Şi mă duc străin Isuse
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Şi mă duc străin Isuse călător fără de cale
biet copil pribeag pe drumuri
neprimit de nime-n lume
să-mi plâng singur suferinţa,
să-mi cânt singur marea jale
şi durerea să mă-ndrume.
Să iubesc pe cei ce-n mine arunca-vor plini de ură
să vreau bine la duşmanul
care-mi va săpa mormântul
să mă rog şi pentru-acela
ce de mine nu se-ndură
care-mi va răpi veşmântul.
Să nu mă răzbun pe-acela
ce-mi va face nedreptate
răul lui întotdeauna eu să-l răsplătesc cu bine
şi să răsplătesc cu bine celui care mă va bate
şi va da cu pietre-n mine.
Celui care n-o să-mi deie nici un loc
pentru hodină
şi nici stropul cel de apă
să-mi ud limba arsă-n gură
să Te rog Isuse Doamne viaţă să le dai senină
şi iubire fără ură.
Dă-mi ce vrei de-acuma Doamne,
dă-mi de vrei dureri nespuse
ia-mi şi coaja cea de pâine
care foamea mi-o omoară
însă Tu de către mine nu Te depărta Isuse
căci amarul mă doboară.
Când bolnav, străin şi singur
am să plâng pe căi străine,
alungat de pretutindeni şi uitat de toţi pe lume,
fă-mă să-nţeleg c-aceasta
mi-este cel mai mare bine
şi să cred în al Tău Nume.
Fă să simt că totdeauna Tu cu mine eşti Isuse
şi din tot amarul vieţii, harul Tău va face miere
peste faţa-nsângerată şi puterile apuse
dă-mi alin şi mângâiere.
Astfel s-am mereu putere
până-n fund să beau paharul
pân-la capăt să-mi duc crucea
fără să cârtesc vreodată
cu credinţa neclintită şi puternică în harul
şi-n iubirea-Ţi neschimbată.