Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:
Nainte de a-L cunoaște pe Hristos, femeia n-a voit să-I dea nici puțină apă de băut, iar după ce Îl cunoaște, Îi lasă găleata cu totul.
Nainte de a-L cunoaște pe Domnul femeia fugea de oameni, dar acum alerga să-i caute.
Nainte de a-L afla pe Isus femeia discuta despre neînțelegeri confesionale, dar acum o interesa numai mântuirea sufletului ei și al altora, nebăgând în seamă nimic altceva decât pe Hristos.
Chiar dacă fiecare Îl aflăm pe Hristos în chip deosebit,
chiar dacă pe fiecare dintre noi Isus ne găsește în alt loc,
și ne cheamă într-alt fel,
- urmările aflării Lui, dovada că L-am întâlnit și L-am cunoscut pe Domnul, se arată la fiecare în același fel!
Fiecare Îi predă Domnului îndată totul.
Fiecare lasă totul și pleacă la mărturisirea și vestirea Lui.
Fiecare uită și frica și rușinea și aleargă în căutarea și aducerea altora la Hristos!
După Maica Sfântă, cea dintâi care L-a cunoscut pe Domnul și L-a vestit altora, iată acum începe și între femei șirul fericit al mărturisitoarelor Sale binecuvântate care împreună cu ucenicii Săi iubiți, Îl vor urma pe Mântuitorul oriunde și Îi vor sluji.
Astfel vor trece împreună cu Isus și prin umbra și prin lumina prin care trece calea Sa îngustă de pe pământ până în cer și ele surorile noastre, sfintele femei.
O, surorile noastre alese și scumpe,
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Ca și frații voștri în Hristos voi ați lăsat totul și ați mers după El, când L-ați cunoscut.
Deși ați fost mai slabe și inima voastră mai adânc se lipsește de lucrurile iubite, voi v-ați dezlipit de tot ce aveați din dragostea pentru Isus Hristos! Ați suferit pentru El chinuri mai mari decât noi și ați îndurat sfâșieri mai grele adesea.
Multe din voi ați fost în stare să părăsiți lucruri mai scumpe decât noi și să vă împliniți slujba cu mai multă îndrăzneală și devotament.
Nimeni pe pământul acesta nu vă va putea da înapoi ceea ce ați pierdut sau ați părăsit atâtea dintre voi!
Dar în veșnicie veți fi răsplătite pe deplin și voi împreună cu noi pentru toate jertfele pe care le-ați dat și pentru tot folosul pe care l-ați adus înaintării și slavei Evangheliei lui Hristos pentru dragostea căruia ați putut suferi totul.
O, slăvită putere a lui Dumnezeu și aflare a lui Hristos...
Dintr-o femeie slabă, plină de frică și de rușine,
dintr-o ființă temătoare și retrasă care n-ar fi scos altădată nici două vorbe în fața oamenilor,
- ai făcut o misionară plină de curaj și de putere!
Mărturia ei este făcută cu atâta convingere și îndrăzneală, încât aduce o cetate întreagă la Hristos!
Slavă veșnică puterii Tale Doamne și îndurării Tale.
Dragul meu, predici tu oare de ani de zile într-o cetate?
- Ai făcut tu oare pe cineva acolo să vină la Hristos?
- Ai putut tu face pe cineva din cetatea ta să iese afară la El?
Dacă da, atunci ferice de tine! Înseamnă că mărturia ta a fost curată și binecuvântată de Dumnezeu fiindcă a fost făcută bine.
Acum silește-te să rămâi tot așa cum ai fost de la început, în dragostea aprinsă dintâi, cu bucuria și îndrăzneala dintâi,
ca roadele să crească și să se desăvârșească mereu, prin învățătura dintâi neschimbată.
Dar dacă dimpotrivă, din cetatea ta nu s-a trezit nimeni,
dacă nu s-a luat nimeni după cuvântul tău și după mărturisirea ta ca să meargă până la Isus,
atunci vezi că trebuie să fie ceva nepotrivit în mărturisirea ta sau în viața ta! Sau în amândouă.
Vezi unde este vina!
Căci ori glasul tău nu are convingerea și puterea mărturiei, ori nu se vede în viața și purtările tale dovada că ai întâlnit și cunoscut pe Hristos.
Ori și una și alta.
Sau poate că și tu ai făcut o chemare și o trezire în cetatea ta.
Poate că s-au și luat câteva suflete după tine.
- Dar tu nu i-ai scos afară din cetate să-i duci până la Hristos ca samariteanca.
Ea se va fi așezat în fruntea lor și le va fi spus: veniți după mine ca să ajungeți la Hristos. Călcați pe urmele mele și veți întâlni pe Hristos. Luați-vă după mine și eu vă voi duce la Hristos, fiți siguri de aceasta!
