Slujba și inima
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Hristos ne cere întâi inima, și numai după aceea ne cere slujba noastră. Cine face o slujbă fără inimă acela este un slujbaș netrebnic și va face o slujbă netrebnică, atât pentru Dumnezeu cât și pentru semenii săi.
2 - Unii au arătat, dar alții n-au arătat încă ce poate face harul lui Dumnezeu prin cei ce-și predau Lui toată inima lor. În fiecare loc unde citim în Cuvântul Sfânt ori suntem într-un loc sfânt, ori într-o adunare sfântă, aceasta este totdeauna cea mai dintâi și cea mai puternică dorință și cerere a lui Dumnezeu:
- Fiule, dă-Mi inima ta! Dă-Mi toată inima ta.
3 - Inima omului are cel puțin trei compartimente - nu numai unul.
Primul compartiment este cel al cuvintelor, este conștientul omului. Partea aceasta mulți o aduc la Dumnezeu și în acest compartiment mulți Îl primesc pe Domnul. Vorbesc despre El și Îi promit multe cu vorba.
4 - Partea a doua a inimii, compartimentul din mijloc, este cel al gândurilor, este subconștientul omului. Partea aceasta la mulți oameni este mereu închisă și ascunsă, spre a nu se vedea ce se face acolo și ce zace. Mulți oameni își aduc la lumina Domnului vorbele lor, dar nu-și aduc în fața și sub stăpânirea Lui cele mai multe din gândurile lor. În subconștientul multor oameni zac atâtea gânduri pe care omul nu le spune niciodată deplin lui Dumnezeu.
5 - Partea a treia și cea mai adâncă a inimii omului, este compartimentul inconștientului său. Sinele cel mai profund, locul simțurilor, a instinctelor, a reflexelor de unde izbucnesc toate, de unde ies toate, unde este rădăcina tuturor actelor firești ale omului.
6 - În acest compartiment al inimii lor, Îl primesc pe Hristos numai cei puțini, cei în care Hristos face apoi operația cea divină, înnoirea cea sfântă, transformarea cea Dumnezeiască.
7 - Cuvântul lui Dumnezeu, care este sabia cea cu două tăișuri care pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, gândurile și simțirile inimii (Evrei 4,12)... Adică subconștientul și inconștientul, sinele cel profund al omului, de care a spus Mântuitorul nostru Isus Hristos că trebuie să ne lepădăm noi neapărat când venim la El (Matei 16,24).
8 - Oricine nu-L primește pe Hristos până în compartimentul din fundul inimii sale, acela în zadar zice că este creștin. Rădăcina răului acolo este în adâncul inimii și oricine nu scoate rădăcina, în zadar taie lăstarii.
9 - Cei mai mulți oameni caută să taie numai lăstarii de la suprafață, să recunoască și să mărturisească doar păcatele care se văd de departe și care izbesc privirile dinafară, - dar își ascund cu grijă și nu le scot la vederea și judecata lui Dumnezeu păcatele cele adânci, cele din care izvorăsc de fapt toate cele dinafară. În felul acesta omul se înșală toată viața pe sine însuși, crezând că-i poate înșela și pe alții și pe Dumnezeu.
10 - Mântuitorul nostru Isus Hristos stă întâi la prima ușă a inimii noastre când zice: Iată stau la ușă și bat.
Dacă I-am deschis prima ușă a cuvintelor, El nu Se oprește la aceasta. Ci dacă nu I s-au deschis de la început toate ușile, El merge mai adânc la a doua ușă, la cea a gândurilor omului și îi spune: Fiule, dă-Mi Mie și gândurile tale... După aceea trece și la ușa din fund și-i spune: Fiule, dă-Mi Mie și simțurile tale. Dă-Mi Mie toată inima ta. Lasă-Mă pe Mine să stăpânesc tot sinele tău, toată ființa ta. Trupul, sufletul și duhul tău.
