Supunerea în Lucrare
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Când cei credincioşi acum, făceau răul la fel cu cei lumeşti şi chiar împotriva lor, lumea nu-i ura chiar atât de mult ca acum, când nu numai că nu doresc să le facă nici un rău, dar caută să facă tot binele ce l-ar putea.
Cauza este că duhul lumesc, duhul satanic, vrăjmaş al lui Hristos, care lucrează în cei care sunt pe calea pierzării (1 Cor. 1, 18),
- umblă să nimicească tot ce este al lui Hristos.
2 - Să nu vă miraţi şi să nu vă întristaţi, voi care sunteţi ai Domnului Isus, fiindcă duhul Sodomei din care aţi ieşit, din sabia căruia aţi scăpat şi contra căruia voi luptaţi, - vă mai atacă.
Să nu vă miraţi, ci să vă bucuraţi şi să slăviţi pe Domnul pentru aceasta.
Luptaţi şi lucraţi să vă păstraţi curaţi, ca cel rău să nu mai aibă nimic în voi, cum n-a avut în Domnul vostru, - şi atunci nu vă mai temeţi de nimic.
Voi veţi fi biruitori.
3 - N-a fost niciodată Biserica şi Adunarea lui Hristos fără autoritatea de care toţi sunt obligaţi să asculte.
Acolo unde nu este o ascultare din inimă şi o supunere frăţească din convingere, - acolo nu multă vreme va fi adunare.
În curând va fi o adunătură,
apoi o ruină
apoi o ruşine.
4 - Acolo unde oricine vrea învaţă orice vrea, fără să ţină seama că este dator să se supună unei rânduieli, unei îndrumări, unei supravegheri,
- acolo în curând va ajunge un pustiu şi un haos din tot,
o debandadă şi o anarhie a tuturora, împotriva tuturor.
5 - Acolo unde începe să se arate neascultarea în Lucrare, Cuvântul lui Hristos este cel mai dispreţuit,
Voia lui Dumnezeu este cea mai batjocorită
şi lucrarea Satanei este cea mai ruşinoasă.
Vai de cei care ajung aşa!
6 - Cine nu se supune fraţilor mai mari şi îndrumătorilor Lucrării Domnului, care lucrează cu un gând şi cu o inimă curată şi împreună, la înaintarea Evangheliei,
- acela Domnului nu se supune.
Cine dispreţuieşte cuvântul fraţilor, acela să ştie că pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu Îl dispreţuieşte.
Şi cine face astfel, să fie sigur că va fi osândit de Însuşi Cuvântul care osândeşte hotărât toate aceste nesupuneri.
7 - Când începe să slăbească ascultarea de fraţi atunci este semnul cel mai neliniştitor.
Acolo în curând vor începe luptele, judecăţile şi căderile,
acolo în curând va urma împrăştierea, ruinarea, nimicirea,
acolo sunt totdeauna urmările şi pedeapsa neascultării,
oriunde se arată şi lucrează neascultarea - aşa se întâmplă.
8 - Vai de cei care nu ascultă de părinţii lor duhovniceşti!
Vai de cei care nu ascultă de fraţii lor mai mari!
Vai de familiile celor neascultători unii de alţii şi vai de sfârşitul lor
şi de acel de acum şi mai ales de cel veşnic!
9 - Cei cu adevărat credincioşi, pe de-o parte vor fi prigoniţi de lume aşa cum şi Domnul Isus a fost prigonit,
iar pe de altă parte vor avea de suferit mult şi din pricina acelora dintre ai lor, care fiindcă nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, nu vor vrea să asculte nici de cuvântul lor.
10 - O, în ce stare grea se găsesc adesea lucrătorii Domnului!...
- în faţa vrăjmaşului ei apar ca îndrumătorii Lucrării lui Hristos,
iar din partea aceasta ei sunt mereu ţinta tuturor săgeţilor arzătoare ale celui rău. Şi toată ura Satanei se revarsă peste ei, nu numai pentru toate izbânzile Domnului fiind pizmuiţi de duhurile răutăţii,
- ci şi pentru toate înfrângerile iadului, sunt făcuţi vinovaţi tot ei.
Pentru toţi cei care fac vreun bine - ei sunt vinovaţi,
pentru cei care fac vreun rău, tot ei sunt traşi la răspundere.
11 - În faţa fraţilor, adesea aleşii Domnului sunt criticaţi cu asprime,
sau li se tăgăduieşte autoritatea,
iar în faţa lumii, ei sunt priviţi ca răspunzători pentru tot.
