Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, şi a zis oamenilor:
Nainte de a-L cunoaşte pe Hristos, femeia n-a voit să-I dea nici puţină apă de băut, iar după ce Îl cunoaşte, Îi lasă găleata cu totul.
Nainte de a-L cunoaşte pe Domnul femeia fugea de oameni, dar acum alerga să-i caute.
Nainte de a-L afla pe Isus femeia discuta despre neînţelegeri confesionale, dar acum o interesa numai mântuirea sufletului ei şi al altora, nebăgând în seamă nimic altceva decât pe Hristos.
Chiar dacă fiecare Îl aflăm pe Hristos în chip deosebit,
chiar dacă pe fiecare dintre noi Isus ne găseşte în alt loc,
şi ne cheamă într-alt fel,
- urmările aflării Lui, dovada că L-am întâlnit şi L-am cunoscut pe Domnul, se arată la fiecare în acelaşi fel!
Fiecare Îi predă Domnului îndată totul.
Fiecare lasă totul şi pleacă la mărturisirea şi vestirea Lui.
Fiecare uită şi frica şi ruşinea şi aleargă în căutarea şi aducerea altora la Hristos!
După Maica Sfântă, cea dintâi care L-a cunoscut pe Domnul şi L-a vestit altora, iată acum începe şi între femei şirul fericit al mărturisitoarelor Sale binecuvântate care împreună cu ucenicii Săi iubiţi, Îl vor urma pe Mântuitorul oriunde şi Îi vor sluji.
Astfel vor trece împreună cu Isus şi prin umbra şi prin lumina prin care trece calea Sa îngustă de pe pământ până în cer şi ele surorile noastre, sfintele femei.
O, surorile noastre alese şi scumpe,
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Ca şi fraţii voştri în Hristos voi aţi lăsat totul şi aţi mers după El, când L-aţi cunoscut.
Deşi aţi fost mai slabe şi inima voastră mai adânc se lipseşte de lucrurile iubite, voi v-aţi dezlipit de tot ce aveaţi din dragostea pentru Isus Hristos! Aţi suferit pentru El chinuri mai mari decât noi şi aţi îndurat sfâşieri mai grele adesea.
Multe din voi aţi fost în stare să părăsiţi lucruri mai scumpe decât noi şi să vă împliniţi slujba cu mai multă îndrăzneală şi devotament.
Nimeni pe pământul acesta nu vă va putea da înapoi ceea ce aţi pierdut sau aţi părăsit atâtea dintre voi!
Dar în veşnicie veţi fi răsplătite pe deplin şi voi împreună cu noi pentru toate jertfele pe care le-aţi dat şi pentru tot folosul pe care l-aţi adus înaintării şi slavei Evangheliei lui Hristos pentru dragostea căruia aţi putut suferi totul.
O, slăvită putere a lui Dumnezeu şi aflare a lui Hristos...
Dintr-o femeie slabă, plină de frică şi de ruşine,
dintr-o fiinţă temătoare şi retrasă care n-ar fi scos altădată nici două vorbe în faţa oamenilor,
- ai făcut o misionară plină de curaj şi de putere!
Mărturia ei este făcută cu atâta convingere şi îndrăzneală, încât aduce o cetate întreagă la Hristos!
Slavă veşnică puterii Tale Doamne şi îndurării Tale.
Dragul meu, predici tu oare de ani de zile într-o cetate?
- Ai făcut tu oare pe cineva acolo să vină la Hristos?
- Ai putut tu face pe cineva din cetatea ta să iese afară la El?
Dacă da, atunci ferice de tine! Înseamnă că mărturia ta a fost curată şi binecuvântată de Dumnezeu fiindcă a fost făcută bine.
Acum sileşte-te să rămâi tot aşa cum ai fost de la început, în dragostea aprinsă dintâi, cu bucuria şi îndrăzneala dintâi,
ca roadele să crească şi să se desăvârşească mereu, prin învăţătura dintâi neschimbată.
Dar dacă dimpotrivă, din cetatea ta nu s-a trezit nimeni,
dacă nu s-a luat nimeni după cuvântul tău şi după mărturisirea ta ca să meargă până la Isus,
atunci vezi că trebuie să fie ceva nepotrivit în mărturisirea ta sau în viaţa ta! Sau în amândouă.
Vezi unde este vina!
Căci ori glasul tău nu are convingerea şi puterea mărturiei, ori nu se vede în viaţa şi purtările tale dovada că ai întâlnit şi cunoscut pe Hristos.
Ori şi una şi alta.
Sau poate că şi tu ai făcut o chemare şi o trezire în cetatea ta.
Poate că s-au şi luat câteva suflete după tine.
- Dar tu nu i-ai scos afară din cetate să-i duci până la Hristos ca samariteanca.
Ea se va fi aşezat în fruntea lor şi le va fi spus: veniţi după mine ca să ajungeţi la Hristos. Călcaţi pe urmele mele şi veţi întâlni pe Hristos. Luaţi-vă după mine şi eu vă voi duce la Hristos, fiţi siguri de aceasta!
