Suferința și greutatea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Soarta multor suflete este legată de soarta lui Isus, iar hotărârea care se ia împotriva Lui îi cuprinde și pe aceștia.
De aceea oricine se face vinovat și de crima împotriva credinței în Hristos, se face vinovat și de crima împotriva oamenilor nevinovați care au această credință.
2 - Sfântul Ioan nici nu pomenește când vorbește despre răstignirea Domnului cuvântul „tâlhari”.
Dacă nu poate spune nimic bine despre acești oameni, nu spune nimic nici rău!
Nu-i poate numi nevinovați, nu-i numește nici tâlhari.
Ce mult ne spune nouă acest Dumnezeiesc fel de a acoperi cu tăcerea, ceea ce umbrește orice existență de om!
3 - Respectul pentru suferință, îi dă dreptul la respect, oricărei ființe care suferă. Indiferent de trecutul ei.
Dacă cineva a ajuns să sufere alături de Hristos, chiar și numai în ceasul lui cel din urmă, este vrednic de o iertare totală.
4 - Suferința este focul care curățește nespus de mult și nespus de multe.
Față de orice ființă care arde în acest foc, trebuie să avem totdeauna o sfântă frică și reținere.
Dincolo, din focul acesta, orice făptură este altfel de cum a intrat în el.
Blestemat este acela care batjocorește pe cine suferă lângă Hristos și cu El.
5 - Isus a fost la mijloc între cei doi de pe cruce.
Isus este totdeauna la mijloc.
Isus nu este niciodată în extreme.
Isus este Calea, nu șanțurile acestei căi.
Isus este Adevărul și nu exagerările acestui adevăr.
Isus este Viața frumoasă și rodnică, sănătoasă și curată,
înțeleaptă și biruitoare, fericită și sfântă, - dusă în chip obișnuit sfânt, obișnuit bun, obișnuit frumos...
6 - Isus este în mijlocul învățăturii Sale.
În mijlocul Lucrării Sale.
În mijlocul cumpătat dintre cele două părți.
Isus este în mijloc, în inimă. Nu în extreme, în aripi.
Isus nu este nici în Dreapta nici în Stânga, ci în mijloc.
Și ce bine că Isus este în mijloc.
Dacă Isus este la mijloc, atunci centrul de greutate este cel bun și echilibrul este cel fericit.
Atunci Lucrarea merge drept, greutățile se împart egal, direcția se menține bună.
7 - Ce este prea într-o parte, te depărtează de Isus.
Feriți-vă s-o luați prea la Dreapta sau prea la Stânga.
Înțelegeți voi oare ce vă spune acest adevăr?
Dacă vreți să mergeți drept și să ajungeți bine, țineți-vă așa.
8 - Isus, la mijloc.
Isus este acum Mijlocul Însuși.
Mijloc între verticală și între orizontală - Mijlocul Crucii...
Mijlocitorul dintre Dumnezeu și oameni.
Mijlocitorul dintre noi și noi.
Calea dintre Sus și jos
ca și cea dintre dreapta și stânga,
se întâlnesc în Hristos, El Mijlocul Crucii, Cel de la Centrul ei.
9 - Prin Isus, Dumnezeu vine spre noi până la El
și prin Isus noi mergem spre Dumnezeu până la El - întâlnindu-ne astfel.
Prin Isus, cei de departe vin spre noi până la El - și tot prin Isus noi putem să ne ducem spre cei de departe, până la El.
Tot ce nu merge până la Isus, nu se va mai putea întâlni niciodată.
10 - Până la Isus vin cei de dincolo spre noi.
În Isus noi îi întâlnim pe toți.
Până la El putem merge noi spre ei - și ne pot întâlni pe noi în El.
În Isus noi întâlnim pe toți frații noștri, oricât de departe sunt ei de noi și ei ne pot întâlni pe noi la fel.
La adunarea cu Isus, la rugăciunea cu Isus, la suferința cu Isus, la bucuria cu Isus,
- noi ne întâlnim cu toți ai Lui din lumea întreagă. În El suntem în mijlocul tuturor.
Slavă veșnică Lui...
11 - Începând cu Crucea Domnului nostru, știm că și noi toți avem câte o cruce nevăzută pe care însemnarea pe care o va purta ea, când va fi înălțată - ne-o scriem noi.
Tot așa după cum am avut un legământ văzut, trebuie să avem și o cruce văzută
pe care însemnarea ei ne-o va scrie și nouă alții în curând.
