Supunerea în Lucrare
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Când cei credincioși acum, făceau răul la fel cu cei lumești și chiar împotriva lor, lumea nu-i ura chiar atât de mult ca acum, când nu numai că nu doresc să le facă nici un rău, dar caută să facă tot binele ce l-ar putea.
Cauza este că duhul lumesc, duhul satanic, vrăjmaș al lui Hristos, care lucrează în cei care sunt pe calea pierzării (1 Cor. 1, 18),
- umblă să nimicească tot ce este al lui Hristos.
2 - Să nu vă mirați și să nu vă întristați, voi care sunteți ai Domnului Isus, fiindcă duhul Sodomei din care ați ieșit, din sabia căruia ați scăpat și contra căruia voi luptați, - vă mai atacă.
Să nu vă mirați, ci să vă bucurați și să slăviți pe Domnul pentru aceasta.
Luptați și lucrați să vă păstrați curați, ca cel rău să nu mai aibă nimic în voi, cum n-a avut în Domnul vostru, - și atunci nu vă mai temeți de nimic.
Voi veți fi biruitori.
3 - N-a fost niciodată Biserica și Adunarea lui Hristos fără autoritatea de care toți sunt obligați să asculte.
Acolo unde nu este o ascultare din inimă și o supunere frățească din convingere, - acolo nu multă vreme va fi adunare.
În curând va fi o adunătură,
apoi o ruină
apoi o rușine.
4 - Acolo unde oricine vrea învață orice vrea, fără să țină seama că este dator să se supună unei rânduieli, unei îndrumări, unei supravegheri,
- acolo în curând va ajunge un pustiu și un haos din tot,
o debandadă și o anarhie a tuturora, împotriva tuturor.
5 - Acolo unde începe să se arate neascultarea în Lucrare, Cuvântul lui Hristos este cel mai disprețuit,
Voia lui Dumnezeu este cea mai batjocorită
și lucrarea Satanei este cea mai rușinoasă.
Vai de cei care ajung așa!
6 - Cine nu se supune fraților mai mari și îndrumătorilor Lucrării Domnului, care lucrează cu un gând și cu o inimă curată și împreună, la înaintarea Evangheliei,
- acela Domnului nu se supune.
Cine disprețuiește cuvântul fraților, acela să știe că pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu Îl disprețuiește.
Și cine face astfel, să fie sigur că va fi osândit de Însuși Cuvântul care osândește hotărât toate aceste nesupuneri.
7 - Când începe să slăbească ascultarea de frați atunci este semnul cel mai neliniștitor.
Acolo în curând vor începe luptele, judecățile și căderile,
acolo în curând va urma împrăștierea, ruinarea, nimicirea,
acolo sunt totdeauna urmările și pedeapsa neascultării,
oriunde se arată și lucrează neascultarea - așa se întâmplă.
8 - Vai de cei care nu ascultă de părinții lor duhovnicești!
Vai de cei care nu ascultă de frații lor mai mari!
Vai de familiile celor neascultători unii de alții și vai de sfârșitul lor
și de acel de acum și mai ales de cel veșnic!
9 - Cei cu adevărat credincioși, pe de-o parte vor fi prigoniți de lume așa cum și Domnul Isus a fost prigonit,
iar pe de altă parte vor avea de suferit mult și din pricina acelora dintre ai lor, care fiindcă nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, nu vor vrea să asculte nici de cuvântul lor.
10 - O, în ce stare grea se găsesc adesea lucrătorii Domnului!...
- în fața vrăjmașului ei apar ca îndrumătorii Lucrării lui Hristos,
iar din partea aceasta ei sunt mereu ținta tuturor săgeților arzătoare ale celui rău. Și toată ura Satanei se revarsă peste ei, nu numai pentru toate izbânzile Domnului fiind pizmuiți de duhurile răutății,
- ci și pentru toate înfrângerile iadului, sunt făcuți vinovați tot ei.
Pentru toți cei care fac vreun bine - ei sunt vinovați,
pentru cei care fac vreun rău, tot ei sunt trași la răspundere.
11 - În fața fraților, adesea aleșii Domnului sunt criticați cu asprime,
sau li se tăgăduiește autoritatea,
iar în fața lumii, ei sunt priviți ca răspunzători pentru tot.
