Spre Tine, Cel în veci
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Spre Tine, Cel în veci Statornic
când toate nu-s decât ruini
spre Tine-mi târâi slava crucii
şi nimbul urmelor de spini.
Sfinţenia-Ţi mă înfioară
când stau spre Tine-ngenuncheat
şi-orice cuvânt mi-l ştiu nevolnic
ne-ncăpător şi vinovat.
Nu-Ţi cer Isus, decât lumina
liniştitoarelor tăceri
a zării cât Eternitatea
nemărginită nicăieri.
Şi-Ţi cer ca-n veci să nu mă-nfrângă
ne-ncrederea în tot ce-ai spus
nici să-mi vând cugetul pe daruri
nici câte sunt pe câte nu-s.
Nici în străinele pământuri
să-ntind a-mele rădăcini
nici să ridic în soare praful
nici să mai râd spre ochi străini.
Nici jarul sfânt să nu-l împrăştii
când dăruiesc căldura lui
nici numai gura mea să spună
ce numa-n fapte pot să spui...
- Spre Tine, Cel în veci Statornic
când toate-s umbre şi ruini
pe-un strop de mir de Tine vrednic
topesc întregile-mi grădini.