Dulce şi amar
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Nu le vorbiţi oamenilor numai dulce despre Cuvântul Domnului: Veniţi la Mine... Ci faceţi-i să vadă cu amar - şi preţul Crucii şi al Patimilor,
ca să ştie ce este păcatul, şi cât costă mântuirea.
Spre a şti şi ce vor merita cei nepăsători.
2 - Nu le vorbiţi oamenilor numai dulce despre Împărăţia cerurilor,
- ci le şi înfăţişaţi cutremurător şi amar şi sfinţenia pe care o cere Dumnezeu de la cei care doresc s-o moştenească (Apoc. 21, 27; 22, 12-15).
Fiindcă numai adevărata groază de pierzare, îi va călăuzi pe oameni spre adevărata mântuire.
Glasul dragostei îl aud prea puţin.
3 - Numai Puterea lui Dumnezeu poate despica o inimă uscată de necredinţă,
ca să izvorască din ea lacrimile pocăinţei şi floarea naşterii din nou.
Din floarea aceasta nu numai dulceaţa iubirii, ci şi amărăciunea încercărilor, va pregăti rodul mântuirii adevărate.
4 - Numai Dumnezeu, cu puterea Lui cea mare, a despicat şi întunericul în care zăceam noi, şi a făcut ca să izvorască acest râu binecuvântat care este Lucrarea Oastei Sale,
din izvoarele curate ale căruia ne adăpăm noi mereu şi mereu.
O, câtă datorie avem cu toţii, ca să-l păstrăm curat cum ni l-au lăsat înaintaşii noştri, - pentru ca urmaşii să se bucure cu adevărat de el - cum ne-am bucurat noi la început.
5 - Ce minunat lucrează harul lui Dumnezeu, oriunde el este primit şi lăsat să lucreze după voia Sa.
Ce puternic despica atunci sabia Cuvântului Sfânt uscăciunea împietrită a inimilor,
şi ce râuri de suflete ies, ca din pământ, să-L urmeze cu bucurie pe Hristos!
Asta este răsplata lucrătorilor curaţi şi smeriţi.
6 - O, ce râuri de înţelepciune, de descoperiri, de cântări de rugăciune şi de iubire - izvorăsc din sufletele care până azi erau ca nişte pustietăţi pline de jale şi de prăpăd.
Ce râuri de roade ale Duhului Sfânt, din care se adapă atât de multe popoare şi veacuri şi întinderi, - sunt acum acolo unde era numai uscăciune!
Da, numai Puterea lui Dumnezeu e în stare să facă toate acestea.
Dar ce minunat le face El, la vremea Lui.
7 - Dreptatea Domnului face judecată
şi înţelepciunea Lui înlătură orice căpetenie care se împotriveşte Domnului şi împlinirii planurilor Sale pe pământ.
Vine odată vremea să vadă - ce dulce este acest adevăr - toţi cei care s-au înşelat cu amar, crezând că nu va mai veni niciodată.
8 - Vine Ziua cea din Urmă, când în chip văzut, Puterea lui Hristos va zdrobi orice stăpânire vrăjmaşă şi orice căpetenie rea.
Şi astfel se va aşeza Domnia Lui în care va fi pace şi dreptate veşnică, - după cum ne rugăm şi cerem asta zilnic în rugăciune către Tatăl nostru.
Acum cred ca dulce numai unii, asta... Atunci o vor vedea amar cu toţii.
9 - Plecăciune Ţie - îi spune îngerul Dumnezeiesc Maicii Domnului, ţie căruia ţi s-a făcut mare har, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei...
Iată cum vorbeşte o gură sfântă, unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfinţeniei,
pentru cea mai Dumnezeiască dintre toate lucrările făcute printr-o fiinţă omenească direct de Dumnezeu.
10 - Acest înger puternic, care vorbeşte în Numele Puterii Dumnezeieşti şi care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor şi aspru, chiar şi sf. ap. Petru (Fap. Ap. 12, 7-8),
- Fecioarei Preasfinte îi spune: Plecăciune ţie... Tu ai un mare har.
Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodată astfel.
O, cât de rău ştim vedea noi - şi cât de puţin ştim vorbi frumos.
