Statornicie și abatere
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Ține-te de mijlocul sănătos al urmelor sfinte, pe drumul sfânt, cu o trăire sfântă.
Nu te mai abate niciodată în nici o parte, după nici o altă învățătură, după nici un alt chemător. Spre nici o altă cale.
Rămâi cu Dumnezeu în starea în care ai fost chemat. Și vei primi de la Dumnezeu cununa care ți s-a făgăduit (1 Cor. 7, 24; 2 Tim. 4, 8).
2 - Noi nu suntem singuri niciodată.
Când nu suntem înaintea părinților, sau a învățătorilor, sau a maiștrilor - suntem înaintea semenilor printre care umblăm sau trăim.
Niște ochi atenți se uită totdeauna după noi.
Niciodată nu suntem absolut singuri, nici trupește nici sufletește.
Să lucrăm și să umblăm, ca și cum neîncetat ne-ar privi mii de ochi.
3 - Când suntem pe stradă se uită după noi ochii străzii. Nici nu ne dăm seama de unde și cum se uită după noi niște ochi cercetători.
Când suntem acasă, - la fel.
Chiar când nu suntem între oameni, suntem totdeauna printre lucruri.
Dar și lucrurile au ochi, au mii și mii de ochi care se uită după noi.
Pomii, gardurile, ferestrele, pământul, - toate au ochi și toate văd viața și faptele noastre.
Și toate vor mărturisi odată pentru noi,
sau împotriva noastră.
4 - Pe toate zilele și pe toate lucrurile se imprimă imaginea umblărilor noastre și undele cuvintelor noastre, din trecerea noastră prin ele.
Noi nu ne dăm totdeauna seama de acest adevăr, - dar aceasta se petrece totdeauna așa.
Ferice de cel care n-are de ce să-i fie frică sau rușine din umblările sale.
5 - Nu numai că mii de ochi ne văd, sau că mii de urechi ne ascultă,
dar și mii de guri - vor spune tot ce am făcut noi chiar și în locurile și în clipele când am crezut că suntem mai ascunși (Luca 12, 2-3).
După cum este scris: nu este nimic ascuns, care să nu fie scos la lumină.
6 - Curând vom ajunge să vedem că nici forma și nici sunetele cuvintelor din aer nu s-au pierdut, - ci se vor putea asculta din nou așa cum au fost rostite ele la orice timp și în orice loc, ar dori să fie.
Atunci Cel care a făcut mintea, - cum să nu cunoască?
7 - Nimic nu se pierde ci totul se transformă.
Însemnat lucru este numai să găsim noi cheia pentru forma cea nouă, în care a ajuns astăzi ceea ce căutam din trecut
- și care nu se pierde de undeva niciodată.
8 - Cheia multora s-a găsit. Cheia celor mai multe încă nu.
Dar noi nici nu bănuim acum ce noi descoperiri ne vor lumina și mai mult adevărul că noi nu suntem niciodată singuri.
Și că nimic din faptele noastre nu piere.
Și că nici unele din cuvintele noastre nu se uită.
Și că până și imaginea noastră rămâne întipărită pe lucruri, cum rămân amprentele degetelor noastre, pe tot ce atingem cu ele.
Și toți pașii noștri,
și toate faptele noastre,
ce gând fericit și totuși cutremurător este acesta!
9 - Dar chiar când nici un ochi dinafară, credem noi că nu ne poate vedea, sau urmări și înregistra faptele și cuvintele noastre
sunt totuși doi ochi neadormiți care ne văd.
Și ochiul conștiinței noastre.
10 - Ochiul conștiinței noastre, nu-l putem acoperi și închide niciodată.
- Orice facem, oriunde mergem, oricum umblăm, oricând și oricât - noi trăim mereu înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Pe retina ochilor Lui, imaginea și sunetele pe care le lăsăm noi se imprimă ca pe un film.
Întocmai așa se imprimă și pe conștiința noastră.
11 - Nu este niciodată nici un om rău care să scape și să nu fie prins.
Mai curând, ori mai târziu, orice nelegiuire este descoperită și orice nelegiuit este pedepsit.
Pentru că cei doi martori veșnic prezenți la fiecare făptură, nu lasă să rămână nimic ascuns.
Iar Dreptatea Veșnică, nu lasă nimic nerăsplătit.
Aceasta este o lege statornică, fără nici o abatere.
