Soarele și furtuna
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Câtă vreme dragostea fierbinte întreține între ai Domnului o atmosferă sfântă de lucrare și rodire frumoasă și unită, - atâta vreme nu este nevoie nici de furtuni aspre și nici de încercări apăsătoare peste ea. Fiindcă totul se poate face în soarele frumos al bucuriei și al păcii,
nu în cernere și în lovituri.
2 - Dar Dumnezeu poate să stârnească uneori necazuri dinafară, pentru a liniști pe cele dinăuntru, dintre frați.
Poate să-i ridice pe vrăjmași pentru a-i face pe frați să se împace.
Poate aduce peste credincioșii Lui despărțirea, pentru a-i face să se dorească iarăși, - acei ce ajunseseră ca să nu se mai poată privi unul pe altul...
3 - Nu vom ști niciodată noi să mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu pentru lucrarea binefăcătoare pe care au făcut-o în multe adunări, crivățul rece și vântul dogoritor al suferințelor și al prigonirilor, al depărtărilor și al suferinței...
Atunci când unii au fost luați și duși departe,
iar alții plecați în mormânt,
și alții împiedicați în alte feluri - iar ochii lor nu s-au mai văzut
- au început să picure lacrimile amarelor păreri de rău,
plânsul dureroasei pocăințe,
suspinele sfâșietoarelor regrete, pentru toate relele trecutului...
Aceasta a fost și dorința lui Dumnezeu. De aici începe apoi calea cea bună a îndreptării.
4 - Din lacrimile părerilor de rău au început apoi să se pârguiască din nou roadele scumpe și dulci ale dragostei de Dumnezeu,
ale dorului de frați,
ale ostenelilor pentru unitatea și curăția Lucrării lui Dumnezeu.
Ce nu putuseră face frații, iată ce au făcut vrăjmașii.
Ce nu putuse pacea, a făcut frământarea și necazul.
Ce nu putuse face Zefirul cel cald, - a făcut Crivățul cel rece.
Și ce nu putuse face îmbrățișarea - au făcut singurătățile.
Binecuvântat este orice mijloc prin care se ajunge la unitate acolo unde aceasta se pierduse.
5 - Atunci când fiecare zice, în loc să tacă
și fiecare se îndoapă când trebuie să postească
și fiecare doarme când trebuie să se roage
și fiecare cântă - în loc să suspine
și fiecare face partidă în loc să facă unitate,
- e dovadă că numai Dumnezeu mai poate să-i salveze pe toți de la pierzare, prin intervenția Lui de foc.
- Fiindcă de nimeni altcineva acolo nu se mai ascultă!...
Atunci, - vino Crivățule aspru!...
Atunci, - suflă vântule dogoritor!
- până vor începe să curgă miresmele lacrimilor sfinte...
și vor veni iarăși îmbrățișările și pacea dragostei cerești.
6 - Când toate puterile păcatului sunt unite în lupta lor contra lui Hristos, - nu există o crimă mai mare și o mai mare pagubă contra lui Dumnezeu, decât dezbinarea Lucrării Lui.
Dezbinarea învățăturii și a credinței Lui.
Toți cei ce fac asta, sub orice motiv ar face-o sunt numai niște împreună lucrători cu diavolul, împotriva lui Hristos. Și cu duhurile răului, contra Duhului Sfânt.
7 - Și totuși cât de viclean este diavolul și cum a izbutit el să dezbine Lucrarea Evangheliei lui Hristos, chiar cu versete din Cuvântul Lui Cel Sfânt.
Și chiar în numele dragostei și adevărului Său.
Într-adevăr, cu nici o altă metodă n-ar fi reușit Satana să facă atât de mult rău contra mântuirii adusă de Domnul Isus și Duhul Sfânt decât cu metoda răstălmăcirii adevărului și Cuvântului Său Cel Sfânt.
8 - Nici o altă putere decât „adevărurile” mincinoase, n-ar mai putea strica așa de mult adevărului adevărat.
Și nici o altă uneltire n-ar fi reușit să-i dezbine pe frați decât cea a prefăcătoriei, a „dragostei” fățarnice... a vorbirii false cu vorba și cu cântarea, - dar a uneltirii cu fapta în contra iubirii adevărate.
9 - E de atâta mirare cum pot unii oameni să vină sau să stea în Lucrarea lui Dumnezeu, - și să n-aibă nici duhul și nici învățătura acestei Lucrări!
E și mai de mirare cum pot vorbi aceștia de sinceritatea inimii - când ei au o inimă prefăcută.
10 - Ce mai rămâne din toată vorba unora ca aceștia despre Hristosul Cel Adevărat, când toată lucrarea lor folosește numai hristoșilor mincinoși?
Ce rost mai are toată umblarea unora printre frați, dacă pe urma lor nu mai rămâne decât dezbinarea, cearta, clevetirea și amărăciunea rătăcirilor, a răstălmăcirilor, a zavistiilor?
Ce duhuri le vorbesc oamenilor acestora?
Ce puteri îi poartă
și ce răsplată îi așteaptă?
