Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
Ce slăvit răsună Adevărul în glasul rugăciunii lui Isus Hristos, Domnul nostru, mișcând și fericind sufletele ucenicilor Săi, care se rugau împreună cu El:
- și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu Adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimes Tu...
Iată singurul loc din Sfintele Scripturi în care Domnul și Dumnezeul nostru Își spune cu Gura Lui Sfântă, întreg Numele Lui Sfânt, descoperindu-ne că viața veșnică este chiar cunoașterea Lui.
Nu numai că viața veșnică stă în ea. Ci că este chiar ea.
După cum Pâinea și Vinul Sfintei Împărtășiri nu sunt numai închipuirea Trupului și Sângelui Său, ci sunt chiar Ele (Matei 26, 26-28; 1 Cor. 10, 16).
Viața veșnică este!
Iată trei cuvinte care întregesc un mare și cutremurător adevăr: viața veșnică este!
Pentru că există un Dumnezeu veșnic,
pentru că există o Dreptate veșnică,
pentru că există o Iubire veșnică,
pentru că Adevărul este veșnic,
- există viața veșnică...
Aici Mântuitorul vorbește nu de existența ci de viața veșnică.
Noi putem avea existența veșnică, fără să avem viața veșnică.
Adevărul științific că nimic nu piere ci totul doar se transformă, este o mărturie zdrobitoare împotriva tuturor celor care susțin aceasta în privința lucrurilor materiale, dar o tăgăduiesc în privința celor duhovnicești. Adică tocmai în privința acelora care chiar prin natura lor nespus superioară celorlalte, fac să strălucească nespus mai puternic acest nemuritor adevăr.
Existența veșnică o avem cu toții. Dar viața veșnică nu o vor avea decât cei care cunosc pe Dumnezeu Tatăl și pe Isus Hristos, cu acea cunoaștere care este descoperire și împreunare.
Cu acea cunoaștere care îl face pe sufletul care o dobândește să devină de aceeași natură duhovnicească cu Hristos...
Care se altoiește sudându-se în Hristos, devenind El, cum ramul în tulpină, cum mlădița în viță, cum mădularul în trup.
Un astfel de credincios, devine o prelungire în timp și în lucrare a lui Hristos Isus, Cel care este Tulpina sa și Capul său.
Existența veșnică o au toți oamenii.
Numai că această existență nu va fi a tuturor sufletelor la fel.
A unora va fi moarte, pe când a altora va fi viață.
Existența veșnică a unora va fi întuneric și chin nebănuit.
Iar a altora va fi lumină și slavă negrăită.
Existența aceasta nu se va descoperi numai din clipa când Împăratul Hristos va alunga din fața Judecății Sale pe cei de-a stânga Lui zicându-le: Duceți-vă blestemaților în focul veșnic,
iar celor de la dreapta Lui spunându-le: Veniți binecuvântații Părintelui Meu la slava veșnică... (Matei 25, 34-41).
- Ci existența aceasta începe chiar de aici și chiar acum.
Cea de acolo va fi numai urmarea celei de aici.
Cea din veșnicie va fi numai continuarea și răsplata normală a celei din lumea aceasta.
Dragă suflete, întrebarea ta cea mare nu trebuie să fie dacă este sau nu o existență veșnică.
Existența aceea este un adevăr tot atât de sigur ca și existența aceasta.
Faptul că lumea de acum o tăgăduiește nu anulează adevărul ei, după cum faptul că o mulțime de orbi tăgăduiesc lumina soarelui nu anulează adevărul acesta.
Ci întrebarea cea cutremurătoare pe care trebuie să ți-o pui tu este: unde îți vei petrece tu existența ta veșnică?
În întuneric sau în lumină?
În chinuri sau în fericire?
În moarte sau în viață?
Cu Satana sau cu Hristos?
Iar răspunsul nu e prea greu să ți-l afli singur, după felul de viață pe care o duci acum.
Cunoști tu oare pe Dumnezeu, ai tu părtășie cu Hristos? Trăiești tu în Duhul Sfânt?
O, dacă da, ferice de tine.
Dar dacă nu, trezește-te înspăimântat de grozăvia existenței eterne fără viață care te așteaptă
- și vino la Hristos chiar acum rugându-te Lui cu lacrimi de căință și de recunoștință zicând:
Slavă veșnică Ție Isus Hristos, Dumnezeu Adevărat și Viața Veșnică.
Îți mulțumesc că ai venit în lume să cauți și să mântuiești pe cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu.
Recunosc că sunt căzut și pierdut prin păcatul în care am trăit împotriva voii lui Dumnezeu.
Dar acum cu groază de pedeapsa pe care o merit,
cu pocăință pentru păcatele pe care le-am făcut,
cu dorința fierbinte să primesc mântuirea Ta
și cu legământ de ascultare de Cuvântul Tău,
- vin și mă predau Ție.
Te rog primește-mă în Oastea Ta
și alege-mă și pe mine printre cei învredniciți de cunoașterea Tatălui Ceresc și de cunoașterea Ta Isus Hristos, Fiul Său Preaiubit,
pentru ca existența mea veșnică să fie în viață iar nu în moarte.
Amin.
+
Dulceața păcatului e scurtă,
dar moartea care o urmează este veșnică.
Sf. Tihon.
+
Când apuci pe calea cea rea a păcatului, aluneci ca pe gheață până în prăpastie.
De acolo apoi, adesea nu mai este scăpare niciodată.
Păr. Iosif Trifa.