorbiți oamenilor numai dulce despre Împărăția cerurilor,
- ci le și înfățișați cutremurător și amar și sfințenia pe care o cere Dumnezeu de la cei care doresc s-o moștenească (Apoc. 21, 27; 22, 12-15).
Fiindcă numai adevărata groază de pierzare, îi va călăuzi pe oameni spre adevărata mântuire.
Glasul dragostei îl aud prea puțin.
3 - Numai Puterea lui Dumnezeu poate despica o inimă uscată de necredință,
ca să izvorască din ea lacrimile pocăinței și floarea nașterii din nou.
Din floarea aceasta nu numai dulceața iubirii, ci și amărăciunea încercărilor, va pregăti rodul mântuirii adevărate.
4 - Numai Dumnezeu, cu puterea Lui cea mare, a despicat și întunericul în care zăceam noi, și a făcut ca să izvorască acest râu binecuvântat care este Lucrarea Oastei Sale,
din izvoarele curate ale căruia ne adăpăm noi mereu și mereu.
O, câtă datorie avem cu toții, ca să-l păstrăm curat cum ni l-au lăsat înaintașii noștri, - pentru ca urmașii să se bucure cu adevărat de el - cum ne-am bucurat noi la început.
5 - Ce minunat lucrează harul lui Dumnezeu, oriunde el este primit și lăsat să lucreze după voia Sa.
Ce puternic despica atunci sabia Cuvântului Sfânt uscăciunea împietrită a inimilor,
și ce râuri de suflete ies, ca din pământ, să-L urmeze cu bucurie pe Hristos!
Asta este răsplata lucrătorilor curați și smeriți.
6 - O, ce râuri de înțelepciune, de descoperiri, de cântări de rugăciune și de iubire - izvorăsc din sufletele care până azi erau ca niște pustietăți pline de jale și de prăpăd.
Ce râuri de roade ale Duhului Sfânt, din care se adapă atât de multe popoare și veacuri și întinderi, - sunt acum acolo unde era numai uscăciune!
Da, numai Puterea lui Dumnezeu e în stare să facă toate acestea.
Dar ce minunat le face El, la vremea Lui.
7 - Dreptatea Domnului face judecată
și înțelepciunea Lui înlătură orice căpetenie care se împotrivește Domnului și împlinirii planurilor Sale pe pământ.
Vine odată vremea să vadă - ce dulce este acest adevăr - toți cei care s-au înșelat cu amar, crezând că nu va mai veni niciodată.
8 - Vine Ziua cea din Urmă, când în chip văzut, Puterea lui Hristos va zdrobi orice stăpânire vrăjmașă și orice căpetenie rea.
Și astfel se va așeza Domnia Lui în care va fi pace și dreptate veșnică, - după cum ne rugăm și cerem asta zilnic în rugăciune către Tatăl nostru.
Acum cred ca dulce numai unii, asta... Atunci o vor vedea amar cu toții.
9 - Plecăciune Ție - îi spune îngerul Dumnezeiesc Maicii Domnului, ție căruia ți s-a făcut mare har, Domnul este cu tine.
Binecuvântată ești tu între femei...
Iată cum vorbește o gură sfântă, unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfințeniei,
pentru cea mai Dumnezeiască dintre toate lucrările făcute printr-o ființă omenească direct de Dumnezeu.
10 - Acest înger puternic, care vorbește în Numele Puterii Dumnezeiești și care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor și aspru, chiar și sf. ap. Petru (Fap. Ap. 12, 7-8),
- Fecioarei Preasfinte îi spune: Plecăciune ție... Tu ai un mare har.
Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodată astfel.
O, cât de rău știm vedea noi - și cât de puțin știm vorbi frumos.
11 - Priviți în lumina cuvintelor îngerești, iată ce sfântă, ce înaltă, ce curată și ce vrednică - de respect, ne apare Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.
O, dacă ar cugeta măcar puțin la cuvintele îngerului sfânt, acei oameni care se cred evlavioși, dar vorbesc atât de necuviincios despre Mama lui Isus, Dumnezeul nostru - și al lor.
12 - Dintre toate sufletele drept mărturisitoare de Dumnezeu, nici unul nu I-a adus Lui și Numelui Său Sfânt, o mărire atât de sfântă și o jertfă atât de curată și vrednică, - precum Sfânta Fecioară Maria.
Fără Lucrarea adusă de ea lui Dumnezeu,
fără slujba făcută de ea lui Hristos,
fără ascultarea dată de ea Duhului Sfânt,
- nici una din toate celelalte jertfe omenești n-ar mai fi putut avea loc.
13 - Desigur înțelepciunea, puterea și iubirea lui Dumnezeu ar mai fi putut găsi pentru venirea Fiului Său Isus Hristos Mântuitorul nostru la noi și alte mijloace,
și ar mai fi putut afla și alte căi...
- Dar nici o altă cale n-ar mai fi fost atât de omenească și totuși atât de Dumnezeiască, - cum a fost aceea a venirii din Fecioara.
Căci nici un alt mijloc n-ar mai fi fost atât de minunat.
14 - Tot ce a avut cerul mai sfânt,
cu tot ce a avut pământul mai curat,
- s-a unit atunci pentru Întruparea Acelei Minuni, în fața căreia și cerul și pământul vor sta până în vecii vecilor, într-o nemărginită uimire și adorație: Nașterea lui Dumnezeu ca om, pentru omenire, printr-o ființă omenească.
15 - Nici o cântare de laudă pentru Dumnezeu, nu s-a putut înălța mai minunată spre ceruri - ca aceea izvorâtă de pe buzele Preasfintei Fecioare și Mamă.
Și nici o laudă n-a preamărit pe Dumnezeu, nici nu-L va mai putea preamări vreodată, ca aceea adusă de sufletul și trupul Preasfintei Maria.
16 - În afară de Domnul nostru Isus Hristos, Dumnezeul adevărat din Dumnezeul adevărat, care S-a smerit pe Sine Însuși atât de mult până într-atâta că nouă oamenilor ne este cu neputință să putem pricepe,
- nimeni altcineva nu s-a mai putut smeri mai mult ca Sfânta Fecioară, Maica Sa.
17 - De aceea Hristos Dumnezeul - Cel care pentru că S-a smerit negrăit mai mult decât putem noi pricepe, a fost și înălțat de Tatăl tot așa de necuprins de mult,
așa încât Numele Lui e mai presus de orice nume din ceruri...
Fiindcă nimeni de Acolo nu s-a mai putut smeri și coborî atât de jos, - ca El.
18 - Tot așa Sfânta Fecioară, Fericita Lui Maică, fiindcă s-a smerit și ea mai adevărat și mai adânc decât oricare altă ființă pământească, - a și fost înălțată nespus de mult.
Și a primit și ea un nume, mai presus decât oricare alt nume de pe pământ, numele de Maică a Domnului și Mântuitorului lumii.
Despre nici o altă ființă din lume, nu se mai poate spune asta.
19 - După creșterea pe care o are un fiu, poți vedea mai ales pe mama lui. Căci până la vârsta priceperii, de la care începe meritul personal al fiului,
- buna creștere primită de un fiu, este aproape în întregime, numai meritul mamei care l-a crescut.
20 - La 12 ani, în Templu, Copilul Isus, iată ce creștere dovedește că a primit de la Maica Sa!
Cine Îi spusese lui Isus aceste taine?
Cine Îl făcuse să Se pătrundă de ele, încă pe când era departe de vârsta lor?
Binecuvântată să fie mama care își învață copilul să-L cunoască și să-L slăvească pe Tatăl Ceresc!
Amin.