Sunt ochii mei
Traian Dorz - Întâi să fim
Sunt ochii mei Isuse
acei ce plâng aşa
că n-am mers chiar pe unde
lumina Ta dorea,
şi gândul meu e care
suspină-acum amar
că mi-a-ntinat privirea
o umbră neagră iar.
Ai milă, mai arată-mi
încrederea de-atunci
când Ţi-mplineam îndată
curatele-Ţi porunci,
şi curăţă-mi privirea
cu-al lacrimii cleştar
să-mi pot simţi fiinţa
sfinţindu-mi-se iar.
La ceasurile sfinte
să-Ţi pot veni şi eu
să n-am pe-ncălţăminte
noroiul lumii greu,
descalţă-mi-le Doamne
să pot veni curat
spre Locul Sfânt în care
demult sunt aşteptat.
Nici un fier nu-l baţi degeaba
tot se-ndoaie în vreun fel,
pe-orişice copil învaţă-l
şi-ai să scoţi ceva din el,
pe oricare om îndrumă-l
spre-adevăr şi spre frumos
oricât de departe pare,
poate-ajunge la Hristos.