Sinceritatea și smerenia
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Lucrarea vie în Hristos a avut totdeauna aceste două caracteristici: smerenia și sinceritatea. Acestea ne-a spus Domnul Isus Însuși ca noi toți să le învățăm de la El.
2 - În lucrarea sfântă a părtășiei cu Dumnezeu, au venit numai sufletele care au fost pătrunse de sinceritate și smerenie - și au rămas numai atâta cât s-au putut păstra cu adevărat sincere și smerite atât față de Hristos cât și față de frați.
3 - În momentul în care cineva cade din sinceritate în prefăcătorie și din smerenie în îngâmfare, ei s-au despărțit sufletește atât de Hristos cât și de frați, chiar dacă printr-o încăpățânare firească și printr-o împotrivire ambițioasă au căutat să mai rămână în mijlocul bisericii și adunării sfinte.
4 - Atâta vreme cât suntem sinceri și smeriți, noi rămânem în Harul lui Dumnezeu, - fiindcă este scris: celor smeriți le dă Har. Dar în momentul când am pierdut smerenia, Harul s-a dus, pentru că ea stă numai în vasul smereniei. Când crapă acest vas, - Harul curge spre alții.
5 - Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isus Hristos este cu deosebire o sărbătoare a sincerității și a smereniei. Maica Domnului a fost sufletul cel mai smerit și mai sincer care a putut fi găsit de Tatăl Ceresc în mijlocul lumii pentru a putea împlini prin ea în chip vrednic, taina și promisiunea Întrupării Fiului și arătarea roadelor Sfântului Duh.
6 - Datorită smereniei și curăției ei, S-a putut arăta în ea pentru prima dată în Istorie și în lume, lucrarea împreunată a Sfintei Treimi. Sfântul și marele arhanghel i-a zis: Tatăl te-a ales, Fiul Se va naște din tine și Duhul Sfânt te va umbri... Despre Sfânta Treime se vorbește clar pentru prima dată în Sfânta Scriptură, în legătură cu Maica Domnului.
Ce înaltă întrupare au avut în ființa ei sinceritatea și smerenia!
7 - Toată puterea Sfintei Treimi, toată lucrarea lui Dumnezeu s-a concentrat atunci în Sfânta Fecioară Maria pentru că prin ea trebuia să se realizeze cea mai uriașă și veșnică operă a lui Dumnezeu, care era mântuirea lumii. Și această lucrare nu se putea face decât acolo unde era desăvârșită și totală, smerenia și sinceritatea.
8 - Dacă n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai desăvârșit aceste două condiții, Dumnezeu-Tatăl nu S-ar fi oprit asupra ei. Dumnezeu-Fiul nu S-ar fi putut Întrupa din ființa ei, iar Sfântul Duh nu ar fi umbrit-o.
9 - O, cât respect sfânt trebuie să avem noi, potrivit Evangheliei, față de sfânta Fecioară, acest vas ales de care S-a folosit atât de minunat Dumnezeu - și față de care măritul arhanghel Gavril a arătat atât de înaltă prețuire încât cutremurat de evlavie i s-a închinat, zicându-i:
Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har.
10 - Poate că în noaptea când arhanghelul i s-a arătat, ea veghind și rugându-se, se gândea la profeția lui Isaia despre Fecioara care va naște pe Emanuel - și își va fi dorit și se va fi rugat ca ea să fie măcar o slujitoare smerită și curată a acelei sfinte Fecioare.
Și tocmai atunci și tocmai pentru această smerenie și curăție a ei, îngerul trimes de Tatăl, i-a grăit:
Tu ești Fecioara Sfântă.
11 - În Noaptea Nașterii poate că tot același arhanghel Gavril s-a dus și la păstorii din Betleem să le vestească și lor că li s-a Născut Mântuitorul... Poate că și acești smeriți și curați păstori se vor fi gândit între ei, veghind și rugându-se, tot la profeția cu Fiul Emanuel, născut din Fecioară, și își vor fi dorit și se vor fi rugat și ei, să fie învredniciți să-L afle și să-L cunoască.
