Și o ultimă înștiințare

Am înfățișat pe larg aici aceste trei împrejurări și aceste trei adevăruri de cea mai mare însemnătate pentru tot mersul Oastei Domnului în vremea și în locul pentru care a rânduit-o Dumnezeul Cel Adevărat și Atotputernic, spre împlinirea unui mare plan al dragostei Lui cu ea.

Și am stăruit cu toată puterea cuvântului, pe care ni l-a insuflat Duhul Sfânt, asupra acestor adevăruri, pentru ca oricine este chemat de Dumnezeu la mântuire, prin această Lucrare sfântă, să cunoască îndeaproape rugul aprins de care s-a apropiat și locul sfânt pe care a pășit, asemenea lui Moise (Exod 3, 1-10).

Fiindcă Domnul Iisus, Mântuitorul poporului din care era profetul Său Moise și Care îi vorbea lui atunci pentru mântuirea lui Israel,- tot Același Iisus, Îndurător și Răscumpărător al poporului din care era profetul Său Iosif, i-a vorbit și părintelui nostru adevărul mântuirii noastre.

Revelația făcută profetului poporului nostru de acum n-a fost cu nimic mai prejos decât revelația făcută profetului poporului Israel de atunci. Ci revelația aceasta are pentru noi un preț nespus mai mare decât cea a celor de atunci, cu cât dezrobirea noastră este nespus mai frumoasă decât a acelora. Ei erau izbăviți numai trupește și pe jumătate, pe când noi putem fi izbăviți și sufletește, adică pe deplin. Adevărul lor era o umbră, pe când al nostru este o Lumină. Mielul lor era numai o preînchipuire, pe când Mielul nostru este o Realitate, un Dumnezeu.

De aceea și Solia adusă de Profeția aceasta cere o ascultare nespus mai profundă și mai deplină decât a acelora de demult. Iar neascultarea tot așa va fi pedepsită mult mai greu decât a lor. După cum este scris: Cine a călcat legea lui Moise este omorât fără milă pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu (adică legământul făcut prin Jertfa Crucii Lui) și va batjocori pe Duhul Harului (prin Care a fost primit în Lucrarea Sa)? (Evrei 10, 28-29).

Toate aceste grozave înștiințări sunt făcute celor ce se răzvrătesc împotriva adunării și frățietății duhovnicești în care au fost chemați de Hristos la început, batjocorind primul lor legământ pus cu Dumnezeu. Nici o dezvinovățire și nici o altă interpretare pe care ar da-o ei acestor versete nu are alt înțeles decât acesta. Ci sunt numai niște amăgiri și înșelări din partea lui satan, ca să-i facă să nu se teamă și să nu se pocăiască de nelegiuirile lor. Soarta celor ce se împietresc acum în răzvrătire și neascultare nu poate fi alta decât a celor care n-au ascultat și s-au răzvrătit atunci (Deut. 4, 1-4).

Toată lucrarea pe care eu am făcut-o aici a fost numai ca să împrospătez cunoștinței fraților mei mai în vârstă aceste adevăruri cărora chiar și unii dintre ei le-au fost martori. Și să fac cunoscute cu date și cu documente adeverite limpede fraților mei mai tineri, care au venit în Oastea Domnului mai târziu sau mult mai târziu după ce s-au petrecut acestea.

Pentru ca nici unii dintre noi sau urmașii noștri să nu privim cu ușurință ori cu nepăsare la aceste adevăruri dumnezeești, pentru că ele fac parte din acele adevăruri care au o valoare veșnică. Fiindcă au fost pecetluite cu Sângele lui Hristos și cu sângele celor mai sfinți dintre aleșii și trimișii Lui. Oricine ascultă cuvântul lor, ascultă Cuvântul lui Hristos. Și oricine îi nesocotește sau îi trădează pe ei, Îl trădează pe Hristosul Care i-a trimes (Luca 10, 16).

Viața și Istoria Oastei Domnului nu este prea lungă,- totuși, oricine vrea să vadă împlinirea acestor înștiințări față de cei ce s-au răzvrătit în trecut contra acestei Lucrări dumnezeești și contra solilor lui Dumnezeu care au fost trimiși s-o mărturisească,- se va cutremura de asprimea cu care Dumnezeu Și le-a împlinit față de ei.

