Singura Avuție
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Singura Avuție desăvârșită dintre toate avuțiile lumii acesteia este numai Isus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuții nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta.
Singură învățătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie și animalitate, din sclavagism și din întuneric.
Singură ea a adus bucuria seninătății și inteligența iubirii, în ochii care erau mai înainte întunecați de prostie și înroșiți de ură.
2 - Singură învățătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal, un frate și un binefăcător. Ea a scos la civilizație și la rugăciune pe fiară.
Ea despovărează conștiințele și face instinctele să se supună rațiunii sănătoase, osândind tot ce este nebulos și înnobilând caracterele decăzute.
Ea singură face ca totul să se călăuzească după Adevăr și să se îmbrățișeze în Dragoste.
Numai Hristos ne garantează liniștea și învierea.
Ferice de oricine Îl primește pe El.
3 - Toți marii vrăjmași ai lui Hristos de până azi, au tăcut.
Vălul îngâmfării de peste ochii lor a fost rupt sau tras de către îngerul înspăimântător și real al morții...
și fiecare dintre ei, la rândul său, s-a trezit la adevărata realitate și s-a redus la adevărata lui dimensiune de om mic, de om de nimic. N-a mai rămas din el, chiar din cel mai mare, decât o pată neagră de noroi sau de sânge pe istoria omenirii și pe numele de om.
Dar Hristos împotriva Căruia au luptat ei Se înalță deasupra tuturor mai strălucit ca soarele în toată puterea Lui...
Iar în lumina Lui nu se mai vede din toți vrăjmașii Săi, decât niște mușuroaie de murdărie neputincioasă și respingătoare.
Vrei și tu să devii așa?
Nu fii vrăjmaș al lui Hristos!
4 - O, voi toți cei care vă luați după vrăjmașii lui Isus, care vă lăsați îmbătați de filozofiile potrivnice lui Dumnezeu și care vă puteți lua după teoriile lor mincinoase, după scornirile și invențiile lor, - vai și de voi, cu ei cu tot.
Dacă nu poate Cinstea și Adevărul să vă trezească astăzi, vă va trezi spaima și moartea mâine.
Dacă nu puteți îngenunchea astăzi în fața lui Hristos, spre cinstea veșnică, vă veți târî mâine în fața diavolului, spre rușine veșnică.
5 - Dacă astăzi ar mai putea vrăjmașii lui Hristos să vorbească ori să scrie vreun cuvânt acelor care au crezut sau mai cred cuvântul sau scrisul lor, o, cum le-ar mai vorbi ei acum, de acolo de unde sunt!
O, cum ar grăi ei astăzi, din văpaia focului în care se chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel nebun, din flăcările lui veșnice.
O, cum ar scrie ei acum după experiența unei singure clipe de foc, de realitate a iadului, de încredințare despre tot ce a tăgăduit sau a scuipat!
O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: Credeți în Hristos și-L urmați, ca să nu ajungeți și voi aici unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor.
Și acesta ar fi singurul adevăr din tot ce au scris și spus ei.
6 - Iar voi vrăjmași ai lui Hristos care Îi aduceți Lui singura învinuire care pare dreaptă din toate învinuirile voastre, și anume că în Numele Lui s-au făcut și se mai fac și astăzi încă, atâtea cruzimi sau dezbinări sau fărădelegi, - ai celor ce Îi urmează cu adevărat învățătura Sa, ci este al celor ce n-au nimic nici din El nici din ale Lui, decât numele și locul pe care și le-au luat pe nedrept, prin mijloacele și pentru scopurile diavolului, marele Său vrăjmaș.
7 - Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumnezeu, pe acești falși slujitori ai lui Dumnezeu, care în Numele Său fac rușine și pagubă Bisericii și Evangheliei Lui.
Judecățile istoriei adeveresc și confirmă totdeauna în urmă, judecățile lui Dumnezeu date înainte pentru fiecare faptă și despre fiecare om.
8 - Dar cine dintre toți cei ce învinuiesc azi Biblia sau Biserica lui Hristos, - vor putea totuși dovedi că El Însuși are vreun păcat?
Nefericiți sunt în viață și în moarte toți cei ce se lasă înșelați de diavolul cel mincinos, și umblă mereu să-L înfrunte și să-L înlăture pe Hristos, din ei și din alții.
Niciodată nu vor putea avea nici o dezvinovățire, nici în ei înșiși, nici în afara lor, pentru ceea ce fac.
9 - Desigur orice om este nedesăvârșit. Și orice corp de pe lumea asta își are umbra sa. Dar dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Isus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăție, au totuși slăbiciuni și căderi în viața asta, - cât de mari și de multe trebuie să le aibă acestea acei care disprețuiesc pe Dumnezeu și Îl neagă pe Hristos?
