Isuse, Veșnic Călător...
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Isuse, Veșnic Călător
prin lumea de păcate
Tu bați străin și iubitor
la ușile-ncuiate.
Nimic Tu nu-i ceri nimănui
când bați și-aștepți să vină
ci vrei să lași în viața lui
iertare și lumină.
Ai vrea din Viața Ta să-i dai
căci viața lui e moartă
dar el stă-nchis, Tu plângi și stai
afară lângă poartă.
Eram copil când Te-am văzut
și-n poarta mea Străine
și să-Ți deschid ai tot bătut
să intri și la mine.
Dar lumea-mi spuse să nu vin
căci Viața Ta-i amară
am vreme colo mai târziu
... și Te-am lăsat afară!
De-atunci trecură ani șirag
pe viața-mi amărâtă
Tu-mi așteptai Isuse Drag
la poarta zăvorâtă.
Târziu Ți-am auzit din nou
chemarea Ta duioasă;
înceată, stinsă, - un ecou:
o, lasă-Mă în casă!
O, las-să vin în viața ta
cu pacea Mea cerească
cum lumea-ntreagă n-ar putea
nicicând să-ți dăruiască.
Dar lumea-mi spuse să Te las
afară și-astă dată
Tu iar la ușă ai rămas
- și ușa încuiată!
Te-am auzit ani mulți pe rând
chemându-mă din moarte
dar n-am deschis... iar Tu plângând
plecat-ai mai departe.
Iar astăzi singur mă-nfior
de-a mele fapte rele
Isuse și Te chem cu dor
în noaptea vieții mele.
Mai vino iar Isuse Blând
mai bate iar odată
Te-aștept cu sufletul plângând
și ușa descuiată!