Statornicie şi abatere
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Ţine-te de mijlocul sănătos al urmelor sfinte, pe drumul sfânt, cu o trăire sfântă.
Nu te mai abate niciodată în nici o parte, după nici o altă învăţătură, după nici un alt chemător. Spre nici o altă cale.
Rămâi cu Dumnezeu în starea în care ai fost chemat. Şi vei primi de la Dumnezeu cununa care ţi s-a făgăduit (1 Cor. 7, 24; 2 Tim. 4, 8).
2 - Noi nu suntem singuri niciodată.
Când nu suntem înaintea părinţilor, sau a învăţătorilor, sau a maiştrilor - suntem înaintea semenilor printre care umblăm sau trăim.
Nişte ochi atenţi se uită totdeauna după noi.
Niciodată nu suntem absolut singuri, nici trupeşte nici sufleteşte.
Să lucrăm şi să umblăm, ca şi cum neîncetat ne-ar privi mii de ochi.
3 - Când suntem pe stradă se uită după noi ochii străzii. Nici nu ne dăm seama de unde şi cum se uită după noi nişte ochi cercetători.
Când suntem acasă, - la fel.
Chiar când nu suntem între oameni, suntem totdeauna printre lucruri.
Dar şi lucrurile au ochi, au mii şi mii de ochi care se uită după noi.
Pomii, gardurile, ferestrele, pământul, - toate au ochi şi toate văd viaţa şi faptele noastre.
Şi toate vor mărturisi odată pentru noi,
sau împotriva noastră.
4 - Pe toate zilele şi pe toate lucrurile se imprimă imaginea umblărilor noastre şi undele cuvintelor noastre, din trecerea noastră prin ele.
Noi nu ne dăm totdeauna seama de acest adevăr, - dar aceasta se petrece totdeauna aşa.
Ferice de cel care n-are de ce să-i fie frică sau ruşine din umblările sale.
5 - Nu numai că mii de ochi ne văd, sau că mii de urechi ne ascultă,
dar şi mii de guri - vor spune tot ce am făcut noi chiar şi în locurile şi în clipele când am crezut că suntem mai ascunşi (Luca 12, 2-3).
După cum este scris: nu este nimic ascuns, care să nu fie scos la lumină.
6 - Curând vom ajunge să vedem că nici forma şi nici sunetele cuvintelor din aer nu s-au pierdut, - ci se vor putea asculta din nou aşa cum au fost rostite ele la orice timp şi în orice loc, ar dori să fie.
Atunci Cel care a făcut mintea, - cum să nu cunoască?
7 - Nimic nu se pierde ci totul se transformă.
Însemnat lucru este numai să găsim noi cheia pentru forma cea nouă, în care a ajuns astăzi ceea ce căutam din trecut
- şi care nu se pierde de undeva niciodată.
8 - Cheia multora s-a găsit. Cheia celor mai multe încă nu.
Dar noi nici nu bănuim acum ce noi descoperiri ne vor lumina şi mai mult adevărul că noi nu suntem niciodată singuri.
Şi că nimic din faptele noastre nu piere.
Şi că nici unele din cuvintele noastre nu se uită.
Şi că până şi imaginea noastră rămâne întipărită pe lucruri, cum rămân amprentele degetelor noastre, pe tot ce atingem cu ele.
Şi toţi paşii noştri,
şi toate faptele noastre,
ce gând fericit şi totuşi cutremurător este acesta!
9 - Dar chiar când nici un ochi dinafară, credem noi că nu ne poate vedea, sau urmări şi înregistra faptele şi cuvintele noastre
sunt totuşi doi ochi neadormiţi care ne văd.
Şi ochiul conştiinţei noastre.
10 - Ochiul conştiinţei noastre, nu-l putem acoperi şi închide niciodată.
- Orice facem, oriunde mergem, oricum umblăm, oricând şi oricât - noi trăim mereu înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Pe retina ochilor Lui, imaginea şi sunetele pe care le lăsăm noi se imprimă ca pe un film.
Întocmai aşa se imprimă şi pe conştiinţa noastră.
11 - Nu este niciodată nici un om rău care să scape şi să nu fie prins.
Mai curând, ori mai târziu, orice nelegiuire este descoperită şi orice nelegiuit este pedepsit.
Pentru că cei doi martori veşnic prezenţi la fiecare făptură, nu lasă să rămână nimic ascuns.
Iar Dreptatea Veşnică, nu lasă nimic nerăsplătit.
Aceasta este o lege statornică, fără nici o abatere.
