Eternele-mi Poeme
Traian Dorz - Întâi să fim
Eternele-mi Poeme
nu-s astea de acum
acelea mă așteaptă
de dincolo de vreme
și n-am ajuns Acolo
- sunt încă tot pe drum
dar simt cum nerăbdarea
le-ndeamnă să mă cheme.
Dorita Primăvară
nu-i asta de april
deși de orice dată
și-aceasta-i însorită,
deși mereu mă-ntoarce
la anii de copil
- mai am o Primăvară
și-Aceea-i cea dorită.
Nemuritoarea harfă
nu-i asta de acum
deși și-aceasta poate
că uneori mai pare,
deși pe câte-o coardă
mai arde-un sfânt parfum
- mai am o Harfă și-aia
mi-e cea nemuritoare.
De-aceea nu-s eterne
poemele de-acum
deși mai au și-acestea
ceva etern în ele,
căci încă n-am ființa
de Dincolo de drum
sunt încă tot dincoace,
nu Dincolo de stele.
O, da, va fi odată
și Primăvara mea
și Harfa mea de aur
și mâna strălucită,
și Sânul ce m-așteaptă
- și-Acolo voi cânta
Poemele-mi Eterne
în slavă nesfârșită.