O, Duhul Mângâierii
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
O, Duhul Mângâierii învăluie-mă iar
ştergându-mi şi-amintirea trecutului amar
pe rănile ce încă mai sângeră şi dor
aşterne alinarea iertării iubitor
desăvârşeşte-mi rodul cu orice bun făcut
şi forma dinafară din aur nevăzut
un strop de frumuseţe să cresc din orice gând
de fiecare dată spre mai frumos urcând
solia harfei mele mai sfântă s-o petrec
spre cel ce-o să-mi urmeze când pragul am să-l trec.
O, Duhul Mângâierii alină-mi greul gând
şi cea din urmă teamă înlătură-mi-o blând
fă să-mi cunosc urmaşul crescând în urma mea
c-un umăr mai puternic să-mpingă noaptea grea
c-o jertfă mai curată să nalţe-al Tău altar
c-o spadă mai vitează lărgind al Tău hotar
c-o harfă mai slăvită cântându-Ţi mai frumos
un mai viteaz şi vrednic ostaş al lui Hristos...
- Să văd mai strălucită crescând solia mea
să pot muri în pace gândindu-mă la ea.
+
Şerpii păcatului sug vlaga şi viaţa oamenilor, însă bieţii oameni, nu se îngrozesc şi nu umblă să scape de ei.
Păcatul, ori mic ori mare, este tot păcat. Şi trebuie tăiat cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu. Fără cruţare.
Păr. Iosif Trifa.