Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.
Nici pe un măr, Dumnezeu nu-l coace decât atunci când soseşte vremea lui. Până nu-i vine vremea, îl bat ploile, îl scutură vânturile, i se rod crengile, dar mărul nu cade de pe ramul lui.
Când însă le-a sosit vremea, în cea mai liniştită noapte îl auzi căzând. Atunci e copt. Şi numai atunci e bun.
Trufia îşi are şi ea vremea ei, după cum şi căderea îşi are vremea ei.
Însă scara trufiei şi a slavei lumeşti n-are coborâre. Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce l-ai urcat. De pe această scară înapoi este numai cădere.
Iar căderea aceasta, dacă nu-i la picioarele lui Hristos, totdeauna este mortală.
Vai, fii ai lumii acesteia, dacă doriţi neapărat să vă suiţi, suiţi-vă!
Suiţi-vă unii peste alţii,
suiţi-vă peste cadavre,
suiţi-vă prin nelegiuiri,
suiţi-vă peste morminte,
prin nedreptate,
prin forţă,
prin înşelăciune şi prin furturi,
suiţi-vă în stratosferă, în planete, în cosmos,
suiţi-vă pe voi în locul sfânt, în locul credinţei, în locul cuvenit numai lui Dumnezeu...
Suiţi-vă pe voi!... suiţi părerile voastre, suiţi numele vostru, ideile voastre, filozofia voastră.
Suiţi-vă acum, suiţi-vă astăzi, suiţi-vă până este vremea voastră şi suiţi-vă cât puteţi mai sus.
Să vedeţi până unde vă veţi putea sui
şi cât veţi putea sta acolo unde v-aţi suit...
- dar nu uitaţi că înălţimile îmbată, iar coborârea este prăbuşire.
Cugetaţi la acestea înainte de a ajunge în vârf, adică în prăpastie.
Hristos Se va sui şi El, dar numai la Praznicul Celălalt.
El Se va sui numai după ce se va fi împlinit vremea cât El trebuie să stea jos.
Hristos Se va sui întâi pe Cruce, apoi în Slavă.
Atunci Se va sui însă mai presus de toţi cei din ceruri, fiindcă a putut să Se coboare mai prejos decât toţi cei de pe pământ.
Căci cei care le caută pe acestea, fie că le găsesc, fie că nu, ei şi-au şi luat răsplata.
Ci voi smeriţi-vă acum sub Mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El, la vremea Lui să vă înalţe (1 Petru 5, 6).
Va veni în curând şi Praznicul Suirii la Ierusalim.
Ziua când Glasul Domnului şi trâmbiţa arhanghelului Său vă va trezi şi vă va înălţa ca să-L întâmpinaţi în văzduh pe Domnul şi Izbăvitorul vostru (1 Tes. 4, 16-18).
Atunci va sosi Praznicul fericirii şi înălţării voastre, care nu va mai avea sfârşit.
Dar cine se suie acum nu se va mai sui atunci.
Uneori este nevoie să nu spui nici chiar celor mai apropiaţi ai tăi ce vrei să faci şi unde ai de gând să te duci.
Căci când umblarea credinţei este pândită cu ură şi urmărită cu vrăjmăşie, e mai bine să mergi fără să ştie nimeni împlinirea datoriei tale faţă de Domnul şi de slujba Lui,
spre a nu-i primejdui şi pe ei
şi spre a nu-i înlesni vrăjmaşului să afle uşor ceea ce caută şi să facă răul pe care îl urmăreşte.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru şi Pilda noastră,
Te rugăm să dăruieşti totdeauna slujitorilor Tăi înţelepciunea spre a şti cum să vorbească şi cum să tacă.
Dar Te rugăm să le dai acest har şi mai mult în vremile când ei sunt pândiţi de vrăjmaşul credinţei
Învaţă-i atunci pe toţi ai Tăi că nu trebuie să spună vrăjmaşului Tău Taina Ta,
nici să-Ţi dea sărutare ca Iuda,
ci înţelepţi, şi în tăcere şi în vorbire, să umble potrivit cu umblarea Ta.
Doamne Isuse, Învăţătorul Smerit al celor cu inima smerită,
Te rugăm dăruieşte-ne înţelepciunea care vine de Sus
şi care să ne facă să alergăm totdeauna înţeleapta cale a învăţăturii, adică smerenia sinceră şi adevărată, cu fapta, nu numai cu vorba.
Căci Tu Însuţi ai spus în Dumnezeiescul Tău Cuvânt că adevărata înălţare este smerenia (Luca 18, 14).
Ajută-ne să o iubim şi să o alegem totdeauna.
Amin.
+
Rabdă vorbe, rabdă fapte, fără nici o-mpotrivire
fără ca să-ţi tulburi pacea, fără ca să-ţi ieşi din fire
căci răbdarea este lupta sufletului plin de har
şi-ai să vezi cu ce lumină se-cunună-al ei calvar.