Tânărul ca logodnic
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Fiindcă Dumnezeu, Făcătorul nostru, a rânduit încă de la Începutul Zidirii, ca o condiție a vieții în lumea aceasta, binecuvântata și fericita însoțire a omului cu femeia sa, orice tânăr, la această vreme, își îndreaptă inima și gândurile spre o ființă pe care și-ar dori-o tovarășă a vieții sale.
Cum însă pasul căsătoriei este unul din cei mai însemnați pași din viața omului, orice tânăr credincios care are ochii mai luminați, trebuie să fie foarte înțelept și să umble foarte atent în acest lucru.
Căci planul căsătoriei va fi făcut bine numai dacă tânărul credincios ține seamă cu grijă de toate bunele îndrumări ale Cuvântului Sfânt și ale îndrumătorilor sfinți.
O veche înțelepciune sfântă spune că încă mai înainte cu 40 de zile de a fi zămisliți cei doi tineri care urmează a se însoți pe pământ, - Sus în Cer, Părintele Vieții ia cele două suflete ale lor, le sărută, le binecuvântează și le trimite pe pământ să se nască din părinții lor,
rânduindu-le dragostea unuia pentru celălalt...,
rânduindu-le locul și timpul când să se întâlnească...,
rânduindu-le bucuriile pe care să le aibă unul prin celălalt...,
rânduindu-le faptele bune în care să umble...,
rânduindu-le tot cursul zilelor lor spre fericire, prin ascultarea de voia și de Cuvântul Lui Cel Sfânt (Psalm 139, 16; Efes. 2, 10).
Dacă aceste două suflete se păstrează curate amândouă, din copilărie, prin tinerețea și până la vremea însoțirii lor, toate binecuvântările care au fost rânduite pentru ei de gura Domnului, se vor împlini negreșit, la timpul rânduit și în felul rânduit de Dumnezeu.
Ei se vor întâlni atunci și se vor simți atrași unul spre altul.
Cuvântul și Duhul Domnului va lucra la fel și în inimile părinților...
și în inimile fraților...
și în mersul lucrurilor se va desfășura în așa chip că totul se va împlini fericit, după cum a binevoit Domnul Dumnezeu.
Dar dacă ei din tinerețea lor, prin felul rău de viață pe care o duc, se îndepărtează de curăția voii lui Dumnezeu, întinându-se cu păcatul... Dacă se rup de viața de rugăciune și de înfrânare... Dacă se departă de Cuvântul și de Casa Domnului care i-ar păstra curați, atunci cele două suflete se îndepărtează și se pierd unul de celălalt.
Păcatul pune ziduri de despărțire și distanțe de netrecut între ele (Efes. 2, 14). Ziduri pe care numai Hristos le-ar putea înlătura, dar ei nu vin la Hristos. Păcatul îi apropie de alții, lumea sau lăcomia, sau desfrâul sau prostia - îi unesc cu alții...
Și astfel, cele două suflete rânduite unul pentru celălalt, nemaiașteptând nici vremea rânduită, nemaicunoscând nici drumul rânduit... nemaiavând nici curăția rânduită, se pierd pentru totdeauna unul de celălalt...
Ajung să se însoțească fiecare cu altcineva, care era rânduit altcuiva... Și astfel se fac și se desfac căsătorii nefericite, în care sufletele nu se pot potrivi, nu se pot înțelege și nu se pot iubi, căci totul s-a făcut împotriva voii lui Dumnezeu.
Păcatul face totdeauna numai dezordine și nefericire și înăuntrul omului și înafară. Vor fi nefericite nu numai căsniciile acestea, ci și urmașii lor, până cine știe când.
Dar tânărul credincios, ajungând la vremea rânduită căsătoriei sale, va urma fără abatere, încă de la primul gând al însoțirii sale, toate bunele îndrumări ale cumpătării și curăției.
Se va ruga lui Dumnezeu cu credință, cu căldură și cu nădejde să-i îndrepte și să-i oprească inima și gândurile asupra ființei care i-a fost rânduită de către El.
Își va ținea în frâul curăției închipuirile minții, gândurile inimii, simțirile și toate cărările vieții, ferindu-se de orice apropiere, chiar și cu gândul, de cineva, până când nu va primi totul din mâna lui Dumnezeu, binecuvântat de El, binecuvântat de Biserică, binecuvântat de frați, binecuvântat de părinți, binecuvântat de iubire. Și al căruia va fi apoi nedezlipit, pe totdeauna.
Va aștepta cu răbdare liniștită timpul și felul în care Dumnezeu va lucra pentru el. Va spune gândul său în primul rând părinților săi duhovnicești, cerându-le părerea asupra alegerii la care s-a oprit și ascultându-le îndrumarea.
Să nu-i fie greu a asculta atunci când alegerea lor ar fi alta decât alegerea lui, ci să pună cu rugăciune înaintea Domnului împreună-dorința lor și să-I ceară Lui călăuzirea cea bună. Domnul le va îndrepta cu siguranță gândurile curate spre alegerea rânduită de El.
Va spune apoi gândul său părinților trupești, când nu sunt ei și cei duhovnicești, iar apoi va spune dorința sa ființei alese.
Când totul se face astfel de la început după voia lui Dumnezeu și se va căuta în curăție de inimă să se țină în lumina ascultării sfinte, Însuși Domnul lucrează cu dragoste pentru însoțirea lor. Și totul decurge frumos, liniștit și fără piedici.
Atunci la frați se găsesc îndemnuri încurajatoare, la părinți, aprobare bucuroasă, la viitorul tovarăș de viață, dragoste deplină și curată, iar la ajungerea zilei fericite, cărările netede. Totul petrecându-se sub lumina binecuvântărilor lui Dumnezeu. Și potrivit rânduielilor Lui.
Urmărind cu toată grija inimii să trăiască în prezența lui Hristos clipă de clipă, tinerii credincioși, până la logodna lor, iar după aceasta până la însoțirea lor, vor căuta să umble numai în toată lumina sfințeniei unul față de celălalt.
În stările lor de vorbă vor căuta cu cuget curat, înfrânat și smerit să mediteze asupra Cuvântului lui Dumnezeu, învățând din El buna trăire spre slava lui Dumnezeu și binele altora.
Se vor ruga împreună Domnului, fierbinte și cu smerenie, plini de evlavie, unu pentru celălalt, ca prin puterea și ajutorul Sfântului Duh să-și poată păstra curăția și dragostea până la sfârșit.
Vor cerceta cu iubire pe frați, adunarea și biserica Domnului, împlinindu-și cu evlavie toate îndatoririle lor de fii credincioși ai Bisericii și frățietății, urmând cu bucurie sfaturile bune ale fraților și surorilor mai mari.
Astfel vor ajunge fericiți în ziua binecuvântată, iar viața lor de după aceasta, va fi plină de binecuvântare prin voia cea bineplăcută a lui Dumnezeu.
Rugăciune
Preascump Iisuse, Mirele Binecuvântat al sufletelor noastre, fii slăvit în vecii vecilor!
Tu care ai spus în Sfântul Tău Cuvânt că omul nu este bine să fie singur și că unirea celor doi să fie sfântă precum este unirea Ta cu Biserica, Te rugăm să binecuvântezi totdeauna cele două suflete pe care le-ai rânduit unul celuilalt, ca să se întâlnească în lumina Ta și să se unească binecuvântați.
Apoi, toată viața lor, ascultând de voia Ta, să poată fi harnici, îndestulați și fericiți spre slava Ta și mântuirea lor până în veci.
Amin.