Căci eu știu unde este El, căci eu Îl cunosc. Eu L-am aflat...
Ce binecuvântată este o astfel de călăuză!
Dar cei care s-au luat după tine, unde au ajuns?
Unde ai îndrumat și la cine au ajuns cei ce vin după tine?
Nu cumva în loc să-i duci la Hristos i-ai dus la păcat?
Nu cumva i-ai dus la credințe greșite, la învățături străine, la ură, la neînțelegeri, la adunări străine
Dacă cumva este așa, dragul meu înfioară-te și teme-te, căci acesta este un lucru foarte grav. Tu te faci pricina nenorocirii și pierzării veșnice a tuturor sufletelor pe care le-ai rătăcit prin vorbele tale și prin faptele tale,
iar răspunderea pe care o vei da în fața lui Dumnezeu va fi înfricoșătoare ca și pedeapsa pe care o vei primi (2 Tim. 3, 13; 2 Petru 2, 1-9).
Întoarce-te degrab la Domnul Isus, la adunarea ta dintâi, la biserica ta împreună cu toți cei ce te-au urmat - până se mai poate!
Cu o pocăință adâncă și deplină atât de mare cât a fost și răul făcut, întoarce-te. Dacă se mai poate mântuiește-ți sufletul tău și pe al celor care te-au ascultat.
O, dragul meu, dar poate că mulți din cei care te-au urmat sau te mai urmează, nu mai pot veni niciodată înapoi la Hristos.
Ei au căzut, împinși de tine, în prăpastia din care nu vor mai putea ieși, chiar dacă tu vei mai putea.
Ce mare răspundere ai tu pentru aceștia!
Chiar dacă tu vei ajunge iarăși la Hristos, ei nu vor mai ajunge niciodată. Căci unii din ei au murit în starea aceea rea, alții au ajuns deplin necredincioși. Alții au căzut în păcate de neiertat. Și nu pot să mai iese niciodată din prăpastia lor.
Vei vedea ce grozav va fi în Ziua Judecății să răspunzi chiar și pentru un singur suflet numai.
Cum vei răspunde tu atunci?
Sau poate un trimis al Domnului a venit în cetatea ta ca s-o cheme la Hristos, iar tu ești unul din cei care i-au împiedicat pe oameni sau îi împiedică să vină!
Poate că unii din concetățenii tăi au și plecat spre Hristos iar tu i-ai întors din drum. Sau umbli să-i întorci prin înșelăciune și amenințări.
Ce pedeapsă vei lua tu de la Dumnezeu pentru asta!
Sau poate că trimisul lui Dumnezeu venit pe ulițele cetății tale pentru a chema sufletele la Hristos a fost oprit de tine și împiedicat să facă slujba aceasta.
Tu ai pus mâna pe el sau ai făcut pe alții să facă acest lucru nelegiuit.
I-ai astupat gura cu insulte, cu pumni sau cu pământ.
Ai împiedicat astfel nu numai mântuirea altora dar ți-ai împovărat sufletul cu cea mai îngrozitoare dintre nelegiuiri și cu cel mai greu sânge.
- Cum vei da ochi cu Hristos?
Cum vei muri, oare?
Cum vei putea sta în fața Judecății lui Dumnezeu și a propriei tale conștiințe cu povara unui astfel de păcat cumplit, asemenea păcatului lui Cain?
În Ziua Judecății femeia slabă din Samaria și oamenii necunoscători din Sihem, se vor scula împotriva ta și te vor osândi. Căci ei au venit la Hristos pe o singură dovadă a unei mărturii slabe, dar tu nici după atâtea mii de dovezi și de mărturii puternice, n-ai vrut să vii, n-ai vrut să asculți, n-ai vrut să întorci...
Ioan și Iacov au lăsat mrejile și pe tatăl lor și au mers după Isus îndată.
Petru și Andrei au lăsat și corabia și peștii prinși.
Matei a lăsat vama și banii,
samariteanca a lăsat găleata și rușinea și frica...
- tu ce-ai lăsat pentru Hristos?
Domnul și Mântuitorul nostru,
stau înaintea Ta cu toată inima plină de rușinea și de cunoașterea nevredniciei mele,
căci au trecut atâția ani din viața mea și am primit atâtea binecuvântări de la Tine,
iar eu n-am făcut din dragoste pentru Tine, din dragoste și recunoștință - nimic.
Te-am întristat cu atâtea păcate, dar nu Te-am bucurat cu nici o dovadă de dragoste, de pocăință sinceră și de îndreptare adevărată.
Te rog însă din tot sufletul meu să mă ajuți ca de azi înainte să-mi dovedesc credința față de Tine cu fapte adevărate și mari,
vrednice de bunătatea Ta și de pocăința mea.
Amin.