Suiți-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.
Nici pe un măr, Dumnezeu nu-l coace decât atunci când sosește vremea lui. Până nu-i vine vremea, îl bat ploile, îl scutură vânturile, i se rod crengile, dar mărul nu cade de pe ramul lui.
Când însă le-a sosit vremea, în cea mai liniștită noapte îl auzi căzând. Atunci e copt. Și numai atunci e bun.
Trufia își are și ea vremea ei, după cum și căderea își are vremea ei.
Însă scara trufiei și a slavei lumești n-are coborâre. Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce l-ai urcat. De pe această scară înapoi este numai cădere.
Iar căderea aceasta, dacă nu-i la picioarele lui Hristos, totdeauna este mortală.
Vai, fii ai lumii acesteia, dacă doriți neapărat să vă suiți, suiți-vă!
Suiți-vă unii peste alții,
suiți-vă peste cadavre,
suiți-vă prin nelegiuiri,
suiți-vă peste morminte,
prin nedreptate,
prin forță,
prin înșelăciune și prin furturi,
suiți-vă în stratosferă, în planete, în cosmos,
suiți-vă pe voi în locul sfânt, în locul credinței, în locul cuvenit numai lui Dumnezeu...
Suiți-vă pe voi!... suiți părerile voastre, suiți numele vostru, ideile voastre, filozofia voastră.
Suiți-vă acum, suiți-vă astăzi, suiți-vă până este vremea voastră și suiți-vă cât puteți mai sus.
Să vedeți până unde vă veți putea sui
și cât veți putea sta acolo unde v-ați suit...
- dar nu uitați că înălțimile îmbată, iar coborârea este prăbușire.
Cugetați la acestea înainte de a ajunge în vârf, adică în prăpastie.
Hristos Se va sui și El, dar numai la Praznicul Celălalt.
El Se va sui numai după ce se va fi împlinit vremea cât El trebuie să stea jos.
Hristos Se va sui întâi pe Cruce, apoi în Slavă.
Atunci Se va sui însă mai presus de toți cei din ceruri, fiindcă a putut să Se coboare mai prejos decât toți cei de pe pământ.
Căci cei care le caută pe acestea, fie că le găsesc, fie că nu, ei și-au și luat răsplata.
Ci voi smeriți-vă acum sub Mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El, la vremea Lui să vă înalțe (1 Petru 5, 6).
Va veni în curând și Praznicul Suirii la Ierusalim.
Ziua când Glasul Domnului și trâmbița arhanghelului Său vă va trezi și vă va înălța ca să-L întâmpinați în văzduh pe Domnul și Izbăvitorul vostru (1 Tes. 4, 16-18).
Atunci va sosi Praznicul fericirii și înălțării voastre, care nu va mai avea sfârșit.
Dar cine se suie acum nu se va mai sui atunci.
Uneori este nevoie să nu spui nici chiar celor mai apropiați ai tăi ce vrei să faci și unde ai de gând să te duci.
Căci când umblarea credinței este pândită cu ură și urmărită cu vrăjmășie, e mai bine să mergi fără să știe nimeni împlinirea datoriei tale față de Domnul și de slujba Lui,
spre a nu-i primejdui și pe ei
și spre a nu-i înlesni vrăjmașului să afle ușor ceea ce caută și să facă răul pe care îl urmărește.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru și Pilda noastră,
Te rugăm să dăruiești totdeauna slujitorilor Tăi înțelepciunea spre a ști cum să vorbească și cum să tacă.
Dar Te rugăm să le dai acest har și mai mult în vremile când ei sunt pândiți de vrăjmașul credinței
Învață-i atunci pe toți ai Tăi că nu trebuie să spună vrăjmașului Tău Taina Ta,
nici să-Ți dea sărutare ca Iuda,
ci înțelepți, și în tăcere și în vorbire, să umble potrivit cu umblarea Ta.
Doamne Isuse, Învățătorul Smerit al celor cu inima smerită,
Te rugăm dăruiește-ne înțelepciunea care vine de Sus
și care să ne facă să alergăm totdeauna înțeleapta cale a învățăturii, adică smerenia sinceră și adevărată, cu fapta, nu numai cu vorba.
Căci Tu Însuți ai spus în Dumnezeiescul Tău Cuvânt că adevărata înălțare este smerenia (Luca 18, 14).
Ajută-ne să o iubim și să o alegem totdeauna.
Amin.
+
Rabdă vorbe, rabdă fapte, fără nici o-mpotrivire
fără ca să-ți tulburi pacea, fără ca să-ți ieși din fire
căci răbdarea este lupta sufletului plin de har
și-ai să vezi cu ce lumină se-cunună-al ei calvar.