Sunt ochii mei
Traian Dorz - Întâi să fim
Sunt ochii mei Isuse
acei ce plâng așa
că n-am mers chiar pe unde
lumina Ta dorea,
și gândul meu e care
suspină-acum amar
că mi-a-ntinat privirea
o umbră neagră iar.
Ai milă, mai arată-mi
încrederea de-atunci
când Ți-mplineam îndată
curatele-Ți porunci,
și curăță-mi privirea
cu-al lacrimii cleștar
să-mi pot simți ființa
sfințindu-mi-se iar.
La ceasurile sfinte
să-Ți pot veni și eu
să n-am pe-ncălțăminte
noroiul lumii greu,
descalță-mi-le Doamne
să pot veni curat
spre Locul Sfânt în care
demult sunt așteptat.
Nici un fier nu-l bați degeaba
tot se-ndoaie în vreun fel,
pe-orișice copil învață-l
și-ai să scoți ceva din el,
pe oricare om îndrumă-l
spre-adevăr și spre frumos
oricât de departe pare,
poate-ajunge la Hristos.