Tânărul ca frate

Iacov, fiul lui Isaac, a avut doisprezece fii, dintre care Iosif era cel mai bun şi mai credincios.

Din pricina bunătăţii inimii lui şi din pricina sufletului său ascultător, Iosif era cel mai mult iubit înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tatălui lor.

Dumnezeu i-a arătat printr-un vis minunat că el va deveni un om mare pe pământ şi că fraţii lui se vor pleca la picioarele sale... Iosif, fiind nevinovat în inima lui, le-a spus fraţilor lui visul său fără a se gândi la nimic rău. Dar ei au început să-l urască şi nu i-au mai iertat aceasta până s-au răzbunat asupra lui.

Iosif, deşi iubit în chip deosebit de tatăl lor, nu s-a mândrit faţă de fraţii lui, ci le-a fost totdeauna apropiat şi iubitor. I-a preţuit cu dragoste şi i-a căutat mereu cu bunătate.

Odată, fiind trimis departe la fraţii lui care erau duşi cu turmele la păscut, cineva l-a văzut pe Iosif umblând pe câmp şi căutând mereu în depărtări. Şi l-a întrebat:

- Ce cauţi?

- Caut pe fraţii mei, i-a răspuns Iosif cu bunătate şi cu iubire... Ca să arate că fratele adevărat îşi caută totdeauna fraţii numai cu bunătate şi cu iubire.

Deşi a fost vândut de către fraţii lui şi dus în depărtări în robie, Iosif nu şi-a urât pe fraţii lui niciodată ci i-a iubit mereu şi s-a rugat cu dor pentru ei lui Dumnezeu, aşteptând şi nădăjduind mereu să mai vină iarăşi o zi fericită în care să-i revadă pe toţi.

La curtea stăpânului său străin, Iosif a fost din nou preţuit şi iubit din pricina curăţiei şi supunerii lui. Dumnezeu a făcut ca el să capete trecere oriunde era, fiindcă el a rămas cu aceeaşi blândă şi bună inimă faţă de toţi oamenii.

Dar satana, care urăşte şi urmăreşte cu gând ucigaş pe toţi cei credincioşi oriunde ar fi ei, nu l-a lăsat nici acolo în pace. A căutat să-i întineze curăţia sufletului şi să-l arunce în păcate, apoi în pierzare. Însă Iosif veghea să nu calce Cuvântul Domnului şi se ruga să nu cadă în ispită.

Cuvântul şi rugăciunea l-au păzit şi n-a căzut. Dar i s-a urzit o nouă încercare. A fost învinuit pe nedrept şi aruncat în temniţă.

Nici de data asta Iosif nu s-a răzbunat pe nimeni şi nu s-a apărat ca să învinuiască pe alţii. A suferit cu nădejde şi cu răbdare, crezând în bunătatea lui Dumnezeu şi în grija Lui. Ştia că făgăduinţele lui Dumnezeu sunt toate adevărate şi că va veni odată şi vremea împlinirii lor. Şi a venit.

Când a ajuns mare, şi avea în mâinile lui pe dregătorul care îl aruncase în închisoare şi-l făcuse să sufere atât de mult, putuse să se răzbune asupra lui şi asupra casei sale. Dar nu s-a răzbunat.

Când putea să-l pedepsească pe paharnicul împăratului, căruia îi făcuse bine în închisoare şi care uitase apoi de el, Iosif nu s-a răzbunat, ci i-a iertat pe toţi înţelegător şi bun.

Când, în sfârşit, a venit şi vremea ca fraţii lui care-l vânduseră să cadă la picioarele lui, tremurând de frica pedepsei pentru fapta lor urâtă şi vinovată, Iosif nu numai că nu le-a putut face nici un rău, dar inima lui se topea de dorul şi mila lor.

I-a mângâiat, i-a încurajat, i-a ajutat şi a făcut totul pentru ei cu o dragoste şi bunătate lipsită de orice mândrie, dragoste pe care n-o poate avea decât o inimă sfântă şi neprihănită în care locuieşte statornic Dumnezeu.

