Slujitorii şi urmaşii
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Dacă este atât de plăcută Domnului lauda Numelui Său de adevăraţii Săi slujitori,
- de acei care rămân statornici şi credincioşi la postul şi la slujba lor în orice noapte cât de furtunoasă şi de grea ar fi ea,
- cu siguranţă că Bunul şi Dreptul Dumnezeu, va da o veşnică răsplată şi laudă chiar şi celor mai smeriţi închinători ai Lui, ostaşi ai Lui, care nu-I vor părăsi credinţa în astfel de vremi.
2 - Dacă este nespus de greu a fi slujitor al lui Dumnezeu într-o vreme când Însuşi Numele Cel Sfânt al lui Hristos este batjocorit şi prigonit
şi a-I fi un ostaş al Domnului când însuşi adevărul Lui este tăgăduit şi lepădat
- desigur că nu este uşor a fi atunci nici chiar un simplu închinător statornic al Lui.
3 - Nu este uşor, când toţi închinătorii lui Baal se duc la jocuri, la distracţii, la beţii şi la păcate
- ca cel credincios să treacă pe lângă toate acestea ducându-se să laude pe Domnul
dar binele niciodată n-a fost uşor de făcut.
4 - Nu este uşor să înfrunţi ameninţări şi mustrări şi pedepse, numai pentru că în timpul când Dumnezeu îţi porunceşte să vii spre Casa Lui
tu nu vrei să te duci în altă parte!
Dar ce fericită îţi este conştiinţa ta, suferind pentru asta.
5 - Noaptea nu este greu numai în Casa Domnului,
- adică în slujba cea mai însemnată şi mai vizibilă a lui Dumnezeu
în cea mai primejduită şi mai expusă lucrare pentru Isus,
- ci este greu chiar şi în curţile Casei Dumnezeului nostru. Adică chiar şi în cea mai dinafară şi mai mică situaţie de ascultător al lui Hristos.
6 - În vremile prigonirii dacă este primejdios să rosteşti închinarea Domnului, este primejdios şi să participi la ea.
Dacă este primejdios să vesteşti Cuvântul lui Hristos, este aproape tot aşa de primejdios şi să mergi să-L asculţi.
7 - Dacă este greu noaptea în Casa Domnului, este tot aşa de greu şi în curţile Casei Lui.
Şi dacă vor avea o veşnică răsplată şi laudă de la Dumnezeu acei care cu râvnă şi cu jertfă I-au slujit lui Hristos în astfel de grele stări,
- vor lua o tot aşa de vrednică răsplătire şi acei neînsemnaţi fraţi mai mici, care n-au părăsit credinţa Domnului,
ci chiar dacă n-au putut face nimic altceva
şi n-au avut nici o slujbă şi nici un har deosebit,
- ei totuşi n-au fugit, nu s-au ascuns, nu s-au lepădat
- ci s-au dus la Casa Domnului şi n-au părăsit Curţile Casei Lui.
8 - Chiar dacă fraţii simpli ascultători n-au putut face nimic altceva, totuşi prin participarea lor, ei au făcut nespus de mult pentru Domnul, îmbărbătând pe cei dintâi.
Iar vrăjmaşul va fi ruşinat tocmai de aceşti mai mici închinători ai Domnului,
- fiindcă tocmai pe aceştia luptase el să-i facă să-L părăsească pe Domnul mai întâi.
Dar ei nu L-au părăsit.
9 - O, voi toţi cei care staţi chiar şi numai în curţile Casei Domnului, fiţi binecuvântaţi. Staţi cu curaj acolo.
Staţi şi închinaţi-vă cât mai mult şi mai cu curaj.
Chiar dacă şi asupra voastră se va abate răzbunarea vrăjmaşului, punând şi peste voi amenzi şi pedepse.
Rămâneţi tari, şi nu plecaţi, căci mare va fi şi răsplata Lui pentru voi în Cer.
