O, Duhul Mângâierii

O, Duhul Mângâierii învăluie-mă iar

ștergându-mi și-amintirea trecutului amar

pe rănile ce încă mai sângeră și dor

așterne alinarea iertării iubitor

desăvârșește-mi rodul cu orice bun făcut

și forma dinafară din aur nevăzut

un strop de frumusețe să cresc din orice gând

de fiecare dată spre mai frumos urcând

solia harfei mele mai sfântă s-o petrec

spre cel ce-o să-mi urmeze când pragul am să-l trec.

O, Duhul Mângâierii alină-mi greul gând

și cea din urmă teamă înlătură-mi-o blând

fă să-mi cunosc urmașul crescând în urma mea

c-un umăr mai puternic să-mpingă noaptea grea

c-o jertfă mai curată să nalțe-al Tău altar

c-o spadă mai vitează lărgind al Tău hotar

c-o harfă mai slăvită cântându-Ți mai frumos

un mai viteaz și vrednic ostaș al lui Hristos...

- Să văd mai strălucită crescând solia mea

să pot muri în pace gândindu-mă la ea.

Șerpii păcatului sug vlaga și viața oamenilor, însă bieții oameni, nu se îngrozesc și nu umblă să scape de ei.

Păcatul, ori mic ori mare, este tot păcat. Și trebuie tăiat cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu. Fără cruțare.

Păr. Iosif Trifa.