După aceste vorbe, le-a zis: Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.
Se întâmplă adeseori în viaţa de credinţă ca un somn, o lenevie, o moleşeală duhovnicească se lasă peste suflete.
O stare de somnolenţă duhovnicească se aşterne ca o ceaţă din ce în ce mai deasă şi întunecoasă uneori,
adusă de vântul cel rău,
peste adunări întregi, care altădată erau pline de voioşie şi activitate duhovnicească...
Atunci numai ce te trezeşti că prietenul nostru cutare... care era plin de râvnă până mai ieri, începe să lipsească tot mai mult şi tot mai des, dintre fraţii şi dintre datoriile duhovniceşti.
Vezi că şi prietena noastră cutare... Şi cutare... Şi cutare... au ajuns tot aşa, cuprinse de un somn rău că nu numai când sunt la rugăciune adorm,
sau numai când trebuie să asculte Cuvântul Domnului, sau să cânte, să mărturisească, să lucreze ceva bun...
Ci chiar înainte de a începe ca ochii lor trupeşti să fie îngreuiaţi de somn, - a început sufletul lor să fie îngreuiat de îngrijorări lumeşti,
sau de păcate ascunse,
sau de lenevie şi poticnire vinovată înaintea lui Dumnezeu. Şi atunci se cufundă în întuneric şi primejdii mari...
Somnul cel sufletesc în care cade un credincios îl face să-i vină şi somnul trupesc, când ar trebui să fie numai ochi şi urechi, când ar trebui să aibă numai ascultare şi activitate sfântă
şi numai râvna şi iubirea aprinsă pentru Hristos, pentru biserică, pentru semenii săi.
Dragul meu frate, ce faci tu de adormi acum, când ar trebui să fi atât de treaz?
O, cum erai tu mai înainte de harnic şi de atent, adu-ţi aminte!
De ce acum vii aşa de rar, între fraţi, de ce stai aşa de puţin, şi de ce îndată te cuprinde somnul? Iată somnul te face nu numai să nu te alegi cu nimic bun, ci să mai faci şi pe altul slab să se poticnească. Şi să urmeze şi el pilda ta cea nevrednică şi pierzătoare!
Dar tu frate şi soră, care stai lângă cel care doarme când trebuie să fie mai treaz ca oricând, de ce îl laşi să doarmă şi nu faci totul pentru el sau pentru ea ca să se trezească şi să scape de sub puterea cea rea a somnului vinovat?
Dacă la biserică doarme, înseamnă că sufletul său încă de acasă, are nevoie să fie trezit!
Îndată ce bagi de seamă că începe somnolenţa lui, mergi la fratele tău şi-l trezeşte cu înştiinţările Domnului!
Atâţia prieteni ai tăi, dragul meu, dorm!
Dorm în păcate,
dorm în nepăsare,
dorm în cea mai mare primejdie,
dorm în cel mai preţios timp,
dorm în cel mai ameninţat loc...
Ce faci tu pentru a-i trezi din somnul greu al păcatului lor, mai înainte de a veni moartea sau Judecata lui Dumnezeu peste ei?
Ai făcut tu totul, sau faci tu tot ce poţi spre a-i trezi să vină la Hristos, ca El să-i lumineze? (Efes. 5, 14).
Atâţia fraţi de ai noştri care altădată erau plini de râvnă sfântă, cântând voioşi şi rugându-se fierbinte, lucrând frumos
şi mărturisind înflăcărat, alergând cu bucurie şi luptând cu îndrăzneală, acum dorm... şi dorm de atâta vreme... şi dorm dureros şi adânc.
Şi dacă ei au început să doarmă, acest somn blestemat a început să cuprindă curând toată familia lor, toată adunarea şi biserica lor!
Te uiţi cu durere cum, ca nişte fecioare nebune, sufletele acestea dorm şi dorm, iar candelele lor care altădată străluceau arzând voioase, acum jelesc stinse,
sau fumegă supărător şi dureros, în certuri, în poticniri, în căderi şi în lenevie,
sau în alte păcate şi desfrâuri urâte şi pierzătoare!
Dragi fraţi şi surori, să nu-i mai lăsăm aşa!
Haideţi să mergem pe la ei şi să facem totul pentru ca ei să se trezească, din nou la viaţă cu Domnul Isus.
Să mergem cu lacrimi, cu tot mai multe lacrimi fierbinţi, la fiecare din ei, chiar dacă ar trebui să facem aceasta ani de zile, cum a făcut sf. Pavel pentru cei din Efes (Fap. Ap. 20, 31),
dar să nu-i lăsăm până ce se vor trezi iarăşi frumos şi bine.
Gândiţi-vă ce bucurie sfântă va fi când, mai înainte de a veni Mirele şi candelele lor vor străluci iarăşi pline, în rând cu ale noastre!
Preabunul nostru Mântuitor Iubit Isuse Doamne,
Tu, care prin dragostea şi grija Ta faţă de prietenul Tău ne-ai învăţat câtă dragoste şi grijă trebuie să avem şi noi faţă de prietenii noştri,
Te rugăm să ne ierţi pentru toată nepăsarea cu care am privit această datorie până azi!
Ajută-ne Doamne Isuse ca atunci când vedem pe aproapele nostru adormit, să nu mai râdem de el,
nici să nu stăm nepăsători lângă el,
ci să ne fie milă de slăbiciunile lui şi să facem totul nu numai în timpul rugăciunii şi vestirii pentru el, ci mai ales înainte şi după aceasta. Ca şi el să ajungă cu adevărat în starea cea mai bună în care somnul să nu-l mai poată birui.
Şi mai ales ai milă Doamne de acei pe care nu-i mai putem trezi înainte de foc.
Te rugăm fă Doamne Isuse Tu, minunea aceasta pentru ei.
Amin.