Suferinţa şi greutatea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Soarta multor suflete este legată de soarta lui Isus, iar hotărârea care se ia împotriva Lui îi cuprinde şi pe aceştia.
De aceea oricine se face vinovat şi de crima împotriva credinţei în Hristos, se face vinovat şi de crima împotriva oamenilor nevinovaţi care au această credinţă.
2 - Sfântul Ioan nici nu pomeneşte când vorbeşte despre răstignirea Domnului cuvântul „tâlhari”.
Dacă nu poate spune nimic bine despre aceşti oameni, nu spune nimic nici rău!
Nu-i poate numi nevinovaţi, nu-i numeşte nici tâlhari.
Ce mult ne spune nouă acest Dumnezeiesc fel de a acoperi cu tăcerea, ceea ce umbreşte orice existenţă de om!
3 - Respectul pentru suferinţă, îi dă dreptul la respect, oricărei fiinţe care suferă. Indiferent de trecutul ei.
Dacă cineva a ajuns să sufere alături de Hristos, chiar şi numai în ceasul lui cel din urmă, este vrednic de o iertare totală.
4 - Suferinţa este focul care curăţeşte nespus de mult şi nespus de multe.
Faţă de orice fiinţă care arde în acest foc, trebuie să avem totdeauna o sfântă frică şi reţinere.
Dincolo, din focul acesta, orice făptură este altfel de cum a intrat în el.
Blestemat este acela care batjocoreşte pe cine suferă lângă Hristos şi cu El.
5 - Isus a fost la mijloc între cei doi de pe cruce.
Isus este totdeauna la mijloc.
Isus nu este niciodată în extreme.
Isus este Calea, nu şanţurile acestei căi.
Isus este Adevărul şi nu exagerările acestui adevăr.
Isus este Viaţa frumoasă şi rodnică, sănătoasă şi curată,
înţeleaptă şi biruitoare, fericită şi sfântă, - dusă în chip obişnuit sfânt, obişnuit bun, obişnuit frumos...
6 - Isus este în mijlocul învăţăturii Sale.
În mijlocul Lucrării Sale.
În mijlocul cumpătat dintre cele două părţi.
Isus este în mijloc, în inimă. Nu în extreme, în aripi.
Isus nu este nici în Dreapta nici în Stânga, ci în mijloc.
Şi ce bine că Isus este în mijloc.
Dacă Isus este la mijloc, atunci centrul de greutate este cel bun şi echilibrul este cel fericit.
Atunci Lucrarea merge drept, greutăţile se împart egal, direcţia se menţine bună.
7 - Ce este prea într-o parte, te depărtează de Isus.
Feriţi-vă s-o luaţi prea la Dreapta sau prea la Stânga.
Înţelegeţi voi oare ce vă spune acest adevăr?
Dacă vreţi să mergeţi drept şi să ajungeţi bine, ţineţi-vă aşa.
8 - Isus, la mijloc.
Isus este acum Mijlocul Însuşi.
Mijloc între verticală şi între orizontală - Mijlocul Crucii...
Mijlocitorul dintre Dumnezeu şi oameni.
Mijlocitorul dintre noi şi noi.
Calea dintre Sus şi jos
ca şi cea dintre dreapta şi stânga,
se întâlnesc în Hristos, El Mijlocul Crucii, Cel de la Centrul ei.
9 - Prin Isus, Dumnezeu vine spre noi până la El
şi prin Isus noi mergem spre Dumnezeu până la El - întâlnindu-ne astfel.
Prin Isus, cei de departe vin spre noi până la El - şi tot prin Isus noi putem să ne ducem spre cei de departe, până la El.
Tot ce nu merge până la Isus, nu se va mai putea întâlni niciodată.
10 - Până la Isus vin cei de dincolo spre noi.
În Isus noi îi întâlnim pe toţi.
Până la El putem merge noi spre ei - şi ne pot întâlni pe noi în El.
În Isus noi întâlnim pe toţi fraţii noştri, oricât de departe sunt ei de noi şi ei ne pot întâlni pe noi la fel.
La adunarea cu Isus, la rugăciunea cu Isus, la suferinţa cu Isus, la bucuria cu Isus,
- noi ne întâlnim cu toţi ai Lui din lumea întreagă. În El suntem în mijlocul tuturor.
Slavă veşnică Lui...
11 - Începând cu Crucea Domnului nostru, ştim că şi noi toţi avem câte o cruce nevăzută pe care însemnarea pe care o va purta ea, când va fi înălţată - ne-o scriem noi.
Tot aşa după cum am avut un legământ văzut, trebuie să avem şi o cruce văzută
pe care însemnarea ei ne-o va scrie şi nouă alţii în curând.
