Sfâșiat de chinuri grele
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Sfâșiat de chinuri grele
și cu ochi secați de plâns
m-ai găsit atunci Isuse
când la Sânul Tău m-ai strâns...
M-amăgise rău păcatul
în prăpăstii fără fund
și de Fața Ta Isuse
mă făcuse să m-ascund.
Să n-aud a Ta chemare
glasul Tău să nu-L ascult
mă dusese-n depărtare
tot mai tare, tot mai mult.
Când eram în fund de vale
plini de răni și chinuit
mi-a părut c-aud pe culme
glasul Tău, Păstor Iubit.
Mă chemai duios pe nume
peste groapa fără fund
și-așteptai din clipă-n clipă
din adâncuri să-Ți răspund.
Eu cuprins de-a morții teamă
și cu ochi de lacrimi plini
am strigat: aici sunt Doamne
plin de rane, mor în spini!...
Ți-ai făcut cu Mâna cale
printre spini și peste stânci
și Te-ai coborât la mine
până-n fund de văi adânci.
Mâna Ta de cui străpunsă
dintre spini m-a ridicat
și-ale mele răni cu milă
mi le-ai uns și le-ai legat.
Binecuvântată fie
Doamne bunătatea Ta,
unde-aș fi eu oare astăzi
dacă mila-Ți nu venea?
Dă-mi putere Scump Isuse
s-ascult numai glasu-Ți blând
și mergând pe-a Ta cărare
fă să nu mai cad nicicând.