Cuvintele de multe ori le sunt răstălmăcite, iar gândurile le sunt judecate cu rea voinţă.
O, cât de mult rău pot să facă cei neascultători celor ascultători,
cei vicleni celor sinceri
şi cei fireşti celor duhovniceşti, din Lucrarea lui Dumnezeu!
12 - Cei neascultători din Lucrarea Domnului sunt poate mai vinovaţi ca şi prigonitorii fraţilor.
Pentru că ei fac răul dinăuntrul Lucrării Evangheliei. Mult mai mult rău decât pot face vrăjmaşii din afară.
Vrăjmaşii prin prigonire unesc credinţa fraţilor, le aprind iubirea şi le măresc unitatea,
- dar neascultătorii şi îndărătnicii le dărâmă şi le nimicesc toate acestea, făcând răul cel mai mare, dinăuntru.
13 - Sfinţii apostoli ai Domnului au avut nespus mai multe necazuri din pricina tulburătorilor dinăuntru, decât din pricina răufăcătorilor dinafară.
Fiindcă cei dinafară erau străini şi erau departe,
dar cei dinăuntru erau aci - şi erau fraţi.
14 - Prigonitorii se pornesc adesea împotriva fraţilor, numai când sunt aţâţaţi de fraţii lepădaţi care pârăsc şi duşmănesc pe fraţi. Prigonitorii dinafară sunt străini, ei sunt mai departe, neştiind de toate,
- dar prigonitorii dinăuntru sunt din mijlocul nostru... Cunosc totul şi ştiu cum să ne lovească şi cum să ne străpungă.
Ce îngrozitoare unelte ale Satanei sunt fraţii lepădaţi şi vânzători!
15 - Cei căzuţi dintre fraţi, pentru orice păcat al lor, găsesc acoperire de versete şi pentru orice rău îşi găsesc justificări.
Pentru orice merit al altora găsesc cuvinte de dispreţ.
Cu oricine s-ar măsura ei se găsesc pe ei înşişi totdeauna mai înalţi, totdeauna mai buni, totdeauna mai vrednici, mai înţelepţi, mai mari...
iar altora le inventează numai defăimări.
Prin aceasta îl poţi cunoaşte pe cel căzut.
16 - Din vicleşug şi din prefăcătorie cei nesupuşi vorbesc,
sfătuiesc şi predică altora, despre iubire şi despre ascultare,
dar viaţa lor este cea mai păgubitoare şi mai ruşinoasă dovadă împotriva Lucrării frăţeşti şi împotriva a tot ce spun cu gurile lor făţarnice.
17 - Cei ce trăiesc în felurite păcate, dau păcatelor lor alte nume.
Lenevia o numesc lepădare de cele pământeşti,
rătăcirea o numesc adevăr,
nespălarea o numesc smerenie, luxul - superioritate,
linguşirea o numesc dragoste, desfrânarea - distracţie.
Pentru ca numele lor adevărat să nu-i împiedice a le face.
18 - Cei neascultători având când o învăţătură, când alta, umblă când într-o parte, când în alta,
când într-un fel când în altul,
vorbesc şi fac aşa, când altfel...
Când o iau într-o parte, sar peste margine,
când se pomenesc că umblă prin gropi, o iau iarăşi în partea cealaltă tot aşa.
Ei astfel niciodată nu merg pe drumul de mijloc, pe linia sănătoasă şi dreaptă.
Aceştia vor sfârşi în prăpastia veşnică.
19 - Cei nestatornici câteodată şi câte unii, când se trezesc că prea au luat-o razna iarăşi devin nişte sectari fanatici, nişte necruţători formalişti habotnici tot aşa de înrăiţi.
Şi după cum înainte tunau şi fulgerau împotriva celor care nu fuseseră ca ei, - tot aşa acum fac iarăşi aşa împotriva acelora care fac tocmai cum fuseseră ei ceva mai înainte.
Ce să mai zici despre astfel ce oameni? - Să nu ne lase Dumnezeu să ajungem aşa!
20 - Când inima şi conştiinţa celor nestatornici îi mustră câteodată, ei spre a-şi înăbuşi mustrările cugetului, îşi caută în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu versete al căror înţeles l-ar putea lăţi şi întinde ca să-i acopere cu el urâţenia păcatului, de care ei nu vor să se despartă,
şi nici să se pocăiască într-adevăr.
Ce grozav să cauţi îndreptăţiri pentru păcat, chiar în Cuvântul lui Dumnezeu!
Doamne, trezeşte-i până nu vor fi în foc.
Amin.