12 - Voi suflete curate, care umblaţi în lumină şi lucraţi în nevinovăţie, fiţi fericite. Toate binecuvântările, toate lacrimile, toate nădejdile şi jertfele voastre făcute în ascuns - vor fi răsplătite la lumină (Matei 6, 4-6).
Tot trecutul a dovedit aceasta
şi tot viitorul o va dovedi.
13 - Dar voi suflete desfrânate care umblaţi în întuneric, în stricăciune, în vicleşug şi conspiraţii, îngroziţi-vă!
- Toate murdăriile, toate înşelăciunile, toate crimele, toate vânzările şi fărădelegile voastre ascunse, toate vor fi osândite la lumină.
O ce dreptate cumplită se va face atunci, pentru oricine nu vine astăzi la Mântuitorul Isus Hristos, Singurul care poate spăla toate acestea, cu Sângele Său,
şi cu lacrimile amare ale celor ce vin.
14 - Dumnezeul nostru care este Iubire şi Lumină, - urăşte totuşi un lucru: Întunericul, şi toate relele ce se fac în el.
Dumnezeu care este Curăţie, urăşte tot ce este murdar în gânduri, în cuvinte, în fapte - la orice om, oriunde ar fi el.
Dumnezeu care este Blândeţe, urăşte orice cruzime, orice lipsă de milă, de neînţelegere, de neîngăduinţă.
Pentru că toate acestea sunt păcatul. Şi cine le face este din Satana.
15 - Dumnezeu care este Iubire, urăşte cu toată puterea şi osândeşte cu toată tăria, orice vine din Satana.
Dumnezeu este Chemare, dar respinge cu tărie pe oricine nu părăseşte păcatul.
El este Iertare, dar condamnă pe totdeauna pe oricine rămâne în păcat, fiindcă cine după toate acestea poate rămâne în păcat - este satană nu om.
16 - Până când păcatul nu şi-a întipărit chipul lui scârbos peste fiinţa omului, o ce minunat este omul, - Omul, aşa cum a ieşit el din Mâinile Minunate ale lui Dumnezeu!
Ce minunaţi sunt ochii nevinovaţi ai copiilor,
- cuvintele nevinovate ale copiilor,
mâinile şi picioarele nevinovate ale lor...
Ce plină de farmec le este toată fiinţa lor nevinovată.
Pentru că nevinovate le sunt toate faptele lor.
17 - Dar îndată ce copilul devine om mare şi ajunge ca păcatul să-şi pună înfăţişarea lui peste toate minunatele lui mădulare, chipul frumuseţii şi luminii dispare de peste om
şi totul se scufundă - din ce în ce mai mult în urâţenie şi în întuneric.
Frumosul chip al lui Dumnezeu se pierde de peste om - şi în locul lui păcatul conturează tot mai clar urâtul chip al lui Satana.
O, ce nefericită transformare este asta!
18 - Un singur lucru urăşte Hristos: pe Satana.
Un singur lucru urăşte adevărul: minciuna.
Un singur lucru urăşte sfinţenia: păcatul.
Şi acestea nu pot locui împreună niciodată în aceeaşi inimă.
- Că ori Hristos îl va alunga pe Satana, ori Satana Îl va alunga pe Hristos.
Ori sfinţenia va nimici păcatul, ori păcatul o va nimici pe ea.
O, ce fericită este transformarea aceluia, în care Hristos îl nimiceşte pe Satana.
19 - Omule, la început ai ieşit din Mâinile lui Dumnezeu, frumos cu lumina curată ca adevărul şi plăcut ca sfinţenia.
Trecut prin baia botezului, aceste minunate trăsături Dumnezeieşti s-au fixat peste chipul tău devenind moşteniri personale.
Dar păcatul ulterior ţi le-a nimicit.
Vino acum prin naşterea din nou la Hristos, ca El să ţi-le redea iarăşi. Şi să ţi-le fixeze pe veşnicie, ca să fii al Lui.
20 - Am mai spus: ce frumos e omul cât timp le are nestricate pe acestea în starea de copil. Atâta câtă vreme, necunoscând binele şi răul, el nu s-a alipit de rău.
Iar după trecerea şi înstăpânirea păcatului peste aceste minunate moşteniri ale omului, ce prăpăd nimicitor rămâne după el peste viaţa bietului om!
Dacă aceasta este şi starea ta, vino acum la Domnul Isus, ca să fii spălat şi sfinţit prin Sângele Lui.
Apoi urmează-L pe El Păstorul Cel Bun care te va duce mereu la păşunile Sale Dulci şi la Apele Sale dătătoare de viaţă.
Astfel umblând mereu cu El, vei ajunge în curând în fericirea Lui veşnică.
Domnul Isus, Dulcele nostru Mântuitor să-ţi ajute aşa.
Amin.