Căci eu ştiu unde este El, căci eu Îl cunosc. Eu L-am aflat...
Ce binecuvântată este o astfel de călăuză!
Dar cei care s-au luat după tine, unde au ajuns?
Unde ai îndrumat şi la cine au ajuns cei ce vin după tine?
Nu cumva în loc să-i duci la Hristos i-ai dus la păcat?
Nu cumva i-ai dus la credinţe greşite, la învăţături străine, la ură, la neînţelegeri, la adunări străine
Dacă cumva este aşa, dragul meu înfioară-te şi teme-te, căci acesta este un lucru foarte grav. Tu te faci pricina nenorocirii şi pierzării veşnice a tuturor sufletelor pe care le-ai rătăcit prin vorbele tale şi prin faptele tale,
iar răspunderea pe care o vei da în faţa lui Dumnezeu va fi înfricoşătoare ca şi pedeapsa pe care o vei primi (2 Tim. 3, 13; 2 Petru 2, 1-9).
Întoarce-te degrab la Domnul Isus, la adunarea ta dintâi, la biserica ta împreună cu toţi cei ce te-au urmat - până se mai poate!
Cu o pocăinţă adâncă şi deplină atât de mare cât a fost şi răul făcut, întoarce-te. Dacă se mai poate mântuieşte-ţi sufletul tău şi pe al celor care te-au ascultat.
O, dragul meu, dar poate că mulţi din cei care te-au urmat sau te mai urmează, nu mai pot veni niciodată înapoi la Hristos.
Ei au căzut, împinşi de tine, în prăpastia din care nu vor mai putea ieşi, chiar dacă tu vei mai putea.
Ce mare răspundere ai tu pentru aceştia!
Chiar dacă tu vei ajunge iarăşi la Hristos, ei nu vor mai ajunge niciodată. Căci unii din ei au murit în starea aceea rea, alţii au ajuns deplin necredincioşi. Alţii au căzut în păcate de neiertat. Şi nu pot să mai iese niciodată din prăpastia lor.
Vei vedea ce grozav va fi în Ziua Judecăţii să răspunzi chiar şi pentru un singur suflet numai.
Cum vei răspunde tu atunci?
Sau poate un trimis al Domnului a venit în cetatea ta ca s-o cheme la Hristos, iar tu eşti unul din cei care i-au împiedicat pe oameni sau îi împiedică să vină!
Poate că unii din concetăţenii tăi au şi plecat spre Hristos iar tu i-ai întors din drum. Sau umbli să-i întorci prin înşelăciune şi ameninţări.
Ce pedeapsă vei lua tu de la Dumnezeu pentru asta!
Sau poate că trimisul lui Dumnezeu venit pe uliţele cetăţii tale pentru a chema sufletele la Hristos a fost oprit de tine şi împiedicat să facă slujba aceasta.
Tu ai pus mâna pe el sau ai făcut pe alţii să facă acest lucru nelegiuit.
I-ai astupat gura cu insulte, cu pumni sau cu pământ.
Ai împiedicat astfel nu numai mântuirea altora dar ţi-ai împovărat sufletul cu cea mai îngrozitoare dintre nelegiuiri şi cu cel mai greu sânge.
- Cum vei da ochi cu Hristos?
Cum vei muri, oare?
Cum vei putea sta în faţa Judecăţii lui Dumnezeu şi a propriei tale conştiinţe cu povara unui astfel de păcat cumplit, asemenea păcatului lui Cain?
În Ziua Judecăţii femeia slabă din Samaria şi oamenii necunoscători din Sihem, se vor scula împotriva ta şi te vor osândi. Căci ei au venit la Hristos pe o singură dovadă a unei mărturii slabe, dar tu nici după atâtea mii de dovezi şi de mărturii puternice, n-ai vrut să vii, n-ai vrut să asculţi, n-ai vrut să întorci...
Ioan şi Iacov au lăsat mrejile şi pe tatăl lor şi au mers după Isus îndată.
Petru şi Andrei au lăsat şi corabia şi peştii prinşi.
Matei a lăsat vama şi banii,
samariteanca a lăsat găleata şi ruşinea şi frica...
- tu ce-ai lăsat pentru Hristos?
Domnul şi Mântuitorul nostru,
stau înaintea Ta cu toată inima plină de ruşinea şi de cunoaşterea nevredniciei mele,
căci au trecut atâţia ani din viaţa mea şi am primit atâtea binecuvântări de la Tine,
iar eu n-am făcut din dragoste pentru Tine, din dragoste şi recunoştinţă - nimic.
Te-am întristat cu atâtea păcate, dar nu Te-am bucurat cu nici o dovadă de dragoste, de pocăinţă sinceră şi de îndreptare adevărată.
Te rog însă din tot sufletul meu să mă ajuţi ca de azi înainte să-mi dovedesc credinţa faţă de Tine cu fapte adevărate şi mari,
vrednice de bunătatea Ta şi de pocăinţa mea.
Amin.