Cine știe cât de curând ne vor pregăti și nouă alții crucea, cu însemnarea noastră de pe ea.
12 - Lemnul din care ne vor face crucea noastră este poate și tăiat.
Este poate chiar în curtea noastră.
Sau foarte aproape de ea.
Este poate și cioplit! Trebuie numai să se spună: „din acesta îi vom face crucea”.
Poate unul din cei foarte aproape de noi, va scrie pe crucea noastră cele câteva cuvinte de însemnări.
Și cele câteva rânduri ale ultimei noastre pomeniri.
Cu aceste ultime pregătiri, ei au terminat cu noi, dar soarta noastră adevărată abia de acolo înainte începe.
13 - Însemnarea de pe crucea ta cea nevăzută acum, - aceasta tu ți-o scrii. Și tu ți-o alegi.
Nevăzuta cruce pe care ne-o purtăm fiecare din noi,
și pe care ne răstignim omul nostru cel vechi și dorințele noastre cele firești, -
este plină de însemnări.
14 - Prima însemnare pe care o poartă crucea noastră duhovnicească este data nașterii din nou. Pentru viața cea cu Hristos.
Și data morții noastre totale față de lumea aceasta și de poftele ei.
Aceste date sunt însemnate pe veci.
Însemnate sunt apoi pe totdeauna cu litere de aur și legămintele noastre cu Hristos pe care le-am rostit de fiecare dată, de a fi morți deplin față de lume și vii față de Dumnezeu (Gal. 2, 20; Col. 3, 5).
15 - Încrestate sunt adânc în crucea noastră însemnările zilelor și ceasurilor când am purtat greutăți sfinte,
lupte sfinte,
biruințe sfinte.
Săpată adânc cu litere de foc în crucea noastră veșnică sunt însemnările anilor răbdării și suferințelor noastre împreună cu Hristos și pentru El.
Scrise sunt cu litere de lumină, binefacerile noastre și lacrimile noastre,
rugăciunile noastre și luptele noastre,
și tot ce am făcut din dragostea noastră pentru Hristos, Domnul nostru,
și pentru Sfânta Lui Lucrare, în care El ne-a născut și păstrat Harul Său,
pentru dragostea de frați
și pentru iubirea de oameni...
16 - Toate toate-aceste însemnări, se înscriu, când le facem și - cum le facem.
Și în clipa când la capul nostru va apare în cimitir crucea văzută de oameni,
ne va apare în cer și crucea cealaltă văzută de îngeri.
17 - Crucea noastră din cimitir, oricât de frumoasă ar fi, curând se învechește.
Însemnarea ei se va șterge.
Și apoi va putrezi aruncată undeva.
Dar cealaltă cruce, va rămâne veșnic. Însemnările de pe ea se vor schimba în veșnice podoabe, a căror strălucire va merge mereu crescând,
crescând mereu frumoase și strălucitoare.
18 - Cât de mult se deosebesc crucile dintr-un cimitir.
Unele sunt mici, altele sunt mari.
Unele sunt mai frumoase, altele mai simple.
Unele sunt împodobite, altele sunt fără nici o podoabă.
Unele au o înscriere plină de simțire, altele n-au nimic.
Nici măcar numele celor care sunt sub ele.
Ce predică zguduitoare ne țin însemnările de pe aceste cruci, de fiecare dată când trecem pe lângă ele.
Toate însă ne aduc aminte de însemnarea care ne-o pregătim noi înșine, pentru crucea noastră cea veșnică.
19 - Pe Crucea Domnului Isus, Pilat a așezat o însemnare.
Însemnarea lui cuprindea un mare adevăr, dar el a spus-o în batjocură.
De multe ori oamenii spun adevărul, dar îl spun numai spre batjocură, așa cum a făcut Pilat.
Deasupra Crucii lui Isus și tu dragul meu, scrii o însemnare. Însemnarea aceasta este atitudinea ta față de Patimile Lui, de Jertfa Lui, de Persoana Lui.
20 - Caracterizarea pe care I-o dai tu lui Isus te caracterizează pe tine pe totdeauna.
Ce însemnare pui pe Crucea lui Isus?
Însemnarea buzelor tale recunoscătoare, a lacrimilor tale smerite, a mulțumirilor tale și a laudelor tale?
Sau însemnările disprețului și al nepăsării?
Vezi că scrisul acesta rămâne veșnic.
Doamne Isuse, ajută-ne să scriem frumos.
Amin.