11 - Nu! - Hristos n-a fost împărțit. - Și nici nu va fi împărțit El niciodată.
Nu poate avea Hristos o sută de trupuri, o mie de culte și zece mii de evanghelii.
Hristos are numai un Trup, numai o Biserică, numai o Evanghelie.
Și din Această Biserică a Lui fac parte numai acei care trăiesc cu fapta și cu adevărul Voia Lui, Cuvântul Lui, Duhul Lui.
Adică sunt mădulare vii în adunarea și Biserica cea drept credincioasă în care la început i-au născut părinții lor trupești și din cei sufletești.
12 - Ferește-te a te mai grăbi să „botezi”, adică a chema prea stăruitor și prea grăbit sufletele să se predea neapărat la chemarea ta.
Nu cumva aceștia să fie numai niște chemați ai tăi și nu ai Duhului Sfânt.
13 - Teme-te, teme-te de păcatele tale, dar teme-te și mai mult de ale altora pe care le-ar face și în contul tău.
Căci de ale tale poți să te ferești ori să te pocăiești dacă le-ai făcut. - Dar cum te vei putea feri sau pocăi de ale lor?
14 - Băgați bine de seamă că aproape nici unul din cei care au ajuns dezbinători și tulburători în Lucrarea Domnului, n-au venit pe cale cinstită în Lucrarea aceasta.
Totdeauna e ceva dubios în felul cum au apărut ei, în mijlocul adunării frățești.
Aproape despre nici unul nu se știe precis nimic bine.
Nu se știe când s-au predat ei Domnului,
cine a fost martor la legământul lor,
cine i-a primit în Lucrarea Sfântă
și când au intrat în ea...
Numai te-ai pomenit cu ei în fruntea mesei, învățând, poruncind, conducând...
Apoi în fruntea dezbinării sau tulburărilor...
Așa vin hoții și lupii, care sar peste gard - sau vin pe vreo ușă dosnică...
15 - Unii, te pomenești tot așa, că-i vezi făcând fapte de așa grozăvie cum nici păgânii nu fac...
După aceea dispar pentru o vreme, pentru a reapărea iarăși tot în frunte, în alte părți.
Iar sufletele lesne-crezătoare îi primesc din nou și îi urmează, fiindcă se uită numai la gurilor lor pline de vicleșug și de versete, pe care știu să le răstălmăcească tocmai cum le convine lor...
16 - Răufăcătorii și dezbinătorii veniți necinstit în Lucrarea Domnului, fac lucrarea lor rea, până ce Însuși Dumnezeul Cel Viu pe care ei Îl batjocoresc îi trântește și îi trăsnește cumva,
- până atunci ei continuă să-și facă interesele lor blestemate. - Și ale diavolului care i-a băgat și care îi ține în Lucrarea Domnului.
Viule Dumnezeu, - ajungă răbdarea Ta pentru cei de care nu-i nici o nădejde să se mai îndrepte,
- dar sunt o mie de temeri că vor face tot mai mult rău.
17 - Frate adevărat, ia seama... Hristos nu te-a trimis să faci partidă și prozeliți - ci te-a trimis să propovăduiești Evanghelia Lui cu toată evlavia, curăția și dragostea...
Și apoi ajunge o singură chemare la sfârșit, pentru hotărârea acelora în inima cărora a lucrat Duhul și Cuvântul Sfânt tot timpul adunării.
Toți cei rânduiți să capete viața veșnică, vor veni atunci nu forțați de insistențele tale, ci atrași de dragostea lui Dumnezeu.
18 - Cei ce vin la Domnul atrași de Duhul Sfânt vor veni prin ușa nașterii din nou - și nu vor sări peste gard sau să intre pe ușile din dos.
Iar cei ce vor veni bine, născuți iar nu făcuți, aceia nu vor crea probleme niciodată în Lucrarea Domnului.
Nu vor fi certăreți, neascultători și prefăcuți
- ci vor fi frați adevărați ai lui Dumnezeu.
19 - Nu-ți pune cu grabă mâinile peste nimeni.
Iar când totuși primești în familia Domnului pe un suflet nou care se predă lui Dumnezeu, - caută ca acest suflet să fie cu adevărat unul născut nu unul făcut sau prefăcut.
În felul acesta cei pe care îi vei aduce tu, vor fi cu adevărat fii ai zilei și nu ai nopții.
Ai păcii și nu ai vrajbei.
Ai unității și nu ai dezbinării.
20 - Vinovat este și va fi veșnic în fața lui Dumnezeu și în fața fraților săi, acela care numai el de unul singur, vrea să lucreze, fără frați.
Care își închipuie că el poate să facă în Lucrarea lui Dumnezeu tot ce vrea el, fără a ținea seama de părerea celorlalți,
de ascultarea și unitatea celorlalți.
Doamne Isuse, scoate din inimile acelora acest duh rău iar pe cel ce nu vrea să se supună unității frățești - scoate-l Tu din Lucrarea Ta cum știi Tu. Spre a nu dezbina și a nu nimici mai departe. Ajungă cât a făcut.
Amin.