Sfâşiat de chinuri grele
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Sfâşiat de chinuri grele
şi cu ochi secaţi de plâns
m-ai găsit atunci Isuse
când la Sânul Tău m-ai strâns...
M-amăgise rău păcatul
în prăpăstii fără fund
şi de Faţa Ta Isuse
mă făcuse să m-ascund.
Să n-aud a Ta chemare
glasul Tău să nu-L ascult
mă dusese-n depărtare
tot mai tare, tot mai mult.
Când eram în fund de vale
plini de răni şi chinuit
mi-a părut c-aud pe culme
glasul Tău, Păstor Iubit.
Mă chemai duios pe nume
peste groapa fără fund
şi-aşteptai din clipă-n clipă
din adâncuri să-Ţi răspund.
Eu cuprins de-a morţii teamă
şi cu ochi de lacrimi plini
am strigat: aici sunt Doamne
plin de rane, mor în spini!...
Ţi-ai făcut cu Mâna cale
printre spini şi peste stânci
şi Te-ai coborât la mine
până-n fund de văi adânci.
Mâna Ta de cui străpunsă
dintre spini m-a ridicat
şi-ale mele răni cu milă
mi le-ai uns şi le-ai legat.
Binecuvântată fie
Doamne bunătatea Ta,
unde-aş fi eu oare astăzi
dacă mila-Ţi nu venea?
Dă-mi putere Scump Isuse
s-ascult numai glasu-Ţi blând
şi mergând pe-a Ta cărare
fă să nu mai cad nicicând.