Călătoria și lupta
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - O, casă, o, familie, o, urmași ai unui mare credincios al Domnului - luptați să fiți vrednici de el, căci și voi sunteți călători pe pământ!
Lăudați și voi pe Domnul, așa cum L-a lăudat acel mare suflet care a trăit între voi!
Fiți vrednici de numele și de viața lui sfântă, ca să fiți în veșnicie și voi alături de el lângă Domnul, într-o astfel de vrednicie!
2 - Câtă vreme încă lupta nu s-a sfârșit,
câtă vreme încă încercarea n-a trecut,
câtă vreme călătoria printre valuri continuă încă, - nu lăudați pe nimeni,
- ci vă rugați pentru toți.
Primejdia ne pândește până trecem dincolo de apa morții.
3 - Câtă vreme credinciosul este încă în mijlocul ispitelor, - atâta vreme este tot în primejdie
în mijlocul datoriilor sale, - este încă amenințat
în mijlocul privirilor ațintite spre el cu ură sau cu nădejde, - el este la o mare răscruce
- încă nu lăudați cu prea mare încredere pe nimeni, până ce n-a trecut mai întâi biruitor în veșnicie.
După aceea puteți să-l lăudați oricât merită.
4 - Câtă vreme trăiește un om, încă nimeni nu poate fi sigur dacă nu cumva o piedică nevăzută,
sau o clipă de neatenție,
sau un vrăjmaș neluat în seamă, - îl va trânti tocmai atunci când părea că-i biruitor deplin,
când părea că merită toate laudele.
5 - Ci lăudați numai pe acela care într-adevăr a biruit!
Pe acela care luptând curajos cu vrăjmașul până la sfârșit, a trecut în veșnicie biruitor!
Pe acela care păstrându-se curat în mijlocul tuturor ispitelor pe calea vieții,
- a murit neîntinat de ele.
Pe acela da, avem datoria să-l lăudăm, urmându-l...
6 - Pe acela care suferind cu răbdare până la capăt, nu s-a descurajat ca să trădeze sau să fugă,
și nu a cârtit ca să batjocorească,
și nu a lăcomit ca să vândă,
ci și-a dat sufletul senin și răbdător în mâinile lui Dumnezeu, cu liniște și cu mulțumire, biruind totul.
Da, numai pe acela să-l lăudați.
7 - Numai acela e vrednic de laudă, care a trecut biruitor în veșnicie.
Fiindcă numai acela a scăpat de ispite deplin.
Și numai acela nu va mai putea face de rușine sau de pagubă
pe voi și pe Hristos.
8 - Pe acela care a biruit, însă, trebuie să-l lăudați!
Trebuie să lăudăm neîncetat pe Domnul nostru Isus Hristos, căci El este Cel mai Măreț Biruitor,
El este Biruitorul Șarpelui,
Biruitorul Fiarei,
Biruitorul păcatului,
Biruitorul Morții,
Biruitorul tuturor vrăjmașilor Lui,
Biruitorul care Și-a supus toate,
și care Și le va supune pe toate câte sunt
- în cer și pe pământ și sub pământ.
9 - Numai El este Unicul Biruitor vrednic de toată lauda noastră a tuturor,
de aceea toate cerurile Îl laudă și toate veacurile vor slăvi Numele Lui.
Prin biruința Lui a venit puterea de biruință și peste luptătorii Săi credincioși.
Și prin marea Lui biruință au sfârșit biruitori și cei care au pășit pe urmele Lui până astăzi.
Și până la sfârșit.
10 - Sunt vrednici de laudă și acei mari oameni curajoși, care în Numele Marelui nostru Dumnezeu Biruitor Isus Hristos, au îndrăznit să se ia la luptă cu toate puterile iadului,
cu toate ispitele păcatului,
și cu toate duhurile nevăzute sau slugile văzute ale celui rău
- și să iasă biruitori asupra tuturor acestora!
Prin cuvântul mărturisirii lor,
prin Sângele lui Isus Hristos
și prin sacrificiul vieții și morții lor, după pilda Lui.
11 - De la cei biruitori ne-au rămas nu numai îndrumările înțelepte și sănătoase de povățuire,
lăsate lor de Domnul,
dar și pilda unor vieți veșnice, mai cu putință de urmat pentru noi,
- fiindu-ne întru totul apropiați nouă și ca fire și ca putere.
Căci și cerul îi va lăuda, împreună cu Hristos, în veci și în veci.
12 - Nu este niciodată o mai potrivită stare pentru noi când am păcătuit călcând voia lui Dumnezeu, decât să ședem jos, în pocăință, în amare păreri de rău,
în zbuciumată recunoaștere a căderii noastre
- și să plângem, ca niște vinovați.
13 - Și nu este niciodată o mai fericită stare pentru noi când Dumnezeu ne-a făcut bine...
Când ne-a primit iarăși
și când ne-a învrednicit iarăși de un nou har al bunătății Sale,
- decât să ședem în genunchi și să plângem.
14 - Șezând jos, la picioarele Domnului și plângând și-a auzit femeia păcătoasă vestea iertării cea mântuitoare a păcatelor ei celor multe (Luca 7, 17).
Așa ne-o vom auzi și noi.
15 - Șezând jos, la picioarele Domnului și plângând și-a auzit Maria vestea cea dulce că aceasta este partea sa cea bună care nu se va mai lua de la dânsa (Luca 10, 39).
Să o dorim și noi căutând-o cu ea.
16 - Șezând și plângând la picioarele lui Isus a primit Marta făgăduința învierii fratelui ei (Ioan 11, 32),
pe care îl iubea atât de mult!...
Să cerem și noi învierea iubiților noștri - tot așa.
17 - Șezând jos la picioarele Crucii Lui, a primit ucenicul Său cel iubit o Mamă...
și tot acolo la picioarele Crucii, Mama Sa cea îndurerată și-a primit un alt fiu iubit (Ioan 19, 25-26)...
18 - Șezând jos și plângând la picioarele Domnului și-au salvat părinții copiii lor (Matei 17, 14; 15, 25).
Și-au recăpătat orbii vederea,
cei legați eliberarea,
cei leproși vindecarea,
cei pierduți mântuirea,
și cei depărtați reîntoarcerea...
O, dacă și noi - am căuta acestea tot acolo!
19 - Starea și plângerea la picioarele Domnului aduce totdeauna mângâierea în clipele zdrobirii sufletești,
aduce speranța în prăbușirile și loviturile grele.
Aduce ajutorul și izbăvirile în primejdiile cele mai mari.
Nici o altă stare și nici un alt loc din lume, nu poate liniști sufletul zbuciumat ca această ședere și plângere înaintea Domnului.
20 - Acolo șezând și plângând,
la picioarele Crucii lui Isus Domnul și Mântuitorul meu,
mi-am găsit și eu pacea și bucuria iertării, când zdrobit de vederea păcatelor mele
și de așteptarea osândei lor,
m-am prăbușit înfrânt, cu fața șiroind de lacrimi.
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.
Amin.