După aceste vorbe, le-a zis: Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.
Se întâmplă adeseori în viața de credință ca un somn, o lenevie, o moleșeală duhovnicească se lasă peste suflete.
O stare de somnolență duhovnicească se așterne ca o ceață din ce în ce mai deasă și întunecoasă uneori,
adusă de vântul cel rău,
peste adunări întregi, care altădată erau pline de voioșie și activitate duhovnicească...
Atunci numai ce te trezești că prietenul nostru cutare... care era plin de râvnă până mai ieri, începe să lipsească tot mai mult și tot mai des, dintre frații și dintre datoriile duhovnicești.
Vezi că și prietena noastră cutare... Și cutare... Și cutare... au ajuns tot așa, cuprinse de un somn rău că nu numai când sunt la rugăciune adorm,
sau numai când trebuie să asculte Cuvântul Domnului, sau să cânte, să mărturisească, să lucreze ceva bun...
Ci chiar înainte de a începe ca ochii lor trupești să fie îngreuiați de somn, - a început sufletul lor să fie îngreuiat de îngrijorări lumești,
sau de păcate ascunse,
sau de lenevie și poticnire vinovată înaintea lui Dumnezeu. Și atunci se cufundă în întuneric și primejdii mari...
Somnul cel sufletesc în care cade un credincios îl face să-i vină și somnul trupesc, când ar trebui să fie numai ochi și urechi, când ar trebui să aibă numai ascultare și activitate sfântă
și numai râvna și iubirea aprinsă pentru Hristos, pentru biserică, pentru semenii săi.
Dragul meu frate, ce faci tu de adormi acum, când ar trebui să fi atât de treaz?
O, cum erai tu mai înainte de harnic și de atent, adu-ți aminte!
De ce acum vii așa de rar, între frați, de ce stai așa de puțin, și de ce îndată te cuprinde somnul? Iată somnul te face nu numai să nu te alegi cu nimic bun, ci să mai faci și pe altul slab să se poticnească. Și să urmeze și el pilda ta cea nevrednică și pierzătoare!
Dar tu frate și soră, care stai lângă cel care doarme când trebuie să fie mai treaz ca oricând, de ce îl lași să doarmă și nu faci totul pentru el sau pentru ea ca să se trezească și să scape de sub puterea cea rea a somnului vinovat?
Dacă la biserică doarme, înseamnă că sufletul său încă de acasă, are nevoie să fie trezit!
Îndată ce bagi de seamă că începe somnolența lui, mergi la fratele tău și-l trezește cu înștiințările Domnului!
Atâția prieteni ai tăi, dragul meu, dorm!
Dorm în păcate,
dorm în nepăsare,
dorm în cea mai mare primejdie,
dorm în cel mai prețios timp,
dorm în cel mai amenințat loc...
Ce faci tu pentru a-i trezi din somnul greu al păcatului lor, mai înainte de a veni moartea sau Judecata lui Dumnezeu peste ei?
Ai făcut tu totul, sau faci tu tot ce poți spre a-i trezi să vină la Hristos, ca El să-i lumineze? (Efes. 5, 14).
Atâția frați de ai noștri care altădată erau plini de râvnă sfântă, cântând voioși și rugându-se fierbinte, lucrând frumos
și mărturisind înflăcărat, alergând cu bucurie și luptând cu îndrăzneală, acum dorm... și dorm de atâta vreme... și dorm dureros și adânc.
Și dacă ei au început să doarmă, acest somn blestemat a început să cuprindă curând toată familia lor, toată adunarea și biserica lor!
Te uiți cu durere cum, ca niște fecioare nebune, sufletele acestea dorm și dorm, iar candelele lor care altădată străluceau arzând voioase, acum jelesc stinse,
sau fumegă supărător și dureros, în certuri, în poticniri, în căderi și în lenevie,
sau în alte păcate și desfrâuri urâte și pierzătoare!
Dragi frați și surori, să nu-i mai lăsăm așa!
Haideți să mergem pe la ei și să facem totul pentru ca ei să se trezească, din nou la viață cu Domnul Isus.
Să mergem cu lacrimi, cu tot mai multe lacrimi fierbinți, la fiecare din ei, chiar dacă ar trebui să facem aceasta ani de zile, cum a făcut sf. Pavel pentru cei din Efes (Fap. Ap. 20, 31),
dar să nu-i lăsăm până ce se vor trezi iarăși frumos și bine.
Gândiți-vă ce bucurie sfântă va fi când, mai înainte de a veni Mirele și candelele lor vor străluci iarăși pline, în rând cu ale noastre!
Preabunul nostru Mântuitor Iubit Isuse Doamne,
Tu, care prin dragostea și grija Ta față de prietenul Tău ne-ai învățat câtă dragoste și grijă trebuie să avem și noi față de prietenii noștri,
Te rugăm să ne ierți pentru toată nepăsarea cu care am privit această datorie până azi!
Ajută-ne Doamne Isuse ca atunci când vedem pe aproapele nostru adormit, să nu mai râdem de el,
nici să nu stăm nepăsători lângă el,
ci să ne fie milă de slăbiciunile lui și să facem totul nu numai în timpul rugăciunii și vestirii pentru el, ci mai ales înainte și după aceasta. Ca și el să ajungă cu adevărat în starea cea mai bună în care somnul să nu-l mai poată birui.
Și mai ales ai milă Doamne de acei pe care nu-i mai putem trezi înainte de foc.
Te rugăm fă Doamne Isuse Tu, minunea aceasta pentru ei.
Amin.