12 - Voi suflete curate, care umblați în lumină și lucrați în nevinovăție, fiți fericite. Toate binecuvântările, toate lacrimile, toate nădejdile și jertfele voastre făcute în ascuns - vor fi răsplătite la lumină (Matei 6, 4-6).
Tot trecutul a dovedit aceasta
și tot viitorul o va dovedi.
13 - Dar voi suflete desfrânate care umblați în întuneric, în stricăciune, în vicleșug și conspirații, îngroziți-vă!
- Toate murdăriile, toate înșelăciunile, toate crimele, toate vânzările și fărădelegile voastre ascunse, toate vor fi osândite la lumină.
O ce dreptate cumplită se va face atunci, pentru oricine nu vine astăzi la Mântuitorul Isus Hristos, Singurul care poate spăla toate acestea, cu Sângele Său,
și cu lacrimile amare ale celor ce vin.
14 - Dumnezeul nostru care este Iubire și Lumină, - urăște totuși un lucru: Întunericul, și toate relele ce se fac în el.
Dumnezeu care este Curăție, urăște tot ce este murdar în gânduri, în cuvinte, în fapte - la orice om, oriunde ar fi el.
Dumnezeu care este Blândețe, urăște orice cruzime, orice lipsă de milă, de neînțelegere, de neîngăduință.
Pentru că toate acestea sunt păcatul. Și cine le face este din Satana.
15 - Dumnezeu care este Iubire, urăște cu toată puterea și osândește cu toată tăria, orice vine din Satana.
Dumnezeu este Chemare, dar respinge cu tărie pe oricine nu părăsește păcatul.
El este Iertare, dar condamnă pe totdeauna pe oricine rămâne în păcat, fiindcă cine după toate acestea poate rămâne în păcat - este satană nu om.
16 - Până când păcatul nu și-a întipărit chipul lui scârbos peste ființa omului, o ce minunat este omul, - Omul, așa cum a ieșit el din Mâinile Minunate ale lui Dumnezeu!
Ce minunați sunt ochii nevinovați ai copiilor,
- cuvintele nevinovate ale copiilor,
mâinile și picioarele nevinovate ale lor...
Ce plină de farmec le este toată ființa lor nevinovată.
Pentru că nevinovate le sunt toate faptele lor.
17 - Dar îndată ce copilul devine om mare și ajunge ca păcatul să-și pună înfățișarea lui peste toate minunatele lui mădulare, chipul frumuseții și luminii dispare de peste om
și totul se scufundă - din ce în ce mai mult în urâțenie și în întuneric.
Frumosul chip al lui Dumnezeu se pierde de peste om - și în locul lui păcatul conturează tot mai clar urâtul chip al lui Satana.
O, ce nefericită transformare este asta!
18 - Un singur lucru urăște Hristos: pe Satana.
Un singur lucru urăște adevărul: minciuna.
Un singur lucru urăște sfințenia: păcatul.
Și acestea nu pot locui împreună niciodată în aceeași inimă.
- Că ori Hristos îl va alunga pe Satana, ori Satana Îl va alunga pe Hristos.
Ori sfințenia va nimici păcatul, ori păcatul o va nimici pe ea.
O, ce fericită este transformarea aceluia, în care Hristos îl nimicește pe Satana.
19 - Omule, la început ai ieșit din Mâinile lui Dumnezeu, frumos cu lumina curată ca adevărul și plăcut ca sfințenia.
Trecut prin baia botezului, aceste minunate trăsături Dumnezeiești s-au fixat peste chipul tău devenind moșteniri personale.
Dar păcatul ulterior ți le-a nimicit.
Vino acum prin nașterea din nou la Hristos, ca El să ți-le redea iarăși. Și să ți-le fixeze pe veșnicie, ca să fii al Lui.
20 - Am mai spus: ce frumos e omul cât timp le are nestricate pe acestea în starea de copil. Atâta câtă vreme, necunoscând binele și răul, el nu s-a alipit de rău.
Iar după trecerea și înstăpânirea păcatului peste aceste minunate moșteniri ale omului, ce prăpăd nimicitor rămâne după el peste viața bietului om!
Dacă aceasta este și starea ta, vino acum la Domnul Isus, ca să fii spălat și sfințit prin Sângele Lui.
Apoi urmează-L pe El Păstorul Cel Bun care te va duce mereu la pășunile Sale Dulci și la Apele Sale dătătoare de viață.
Astfel umblând mereu cu El, vei ajunge în curând în fericirea Lui veșnică.
Domnul Isus, Dulcele nostru Mântuitor să-ți ajute așa.
Amin.