Și tocmai atunci și tocmai pentru această smerenie și curăție a lor, îngerul trimes de Tatăl le-a grăit:
S-a Născut, mergeți să-L aflați și să vă închinați Lui...
12 - Și cu magii trebuie să se fi petrecut astfel, pentru că în tot ce au făcut și ei, se vede limpede că au fost pătrunși de sinceritate și smerenie.
13 - Și tot într-o noapte prelungită din această Noapte Sfântă, s-a petrecut și minunea revelației cu părintele nostru sufletesc, care a fost alesul lui Dumnezeu pentru a face prin el această Lucrare mântuitoare în țara și în credința noastră... În noaptea aceea el veghea și se ruga ca Dumnezeu să înceapă prin cineva vrednic, o lucrare vie și mântuitoare în lume... Și poate că același arhanghel măreț a fost trimes de Dumnezeu și la el ca să-l inspire și să-l determine spunându-i:
Tu ești acel prin care se va face această lucrare.
14 - Tot așa spusese și pare că tot acest arhanghel și celorlalți mari slujitori ai lui Dumnezeu să facă lucrarea lor la vremea sa, fiecăruia: lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Daniel, lui Ioan, lui Petru, lui Pavel... Felul cum a lucrat de fiecare dată este aproape același.
15 - Fiecare dintre cei cărora li s-a arătat îngerul care stă în fața lui Dumnezeu - au avut aceleași frumoase însușiri ale smereniei și sincerității... Și lucrarea pe care au făcut-o fiecare din acești minunați trimeși ai lui Hristos, a avut de fiecare dată același caracter etern, profund și ceresc al smereniei și sincerității, munca și lupta, lacrimile și dragostea, curajul și jertfa. Fiindcă acestea sunt caracteristicile lui Hristos.
16 - Fiecare dintre cei ce am fost chemați prin Cuvântul și prin Duhul Sfânt la această Lucrare, - am fost aleși de Dumnezeu... Nu întâmplător am fost chemați când am fost chemați - și nu întâmplător am fost născuți din părinții din care ne-am născut, în locul și în timpul nașterii noastre.
Tot așa este și cu nașterea din nou, cu nașterea din Dumnezeu.
17 - Puteam să fim chemați în alte lucrări, - mai erau destule.
Puteam să fi mers în altă parte, - mai aveam unde merge.
Puteam să auzim de la altcineva și altceva, - mai erau atâția și atâtea...
Dar dacă aici am fost chemați și aici am venit și așa am cunoscut, - atunci așa să rămânem pe totdeauna.
18 - Dumnezeu nu ne-a chemat întâmplător - și nu ne-a dat zadarnic un dar fiecăruia... Nu ne-a făcut degeaba să cunoaștem niște adevăruri atât de adânci, și să avem niște părinți atât de minunați - ci ne-a făcut toate acestea cu un mare și unic scop: aflarea și vestirea lui Isus Cel Răstignit. Primirea și mărturisirea lui Hristos în sinceritate și smerenie, pentru mântuirea noastră și a tuturor semenilor noștri între care ne-a așezat El.
19 - Pentru acest scop Dumnezeu ne-a dat adevărurile cele mai frumoase, părinții cei mai buni, cântările cele mai inspirate, lacrimile cele mai dulci, adunările cele mai fericite, frații cei mai minunați.
Știm noi oare ce mari binecuvântări sunt acestea?
20 - Aici Dumnezeu ne-a chemat în ceasul cel mai potrivit, în felul cel mai frumos și în locul cel mai sfânt... ne-a înzestrat cu talentele cele mai frumoase... Cei care nu ni le-am descoperit încă, să ni le descoperim și să le punem în lucrare. Cei ce ni le-am descoperit și suntem convinși de ele, să le folosim în modul cel mai harnic, identificându-ne cu munca, cu slujba, cu misiunea pe care ne-a rânduit-o Dumnezeu, - dar totdeauna cu toată smerenia și sinceritatea, căci acestea singure sunt trăsăturile lui Hristos și au Duhul Lui.
Amin.