Deşertăciunea pretenţiilor omeneşti, e totdeauna jalnică.
Toată lăudăroşia oamenilor cu cunoaşterea şi ştiinţa lor, este ca un balon gol, care se sparge foarte repede şi de care nu se alege nimic.
Cine poate cunoaşte lucrările nemărginite ale lui Dumnezeu
şi cine poate să ştie cum sunt ele?
Cine le poate socoti câte sunt şi cum să poată pricepe cineva cum se cunosc...
Zilele trecute un ziar a scris următoarele:
Ştiinţa a descoperit acum că sunt stele care au un volum de mii şi milioane de ori mai mare ca al Soarelui. Până nu demult, cea mai mare dintre stelele cunoscute, era Epsilon, din Constelaţia Vizitiului, mai mare de trei mii de ori ca Soarele. Mai precis una din ea, căci Epsilon este o stea dublă.
Acum această stea este numai cât un pitic, pe lângă o altă stea a cărei mărime a putut fi măsurată abia nu demult, cu ajutorul telescopului uriaş al unui observator... Este steaua Alfa, din Constelaţia Hercule. Diametrul ei este de două sute de mii de ori mai mare ca al Soarelui, iar volumul ei este de opt milioane de miliarde de ori mai mare...
Depărtarea ei de pământ este atât de mare încât razele pornite de la ea acum o mie cinci sute de ani, abia au ajuns la noi acum, fiindcă steaua se găseşte la unsprezece milioane de miliarde de kilometri depărtare de noi. Pentru a face acest drum, un avion cu reacţie (din cele mai repezi), ar avea nevoie să zboare neîntrerupt un miliard şi două sute de mii de ani...
Iar aceasta este numai steaua Alfa, una din lucrările alcătuite de Dumnezeu.
cine este El,
de unde este El?
şi care este diametrul şi volumul Lui?
Cine poate să cunoască locul şi începutul Său? Cine poate şti de unde este El, de când şi cum?
El le-a făcut toate acestea?
Şi cine se poate lăuda că ştie cu adevărat legile veşnice după care El conduce toate lucrurile întocmite de El, şi de peste care, când se dă doar la o parte vălul care ni le acoperă şi le privim, ne uimim de nemărginirea lor?
Şi totuşi El le-a făcut şi El le ţine pe toate, cu Cuvântul şi voia Lui!
O, dacă nu cunoaşteţi de unde vin şi unde se duc nici măcar unele din lucrările Domnului,
cum vreţi oare să cunoaşteţi de unde vine El şi cine este Acela prin care s-au făcut şi se ţin ele?
Dacă nu-L veţi putea cunoaşte pe Dumnezeu sub forma Iubirii şi Bunătăţii, aşa cum vi S-a înfăţişat în Hristos,
spre a-L putea pătrunde prin credinţă şi prin Duhul Sfânt, cu fiinţa cea nouă şi duhovnicească născută de Sus,
- atunci nu-L veţi mai putea cunoaşte şi nici şti niciodată pe Dumnezeu.
Toate pretenţiile celelalte ale oamenilor sunt nimic.
O Nemărginit şi Etern Dumnezeu,
Începutul tuturor lucrurilor şi Cuprinsul lor,
slavă Eternă Numelui Tău Minunat şi Sfânt.
Noi suntem ca nişte biete fire de praf pe un fulg care zboară în nemărginirea de spaţiu şi de timp, prin care Tu eşti Pretutindeni şi eşti Totul.
Te rugăm iartă neputinţele noastre, pline de îngâmfare vinovată faţă de Tine.
Şi ne dăruieşte Doamne mintea cea sănătoasă din Adevăr, spre a ne putea vedea nimicnicia şi a ne închina cu smerenie înaintea Măririi Tale Veşnice,
ca să nu pierim în zădărnicie şi în nimic Doamne, aşa cum am merita.
Ci de la stele, măcar, să învăţăm a ne închina Ţie Soarelui Dreptăţii
şi să Te slăvim pe Tine Răsăritul Cel de Sus.
Doamne mărire Ţie.
Amin.