De aceea Iosif a fost binecuvântat de Dumnezeu. A fost binecuvântat de părintele său fericit. A fost binecuvântat de toţi câţi i-au cunoscut bunătatea şi credincioşia lui - şi va fi binecuvântat în veci de oricine iubeşte virtutea. De oricine ştie cât de greu se poate păstra curăţia în mijlocul puternicelor ispite. De oricine vede cât de puţini şi de rari sunt acei care trec biruitori prin chiar toate aceste ispite.

Dar un adevărat frate, care trebuie să fie totdeauna plin de iubire şi bunătate faţă de fraţii săi, oricum ar fi ei, nu poate fi - n-ar trebui să poată fi - niciodată altfel decât aşa.

Oricum ar fi fraţii tăi, să nu-i poţi vorbi de rău. Orice ţi-ar face ei, să nu te poţi răzbuna asupra lor. Oricât de sus ai ajunge, să nu-i poţi uita şi să nu te poţi mândri faţă de frații tăi, umilindu-i. Aşa face un suflet curat şi sfânt

În Biblie mai sunt şi alte nume sfinte care au avut o astfel de dragoste şi bunătate statornică şi sfântă faţă de fraţii lor, ca Iosif. Dar ne-am oprit acum în chip deosebit asupra lui, fiindcă întâmplarea lui este istorisită mai pe larg şi este mai cunoscută.

Am dorit să privim la Iosif ca la un model al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care, numindu-ne pe toţi oamenii fraţii Săi, ne-a iubit pe noi şi ne-a arătat o bunătate nespus mai mare decât Iosif faţă de fraţii lui.

Domnul Iisus n-a suferit numai vânzarea, numai închisoarea, numai ocara nedreaptă pentru noi, ci a suferit crucea, ranele, spinii şi moartea, purtând poveri nespus mai mari și mai multe ca Iosif. Şi n-a suferit numai pentru cei câţiva apropiaţi ai Lui, ca Iosif, ci a suferit pentru toţi, chiar și pentru vrăjmaşii Lui, senin şi iertător până în veci.

Iată, IISUS, Modelul Sfânt la Care trebuie să privească neîncetat şi de la Care trebuie să se inspire şi să înveţe orice tânăr credincios.

Curăţie înlăuntru şi dragoste înafară este dator să aibă în orice vreme un frate credincios.

Răbdarea în încercările nedrepte. Nădejdea în izbânda Binelui şi a Adevărului. Şi credinţa în toate făgăduinţele lui Dumnezeu, trebuie să rămână ca focul cel sfânt necurmat aprins în altarul sufletului de frate adevărat. Acestea trebuiesc alimentate mereu, ca focul lor niciodată să nu se stingă (Levitic 6, 13).

Ca să putem ajunge astfel şi să ne putem păstra în această stare sfântă nu trebuie să uităm niciodată:

- Cuvântul lui Dumnezeu,

- Rugăciunea

- şi Dragostea frăţească.

Vă vom aduce necurmat aminte de ele până vă veţi încredinţa că acestea sunt cu adevărat acele mijloace cereşti prin care Dumnezeu ne-a rânduit să fim fericiţi în viaţa aceasta şi mântuiţi în cealaltă.

Rugăciune

Slavă veşnică Ţie Scumpul nostru Mântuitor, care ai venit la noi cu dragoste şi bunătate, şi asemănându-Te nouă ne-ai numit fraţii Tăi.

Tu ne-ai arătat cât de mult trebuie să-i iubim pe fraţi, câtă răbdare, blândeţe, bunătate şi iubire să avem faţă de ei, oricât de mult şi de greu ar greşi ei faţă de noi.

Ajută-mă şi pe mine, Doamne Iisuse, să-mi trăiesc toată viaţa în curăţie şi înfrânare spre a putea birui orice ispită înăuntru şi a ierta orice nedreptate dinafară. Şi astfel să fiu un vrednic slujitor al Tău, frate bun fraților mei și soră bună surorilor mele.

Amin.

Cuvinte înțelepte:

Fiul meu, de ai iubire, nu căuta al tău folos

fii o jertfă pentru alții, ca Stăpânul tău, Hristos,

ține-aprinsă-n al tău suflet dragostea din focul Lui,

ea dă totul, dar nu cere niciodată nimănui.