11 - Numai după ce Domnul Hristos ajunge să stăpânească toată inima unui om, numai după aceea îl cheamă, îl primește și îl trimite să lucreze într-o slujbă sfântă pentru Dumnezeu. Pentru că numai atunci omul va fi curat deplin și va fi statornic pentru orice lucrare bună la care va fi pus...
12 - Ce minunată slujbă face pentru Dumnezeu un suflet sfințit, curățit și binecuvântat, plin de Hristos, și în ființa căruia stăpânește rodnic Duhul Sfânt. Oriunde este el și orice slujbă ar împlini, de la cea mai mică până la cea mai mare, el însuși va sfinți locul și își va împlini în felul cel mai vrednic datoria.
13 - Dar vai, ce nefericire este să ajungă în slujba lui Dumnezeu, un om în a cărui inimă cele două părți din mijloc și din fund nu sunt predate lui Dumnezeu și nu sunt stăpânite de Duhul Sfânt. Tot ce nu stăpânește Dumnezeu cu sfințenia Sa, robește Satan cu păcatul său. Oriunde n-a pătruns Mântuitorul cu lumina Lui, încă domină Satana cu întunericul său.
14 -...Căci dinăuntrul adânc al inimii oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furturile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hulele, trufiile, nebunia... Toate acestea ies din adâncul lui și-l spurcă pe om... (Marcu 7,21-23).
Iată subconștientul și inconștientul, adică sinele pe care trebuie să-l lăsăm fiecare dintre noi pe Hristos să ni-l străpungă cu sabia Cuvântului Său - și să ni-l opereze scoțând de acolo tumoarea canceroasă a păcatului. Fără de această operație totală și definitivă, noi suntem pierduți, iar slujba noastră lepădată.
15 - Atunci cine va putea fi mântuit, - au întrebat odată adânc întristați și descurajați apostolii?
- Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Și la cel care crede și voiește să poată prin El.
16 - Voiește! - și vei fi, - a înțeles și Domnul Isus când a zis: Oricine voiește să vină după Mine să-și lepede sinele său în stăpânirea Mea, să-și predea în robia Mea cu supunere totală și necondiționată toate cele trei compartimente ale inimii sale, - și Eu voi face în el transformarea divină și eternă...
17 - Inima mea, tu vrei, vrei tu într-adevăr să faci această lepădare totală de tine și supunere totală față de Isus? Numai dacă tu vrei cu adevărat acest lucru, atunci cu bucurie și cu grabă îl va face puterea lui Dumnezeu.
18 - Orice părticică a inimii mele pe care eu n-o supun cu dragoste și de bunăvoie Domnului și Mântuitorului meu Isus Hristos, rămâne un loc în care stăpânește Satana și în care odrăslește și rodește răul. Și partea întinată de păcat, va otrăvi și partea care mi se pare mie că izvorăște din Harul Sfânt. După cum partea de apă murdară care se revarsă într-un râu curat - murdărește și infectează curând și partea cea care ar izvorî dintr-un loc curat.
Nu puteți sluji la doi stăpâni, - a zis Domnul.
19 - Fiul meu, mai întâi dă-I Domnului inima ta, apoi încearcă să faci pentru El slujba ta. Mai întâi caută să fii cum vrea El, apoi să cauți să faci ce vrea El.
20 - Uită-te cu băgare de seamă înaintea ta și în jurul tău ce slujbă frumoasă au făcut și fac pentru Domnul cei ce și-au predat total viața și inima lor Domnului. Ce roade minunate au rămas și rămân pe urmele lor și în ce fel minunat a încununat Duhul Sfânt cu roadele Sale slujba lor. Câte suflete mântuite au rămas după ei... Ferice de ei în veci.
Dar cutremură-te privind ce roade nelegiuite au rămas și rămân pe urmele celor nepredați și necinstiți față de Hristos. Câte suflete pierdute au rămas și rămân după ei. Vai de ei pentru veșnicie.
Tu alege bine întâi inima, apoi slujba.
Amin.