Dacă și cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, - cât de adânc îl pot săvârși, cei ce nu se tem!
10 - E adevărat că din cauza răutății firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale și în confesiunea sa, omul mărturisește o credință în Dumnezeu și o denumire a lui Hristos. Multe fapte rele și multe crime ale unor astfel de oameni au rămas în Istoria Omenirii.
Dar și mai adevărate și mai groaznice au rămas în Istorie faptele și crimele acelora care n-au fost creștini ori au fost niște vrăjmași ai lui Hristos.
Marile genociduri din Istorie nu le-au săvârșit cei ce chiar și numai de formă vorbeau despre Hristos, ci le-au săvârșit acei care nu-L cunoscuseră pe Isus sau se lepădaseră de El.
11 - Minciuna necredinței este veche și demult dovedită. Dar numărul înșelaților este mereu nou și nesfârșit. Pentru că numai înțelepții învață din trecut și din pățania altora. Toți ceilalți nu învață decât din viitor și din propria lor nenorocire.
De aceea sunt nebuni, fiindcă nebunul se trezește totdeauna prea târziu.
În veacul acesta sunt cei mai mulți înțelepți.
12 - Ascultarea de Hristos este începutul binecuvântărilor, după cum temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.
Oricine ascultă de Domnul Isus, ajunge la temerea de Dumnezeu.
Și numai un astfel de suflet este binecuvântat și înțelept.
13 - După cum butucul unei roți ține toate spițele, tot așa ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul lui Hristos, de călăuzirea Duhului Sfânt, - le ține pe toate celelalte virtuți în viața și în inima adevăratului credincios.
14 - Într-un butuc bun chiar dacă sunt și spițe mai slabe tot țin și roata merge.
Dar dacă butucul e slăbit, oricât de bune ar fi spițele, roata ar merge din ce în ce mai rău... Totul se va clătina, va slăbi și va cădea, va merge tot mai sucit, mai strâmb, mai urât până se va prăbuși în cea dintâi groapă.
Așa este și cu sufletul care își slăbește și își pierde ascultarea.
15 - Omul care are o inimă ascultătoare și un duh smerit, acela va merge din ce în ce mai bine pe calea credinței, fiindcă virtuțile lui au o temelie bună. Spițele lui au un butuc bun, vițele lui sunt în Mlădița cea Tare.
Dar credinciosul care nu are o râvnă și o smerenie ascultătoare, o credință, o iubire și o bunătate ascultătoare - acela în curând se va nimici, oricâte daruri bune și virtuți frumoase, ar avea.
16 - Cine este din Dumnezeu și vrea să rămână în Dumnezeu, acela ascultă și se supune la tot ceea ce este voia lui Dumnezeu și porunca lui Dumnezeu ca să se supună și să asculte.
Un astfel de suflet nu se târguiește niciodată cu Domnul ca să-i mai lase din prețul ascultării, fiindcă știe că Dumnezeu și porunca lui Dumnezeu nu-i va cere decât exact atâta cât este nevoie.
Nici o clipă mai mult.
Dar nici o iotă mai puțin.
17 - Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna spre binele celui ce o arată, căci orice rod bun și orice dar plăcut se poate primi și se poate păstra numai prin ascultare, așa cum l-a primit și l-a păstrat Mântuitorul nostru
și toți mântuiții Lui.
18 - Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu și întregului Său Cuvânt, acela nu poate fi din Dumnezeu, nu poate veni la Dumnezeu și nu poate rămâne în Dumnezeu.
Pentru că tot ce a fost în Dumnezeu sau este în El sau vrea să rămână în Dumnezeu, poate aceasta numai prin o deplină ascultare de Dumnezeu.
19 - Acela care ascultă deplin de Dumnezeu, trebuie să fie și el ascultat de toți cei ce doresc să cunoască și să facă și ei voia lui Dumnezeu cea mântuitoare.
Pentru că nimeni nu-i poate învăța ascultarea mai bine pe alții, decât acela care el însuși este cel mai ascultător.
20 - Acela care își duce viața lui de mărturisire în ascultarea cea mai smerită de Dumnezeu, este cel mai de preț dintre toți credincioșii de pe pământ.
Fiindcă numai atât de puțini dintre cei ce se numesc credincioși - pot fi cu adevărat așa, în fapte, nu numai în vorbe.
O, Dumnezeul Vieții Veșnice și Strălucite, dăruiește mereu lumii cât mai mulți mărturisitori cu viața.
Amin.