Și Isus, pe când învăța pe norod în Templu, striga: Mă cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, și voi nu-L cunoașteți.
Domnul vorbește de obicei încet. Pe ulițe și prin piețe, rar de tot I S-a auzit glasul Său (Isaia 42, 2).
Între cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, Cuvântul Sfânt este adesea înțeles mult mai ușor
și ascultat mult mai degrab (în măsura priceperii și stării pe care o au ei), decât între mulți cărora le place să-și spună credincioși.
Priviți numai cât de ușor Îl aud și Îl înțeleg pe Domnul oamenii din lume, care vin întâia dată la ascultarea Cuvântului Său, cu dorința de a-L împlini, îndată ce Domnul le vorbește, cum L-am ascultat și noi, de prima dată.
Mulțimea care vine cu sinceritate, îndată simte că Hristos o cheamă cu glas plin de iubire, de căldură și de bunătate.
Dar priviți iarăși, odată ce a venit la Hristos, cât de greu Îl mai aud apoi oamenii pe Domnul, când le vorbește despre răbdare, despre înfrânare, despre sfințenia vieții,
despre lepădarea de sine, despre predarea deplină în slujba lui Hristos,
despre luarea jugului Său și despre purtarea poverii Crucii Sale.
Acestora trebuie adesea să le tot strige toată viața... și totuși așa de puțini și așa de greu Îl aud.
În lume nu-i nevoie să strigi, dar în Templu e nevoie.
Între cei dinafară nu-i atâta nevoie ca Domnul să strige, dar între cei dinăuntrul Casei Sale, câtă nevoie este de strigăte stăruitoare.
Căci venind în Templu,
hotărându-se pentru Domnul,
împlinind începutul voii lui Dumnezeu,
oamenii cred că au făcut tot ce este nevoie să facă, și că de-acum încolo tot ce vorbește Hristos, nu-i mai privește pe ei, ci pe alții.
Când prorocul Natan a vorbit lui David, după păcătuirea sa, ușor a înțeles David totul.
Dar că este vorba chiar despre dânsul asta a înțeles-o foarte greu.
Ca să vină oamenii la Templu, nu e nevoie să li se spună prea tare.
Dar ca să vină la Dumnezeu, este nevoie să li se strige, mereu și mereu - și totuși așa de greu aud.
Ca să se boteze și reboteze oamenii, nu este nevoie să li se spună prea mult și sunt gata s-o facă, unii de nu știu câte ori.
Dar ca să sfințească în inimile lor pe Hristos ca Domn, aceasta trebuie să li se strige toată viața, și totuși n-o fac aproape nici unii.
Ca să se hotărască omul să vină la biserică sau la adunare și chiar să se predea Domnului, să intre în Oastea Sa, nu-i tocmai așa de greu, unii o fac ușor.
Dar ca să ajungă să dorească a-L realiza în viața lor pe Hristos, cât de greu este aceasta.
Cât de mult și cât de tare trebuie să li se tot strige lucrul acesta oamenilor până să ajungă să-l facă atât de încet și atât de puțini.
Sunt multe adevăruri care trebuiesc strigate, nu spuse încet.
Acestea sunt acele adevăruri care se primesc cel mai anevoios și de către cei mai puțini.
Dar acestea sunt cele mai însemnate și de mai mare preț, pentru mântuirea sufletului fiecăruia.
Slujitori ai Domnului, faceți și voi ca Domnul: Adevărurile mari și importante, le strigați.
Adică le spuneți cu curaj,
le spuneți clar
și le spuneți stăruitor și repetat ca să le audă toți.
Faceți și voi ca Domnul: celor de pe ulițe le vorbiți încet, cu blândețe, cu milă, cu răbdare și cu înțelegere.
Dar celor din Templu le strigați cu stăruință, cu putere, cu mustrare, cu durere, ca să audă toți.
Faceți și voi ca Domnul: nu-i părăsiți niciodată pe oameni.
Când nu vă ascultă,
când nu vă sunt atenți la învățătură,
când sunt cu gândul în altă parte,
când se depărtează și nu vă mai pot auzi, atunci strigați!
Strigătul este ultima soluție pentru ei.
Și dezvinovățirea voastră ultimă.
O, Isuse Doamne, Glasul Puternic al lui Dumnezeu,
fii binecuvântat pentru tăria strigătului Tău față de noi, care eram căzuți și adormiți atât de adânc!...
Te rugăm strigă neîncetat prin puterea Ta în Templul Tău, până ce vor auzi toți slujitorii și ascultătorii Bisericii Tale...
Grăbește venirea vremii de har, în care să se mai poată iarăși striga cu putere Cuvântul Tău,
pentru trezirea lumii care a căzut într-un somn atât de adânc și lung, din pricină că nu i s-a mai putut striga Cuvântul Tău
și trimite Doamne peste toate văile lumii acesteia pline de oase moarte, Duhul aducător de viață (Ezechiel 37, 1-9).
Amin.