Cuvintele de multe ori le sunt răstălmăcite, iar gândurile le sunt judecate cu rea voință.
O, cât de mult rău pot să facă cei neascultători celor ascultători,
cei vicleni celor sinceri
și cei firești celor duhovnicești, din Lucrarea lui Dumnezeu!
12 - Cei neascultători din Lucrarea Domnului sunt poate mai vinovați ca și prigonitorii fraților.
Pentru că ei fac răul dinăuntrul Lucrării Evangheliei. Mult mai mult rău decât pot face vrăjmașii din afară.
Vrăjmașii prin prigonire unesc credința fraților, le aprind iubirea și le măresc unitatea,
- dar neascultătorii și îndărătnicii le dărâmă și le nimicesc toate acestea, făcând răul cel mai mare, dinăuntru.
13 - Sfinții apostoli ai Domnului au avut nespus mai multe necazuri din pricina tulburătorilor dinăuntru, decât din pricina răufăcătorilor dinafară.
Fiindcă cei dinafară erau străini și erau departe,
dar cei dinăuntru erau aci - și erau frați.
14 - Prigonitorii se pornesc adesea împotriva fraților, numai când sunt ațâțați de frații lepădați care pârăsc și dușmănesc pe frați. Prigonitorii dinafară sunt străini, ei sunt mai departe, neștiind de toate,
- dar prigonitorii dinăuntru sunt din mijlocul nostru... Cunosc totul și știu cum să ne lovească și cum să ne străpungă.
Ce îngrozitoare unelte ale Satanei sunt frații lepădați și vânzători!
15 - Cei căzuți dintre frați, pentru orice păcat al lor, găsesc acoperire de versete și pentru orice rău își găsesc justificări.
Pentru orice merit al altora găsesc cuvinte de dispreț.
Cu oricine s-ar măsura ei se găsesc pe ei înșiși totdeauna mai înalți, totdeauna mai buni, totdeauna mai vrednici, mai înțelepți, mai mari...
iar altora le inventează numai defăimări.
Prin aceasta îl poți cunoaște pe cel căzut.
16 - Din vicleșug și din prefăcătorie cei nesupuși vorbesc,
sfătuiesc și predică altora, despre iubire și despre ascultare,
dar viața lor este cea mai păgubitoare și mai rușinoasă dovadă împotriva Lucrării frățești și împotriva a tot ce spun cu gurile lor fățarnice.
17 - Cei ce trăiesc în felurite păcate, dau păcatelor lor alte nume.
Lenevia o numesc lepădare de cele pământești,
rătăcirea o numesc adevăr,
nespălarea o numesc smerenie, luxul - superioritate,
lingușirea o numesc dragoste, desfrânarea - distracție.
Pentru ca numele lor adevărat să nu-i împiedice a le face.
18 - Cei neascultători având când o învățătură, când alta, umblă când într-o parte, când în alta,
când într-un fel când în altul,
vorbesc și fac așa, când altfel...
Când o iau într-o parte, sar peste margine,
când se pomenesc că umblă prin gropi, o iau iarăși în partea cealaltă tot așa.
Ei astfel niciodată nu merg pe drumul de mijloc, pe linia sănătoasă și dreaptă.
Aceștia vor sfârși în prăpastia veșnică.
19 - Cei nestatornici câteodată și câte unii, când se trezesc că prea au luat-o razna iarăși devin niște sectari fanatici, niște necruțători formaliști habotnici tot așa de înrăiți.
Și după cum înainte tunau și fulgerau împotriva celor care nu fuseseră ca ei, - tot așa acum fac iarăși așa împotriva acelora care fac tocmai cum fuseseră ei ceva mai înainte.
Ce să mai zici despre astfel ce oameni? - Să nu ne lase Dumnezeu să ajungem așa!
20 - Când inima și conștiința celor nestatornici îi mustră câteodată, ei spre a-și înăbuși mustrările cugetului, își caută în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu versete al căror înțeles l-ar putea lăți și întinde ca să-i acopere cu el urâțenia păcatului, de care ei nu vor să se despartă,
și nici să se pocăiască într-adevăr.
Ce grozav să cauți îndreptățiri pentru păcat, chiar în Cuvântul lui Dumnezeu!
Doamne, trezește-i până nu vor fi în foc.
Amin.