Cine ştie cât de curând ne vor pregăti şi nouă alţii crucea, cu însemnarea noastră de pe ea.
12 - Lemnul din care ne vor face crucea noastră este poate şi tăiat.
Este poate chiar în curtea noastră.
Sau foarte aproape de ea.
Este poate şi cioplit! Trebuie numai să se spună: „din acesta îi vom face crucea”.
Poate unul din cei foarte aproape de noi, va scrie pe crucea noastră cele câteva cuvinte de însemnări.
Şi cele câteva rânduri ale ultimei noastre pomeniri.
Cu aceste ultime pregătiri, ei au terminat cu noi, dar soarta noastră adevărată abia de acolo înainte începe.
13 - Însemnarea de pe crucea ta cea nevăzută acum, - aceasta tu ţi-o scrii. Şi tu ţi-o alegi.
Nevăzuta cruce pe care ne-o purtăm fiecare din noi,
şi pe care ne răstignim omul nostru cel vechi şi dorinţele noastre cele fireşti, -
este plină de însemnări.
14 - Prima însemnare pe care o poartă crucea noastră duhovnicească este data naşterii din nou. Pentru viaţa cea cu Hristos.
Şi data morţii noastre totale faţă de lumea aceasta şi de poftele ei.
Aceste date sunt însemnate pe veci.
Însemnate sunt apoi pe totdeauna cu litere de aur şi legămintele noastre cu Hristos pe care le-am rostit de fiecare dată, de a fi morţi deplin faţă de lume şi vii faţă de Dumnezeu (Gal. 2, 20; Col. 3, 5).
15 - Încrestate sunt adânc în crucea noastră însemnările zilelor şi ceasurilor când am purtat greutăţi sfinte,
lupte sfinte,
biruinţe sfinte.
Săpată adânc cu litere de foc în crucea noastră veşnică sunt însemnările anilor răbdării şi suferinţelor noastre împreună cu Hristos şi pentru El.
Scrise sunt cu litere de lumină, binefacerile noastre şi lacrimile noastre,
rugăciunile noastre şi luptele noastre,
şi tot ce am făcut din dragostea noastră pentru Hristos, Domnul nostru,
şi pentru Sfânta Lui Lucrare, în care El ne-a născut şi păstrat Harul Său,
pentru dragostea de fraţi
şi pentru iubirea de oameni...
16 - Toate toate-aceste însemnări, se înscriu, când le facem şi - cum le facem.
Şi în clipa când la capul nostru va apare în cimitir crucea văzută de oameni,
ne va apare în cer şi crucea cealaltă văzută de îngeri.
17 - Crucea noastră din cimitir, oricât de frumoasă ar fi, curând se învecheşte.
Însemnarea ei se va şterge.
Şi apoi va putrezi aruncată undeva.
Dar cealaltă cruce, va rămâne veşnic. Însemnările de pe ea se vor schimba în veşnice podoabe, a căror strălucire va merge mereu crescând,
crescând mereu frumoase şi strălucitoare.
18 - Cât de mult se deosebesc crucile dintr-un cimitir.
Unele sunt mici, altele sunt mari.
Unele sunt mai frumoase, altele mai simple.
Unele sunt împodobite, altele sunt fără nici o podoabă.
Unele au o înscriere plină de simţire, altele n-au nimic.
Nici măcar numele celor care sunt sub ele.
Ce predică zguduitoare ne ţin însemnările de pe aceste cruci, de fiecare dată când trecem pe lângă ele.
Toate însă ne aduc aminte de însemnarea care ne-o pregătim noi înşine, pentru crucea noastră cea veşnică.
19 - Pe Crucea Domnului Isus, Pilat a aşezat o însemnare.
Însemnarea lui cuprindea un mare adevăr, dar el a spus-o în batjocură.
De multe ori oamenii spun adevărul, dar îl spun numai spre batjocură, aşa cum a făcut Pilat.
Deasupra Crucii lui Isus şi tu dragul meu, scrii o însemnare. Însemnarea aceasta este atitudinea ta faţă de Patimile Lui, de Jertfa Lui, de Persoana Lui.
20 - Caracterizarea pe care I-o dai tu lui Isus te caracterizează pe tine pe totdeauna.
Ce însemnare pui pe Crucea lui Isus?
Însemnarea buzelor tale recunoscătoare, a lacrimilor tale smerite, a mulţumirilor tale şi a laudelor tale?
Sau însemnările dispreţului şi al nepăsării?
Vezi că scrisul acesta rămâne veşnic.
Doamne Isuse, ajută-ne să scriem frumos.
Amin.