Eternele-mi Poeme
Traian Dorz - Întâi să fim
Eternele-mi Poeme
nu-s astea de acum
acelea mă aşteaptă
de dincolo de vreme
şi n-am ajuns Acolo
- sunt încă tot pe drum
dar simt cum nerăbdarea
le-ndeamnă să mă cheme.
Dorita Primăvară
nu-i asta de april
deşi de orice dată
şi-aceasta-i însorită,
deşi mereu mă-ntoarce
la anii de copil
- mai am o Primăvară
şi-Aceea-i cea dorită.
Nemuritoarea harfă
nu-i asta de acum
deşi şi-aceasta poate
că uneori mai pare,
deşi pe câte-o coardă
mai arde-un sfânt parfum
- mai am o Harfă şi-aia
mi-e cea nemuritoare.
De-aceea nu-s eterne
poemele de-acum
deşi mai au şi-acestea
ceva etern în ele,
căci încă n-am fiinţa
de Dincolo de drum
sunt încă tot dincoace,
nu Dincolo de stele.
O, da, va fi odată
şi Primăvara mea
şi Harfa mea de aur
şi mâna strălucită,
şi Sânul ce m-aşteaptă
- şi-Acolo voi cânta
Poemele-mi Eterne
în slavă nesfârşită.