10 - Dumnezeu a avut în slujba Lui Sfântă mulţi oameni străluciţi, al căror nume a rămas pe veci neşters, nu numai în amintirea lui Dumnezeu, ci şi pe paginile Sfintelor Scripturi,
şi în cinstirea Bisericii Sale vii şi credincioase
şi în inimile noastre ale tuturor...
pe totdeauna.
11 - De cele mai multe ori casa oamenilor mari,
adică familia lor trupească, fiii şi urmaşii lor,
- n-au avut nimic, sau aproape nimic din strălucirea credinţei lor drepte,
din tăria nădejdii lor frumoase
şi din căldura dragostei lor sfinte.
12 - Ce minunată credinţă a avut Avraam cel credincios
ce puternică nădejde a avut Moise cel bun
ce fierbinte iubire David cel duios şi ascultător
- şi totuşi în viaţa urmaşilor lor, - ce slabe au fost aceste virtuţi!
De ce oare tocmai urmaşii oamenilor mari, rămân aşa de mici?
Doamne, fă-i să semene părinţilor lor!
13 - Ce minunaţi părinţi a avut Biserica noastră,
ce oameni de mare putere duhovnicească a avut Lucrarea sa la vremea lor,
- şi totuşi casa lor, familia lor, urmaşii lor cei mai apropiaţi, nu s-au ales aproape cu nimic, din toată pilda lor mare şi învăţătura lor vrednică!
14 - I-au cunoscut pe aceşti mari părinţi, popoare întregi,
s-au împărtăşit din lumina dăruită lor de Dumnezeu, mulţimi mari,
s-au mântuit prin ascultarea îndrumărilor lor, mulţi alţii,
- dar propria lor casă adeseori nu.
15 - Oamenii mari au lăudat atât de frumos pe Domnul,
au slujit atât de folositor pe Hristos,
au făcut să propăşească atât de biruitor Lucrarea Duhului Sfânt în timpul lor,
- dar din toate acestea, casa lor, tocmai casa lor, nu s-a ales adeseori cu nimic!
16 - Ce a făcut Moise pentru Domnul?
- dar de casa lui nu se mai aminteşte nimic! Nici măcar în şirul strămoşilor Mântuitorului, numele lui nu-i pomenit!
Casa lui s-a arătat nevrednică de numele Său cel luminos!
Doamne, să nu fie aşa casa noastră.
17 - David spune el însuşi - despre casa lui, acest lucru trist:
dar arată că aceasta totuşi nu L-a împiedicat pe Domnul să-i arate credincioşie lui însuşi,
lui care s-a păstrat credincios legământului făcut cu Dumnezeu!...
18 - Chiar şi în zilele noastre, n-am văzut noi oare oameni foarte aleşi prin care Dumnezeu a făcut nespus de mari lucruri,
- dar a căror familie, nu s-a împărtăşit deloc din nici o binecuvântare duhovnicească!
19 - Fiii trimesului lui Dumnezeu au mâncat cu el, erau după el,
au trăit lângă el, sau după el,
- şi totuşi nu şi-au dat nici seama nici silinţa să se folosească de harul ales care era peste el şi cu el.
- Ce mare durere şi ce mare pagubă este aceasta, pentru orice casă a unui om mare în Domnul.
20 - Fiule al omului lui Dumnezeu, ascultă! Dacă vezi că mii de oameni preţuiesc şi asculta şi urmează sufletul tatălui tău, cu atât mai mult nu sta nepăsător tu!
Dacă vin de la mari depărtări să-l vadă şi să-l asculte, cum să nu te apropii tu, de sufletul şi de chemarea lui?
Dacă îl iubesc atât de mulţi, - cum numai în sufletul tău nu se poate aprinde o iubire vrednică de el?
Cum, chiar tu care eşti de un sânge cu el, nu cauţi să fii un duh cu el?
De ce tocmai tu cel mai apropiat îi rămâi departe?
Dumnezeul nostru, fă totdeauna pe urmaşul unui om mare în credinţă să fie şi mai mare.
Amin.