Cercetați istoria trecutului sau întrebați pe cei care mai sunt în viață, să vă spună ei ce s-a ales de Vonica, de Enică, de Jarda și de familiile lor, de mitropolitul Bălan, de Secaș, de Oprișan și de ceilalți împotrivitori. Iar ce s-a ales de sufletele lor, se va vedea numai la Judecata cea dreaptă a Viului Hristos împotriva Lucrării și profetului căruia s-au ridicat ei... Dacă Moldoveanu, Tudose, Condruz, Iordache și cei care au mai rămas cu ei, ar ști să cugete la acestea mai cuminte, cred că s-ar îngrozi de dezbinările și răzvrătirile pe care le fac contra învățăturii și a dragostei frățești. Dar mă tem că ei vor vedea acestea numai când va fi prea târziu... pe totdeauna prea târziu...

Acum să ne întoarcem spre mulțimea nenumăratelor suflete sincere și curate care au venit cu smerenie la Domnul Iisus și care au rămas și se luptă să rămână ascultătoare în temerea de Dumnezeu, până la moarte, în această sfântă Lucrare mântuitoare a Oastei Domnului...

Și să ne rugăm Domnului Duhul Sfânt, Care a făcut această Lucrare ca un mijloc de mântuire pentru noi în învățătura și în credința în care s-au născut neamul nostru și părinții noștri - ca să întărească El, de nezdruncinat, în noi aceste adevăruri.

Cunoașterea și adeverirea celor din cartea asta să-i facă să nu se mai îndoiască întru nimic și niciodată de temeiul biblic și patriotic al acestor învățături și îndrumări mântuitoare. Ci, zidindu-se și mai puternic pe temelia adevărului învățăturii și credinței noastre, să lucreze faptele mântuirii lor potrivit acestor îndrumări.

Atât fiecare suflet de ostaș în parte, cât și fiecare adunare frățească să-și facă o datorie sfântă de a citi aceste adevăruri și de a le învăța pentru a le trăi. Întâi fiecare însuși, apoi de a îndruma în lumina lor și pe copiii săi și familia sa.

Cele mai multe rătăciri de la învățătură și de la credință vin de acolo că frații și surorile noastre nu cunosc învățătura cea dreaptă. Și dacă nu cunosc ceea ce este bine, desigur că nu știu să se ferească nici de ceea ce este rău. Dacă nu ne cunoaștem învățătura noastră, atunci nu vom ști nici care sunt învățăturile străine...

Din cauza asta au ajuns între noi mulți frați bolnavi sufletește și multe adunări bolnave de infecțiile străine. Care pe unii i-au dus la moarte, iar pe alții îi fac și acum să umble tot ca niște beți, dintr-un șanț în altul, fără să știe ce să mai creadă. Nici cum îi mai cheamă. Nici cu cine mai sunt frați.

A sosit deci vremea ca fiecare suflet de frate și de soră și fiecare adunare de școală biblică să pună mâna pe aceste adevăruri și să le cerceteze verset cu verset și punct cu punct, pentru a se pătrunde de înțelesul cel mare din ele și a se încredința că pentru noi, care am fost născuți și zidiți în Oastea și Biserica noastră, nu mai este un alt adevăr prin care să putem fi mântuiți, decât acesta. Altfel degeaba am crezut (1 Cor. 15, 1-2).

Prin această afirmație categoric biblică noi nu vrem să spunem, cum fac duhurile sectare, că alții, care s-au născut în alte confesiuni decât a noastră, nu vor putea fi mântuiți. Dumnezeul Cel Atotputernic este Părintele nostru Ceresc, Făcătorul și Binefăcătorul tuturor oamenilor de pe pământ. Și El este Acela Care ține seama de orice om, de orice neam și de orice cult, căci El a lăsat ca fiecare să aibă mărturia Lui în inimile și cugetele lor. Față de ascultarea curată a acestei mărturii va răspunde fiecare înaintea Lui.

Pe cei din afara credinței noastre îi va judeca Dumnezeu, după Legea pe care El le-a dat-o lor. Și în fața Lui vor răspunde dacă au împlinit-o cu temere de El, sau nu. Nu-i căderea noastră să-i judecăm pe nici unii din afara noastră. Este Cine să ne judece pe toți. Ci datoria noastră este să ne cunoaștem fiecare bine credința noastră pe care ne-a dat-o nouă Dumnezeu și după care ne va judeca El Însuși... Și cunoscând-o să ne dăm toate silințele s-o împlinim cu fapta și cu adevărul. Să o păstrăm neștirbită așa cum am primit-o, să ne învățăm în ea pe copiii și pe frații noștri - și să ne ferim ca de focul iadului de alte învățături care ne-ar abate de la ea, pentru a nu ne pierde în osânda celor răzvrătiți.