11 - Priviţi în lumina cuvintelor îngereşti, iată ce sfântă, ce înaltă, ce curată şi ce vrednică - de respect, ne apare Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.
O, dacă ar cugeta măcar puţin la cuvintele îngerului sfânt, acei oameni care se cred evlavioşi, dar vorbesc atât de necuviincios despre Mama lui Isus, Dumnezeul nostru - şi al lor.
12 - Dintre toate sufletele drept mărturisitoare de Dumnezeu, nici unul nu I-a adus Lui şi Numelui Său Sfânt, o mărire atât de sfântă şi o jertfă atât de curată şi vrednică, - precum Sfânta Fecioară Maria.
Fără Lucrarea adusă de ea lui Dumnezeu,
fără slujba făcută de ea lui Hristos,
fără ascultarea dată de ea Duhului Sfânt,
- nici una din toate celelalte jertfe omeneşti n-ar mai fi putut avea loc.
13 - Desigur înţelepciunea, puterea şi iubirea lui Dumnezeu ar mai fi putut găsi pentru venirea Fiului Său Isus Hristos Mântuitorul nostru la noi şi alte mijloace,
şi ar mai fi putut afla şi alte căi...
- Dar nici o altă cale n-ar mai fi fost atât de omenească şi totuşi atât de Dumnezeiască, - cum a fost aceea a venirii din Fecioara.
Căci nici un alt mijloc n-ar mai fi fost atât de minunat.
14 - Tot ce a avut cerul mai sfânt,
cu tot ce a avut pământul mai curat,
- s-a unit atunci pentru Întruparea Acelei Minuni, în faţa căreia şi cerul şi pământul vor sta până în vecii vecilor, într-o nemărginită uimire şi adoraţie: Naşterea lui Dumnezeu ca om, pentru omenire, printr-o fiinţă omenească.
15 - Nici o cântare de laudă pentru Dumnezeu, nu s-a putut înălţa mai minunată spre ceruri - ca aceea izvorâtă de pe buzele Preasfintei Fecioare şi Mamă.
Şi nici o laudă n-a preamărit pe Dumnezeu, nici nu-L va mai putea preamări vreodată, ca aceea adusă de sufletul şi trupul Preasfintei Maria.
16 - În afară de Domnul nostru Isus Hristos, Dumnezeul adevărat din Dumnezeul adevărat, care S-a smerit pe Sine Însuşi atât de mult până într-atâta că nouă oamenilor ne este cu neputinţă să putem pricepe,
- nimeni altcineva nu s-a mai putut smeri mai mult ca Sfânta Fecioară, Maica Sa.
17 - De aceea Hristos Dumnezeul - Cel care pentru că S-a smerit negrăit mai mult decât putem noi pricepe, a fost şi înălţat de Tatăl tot aşa de necuprins de mult,
aşa încât Numele Lui e mai presus de orice nume din ceruri...
Fiindcă nimeni de Acolo nu s-a mai putut smeri şi coborî atât de jos, - ca El.
18 - Tot aşa Sfânta Fecioară, Fericita Lui Maică, fiindcă s-a smerit şi ea mai adevărat şi mai adânc decât oricare altă fiinţă pământească, - a şi fost înălţată nespus de mult.
Şi a primit şi ea un nume, mai presus decât oricare alt nume de pe pământ, numele de Maică a Domnului şi Mântuitorului lumii.
Despre nici o altă fiinţă din lume, nu se mai poate spune asta.
19 - După creşterea pe care o are un fiu, poţi vedea mai ales pe mama lui. Căci până la vârsta priceperii, de la care începe meritul personal al fiului,
- buna creştere primită de un fiu, este aproape în întregime, numai meritul mamei care l-a crescut.
20 - La 12 ani, în Templu, Copilul Isus, iată ce creştere dovedeşte că a primit de la Maica Sa!
Cine Îi spusese lui Isus aceste taine?
Cine Îl făcuse să Se pătrundă de ele, încă pe când era departe de vârsta lor?
Binecuvântată să fie mama care îşi învaţă copilul să-L cunoască şi să-L slăvească pe Tatăl Ceresc!
Amin.