Vremile sunt trecătoare, oamenii sunt trecători, stăpânirile, atât cele blânde cât și cele aspre, sunt și ele trecătoare. Dar Lucrarea lui Dumnezeu este veșnică, după cum Domnul și Împăratul ei este Veșnic. Și așa va fi și Oastea Domnului.

Dar orice vremi ar fi să vină și orice trebuințe s-ar ivi, atât în problemele ei materiale cât și în cele spirituale, ea va avea în dreptarul acestor învățături, cât și în experiențele celor trei mari răscruci din trecutul ei, destulă lumină și îndrumare pentru a se orienta bine și pentru a-și împlini scopul precis, divin și etern, pentru care a făcut-o Dumnezeu. Pentru aceasta va fi chemată ea să răspundă înaintea Judecății Lui cum și le-a împlinit.

Atunci vom fi acolo în mijlocul ei și fiecare dintre noi, ca să răspundem la rândul nostru de felul cum ne-am împlinit, în planul ei general fiecare datoria sa personală, după locul și după rostul pe care l-am avut rânduit de Dumnezeu în ea.

Ce minunat va fi pentru cei care, la rândul lor și la locul pe care l-au avut, au zidit frumos, după cuvântul și după pilda primilor lucrători minunați dinaintea lor. Cei care au avut o credință de același preț ca sfinții lor înaintași. Care au zidit cu lacrimi, cu jertfe și cu cuget curat aurul, argintul și pietrele scumpe ale învățăturii sănătoase, ale credinței drepte, ale mărturisirii curate. La ce răsplată strălucită va merge atunci Oastea cea adevărată a Domnului ca idee, ca adevăr și ca realizare unică a voii lui Dumnezeu... Iar în mijlocul ei, fiecare suflet care a făcut cu adevărat și cu vrednicie parte din ea, începând cu cel dintâi dintre noi - și sfârșind cu cel din urmă!

Vreți să aveți parte de slava aceasta? - Dacă vreți, dați-vă toate silințele să vă pătrundeți de aceste adevăruri! Să ascultați de îndrumările lor și să le împliniți cu sinceritate și smerenie până la sfârșit. Dumnezeul oricărei Răsplătiri să vă facă parte de toate făgăduințele din Cuvântul Lui Sfânt, făgăduințe pe care le-a făcut El, Cel Credincios și Adevărat, oricui va crede și va trăi după voia Sa. Așa cum ne-a descoperit această voie a Lui în învățătura și în credința pe care ne-a dat-o.

Rugăciune

Preabunule Doamne și Dumnezeul nostru Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, din tot sufletul nostru Îți mulțumim că pe noi ne-ai chemat la mântuirea Ta minunată și veșnică, pe care ne-ai făcut-o cunoscută prin Lucrarea Oastei Tale în care ne-ai chemat. Și în care ne-ai poruncit să rămânem, ținând până la sfârșit Evanghelia pe care am primit-o, atât prin scris cât și prin viu grai, de la profeții Tăi și părinții noștri...

Pecetluiește, prin Duhul Sfânt, în viața noastră legământul făcut prin Sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru, pe adevărul învățăturii și Credinței prin care ni Te-ai descoperit Tu nouă.

Ajută-ne să păstrăm în totul și neschimbat atât Dreptarul Învățăturii sănătoase pe care ni l-ai lăsat, cât și învățămintele istorice pe care ni le-au lăsat înaintașii noștri, pentru ca, umblând în totul după ele, să ajungem și noi cu bine la cununa slavei veșnice împreună cu înaintașii și cu urmașii noștri până în vecii vecilor.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

În cuprinsul țării noastre

În cuprinsul țării noastre s-a ivit o sete și o însetare după Cuvântul lui Dumnezeu și după învățătura de mântuire sufletească. Iar această sete trebuie adăpată.

În cuprinsul țării noastre s-a ivit o binecuvântată revărsare sufletească și această revărsare trebuie îndrumată într-o alvie, altcum o prind alții.

Secerișul este gata și secerătorii trebuie să iasă îndată la lucru. Neglijențele pastorale se răzbună azi mai mult ca oricând.

Părintele Iosif Trifa