Tânărul ca logodnic

Fiindcă Dumnezeu, Făcătorul nostru, a rânduit încă de la Începutul Zidirii, ca o condiţie a vieţii în lumea aceasta, binecuvântata şi fericita însoţire a omului cu femeia sa, orice tânăr, la această vreme, îşi îndreaptă inima şi gândurile spre o fiinţă pe care şi-ar dori-o tovarăşă a vieţii sale.

Cum însă pasul căsătoriei este unul din cei mai însemnaţi paşi din viaţa omului, orice tânăr credincios care are ochii mai luminaţi, trebuie să fie foarte înţelept şi să umble foarte atent în acest lucru.

Căci planul căsătoriei va fi făcut bine numai dacă tânărul credincios ţine seamă cu grijă de toate bunele îndrumări ale Cuvântului Sfânt şi ale îndrumătorilor sfinţi.

O veche înţelepciune sfântă spune că încă mai înainte cu 40 de zile de a fi zămisliţi cei doi tineri care urmează a se însoţi pe pământ, - Sus în Cer, Părintele Vieţii ia cele două suflete ale lor, le sărută, le binecuvântează şi le trimite pe pământ să se nască din părinţii lor,

rânduindu-le dragostea unuia pentru celălalt...,

rânduindu-le locul şi timpul când să se întâlnească...,

rânduindu-le bucuriile pe care să le aibă unul prin celălalt...,

rânduindu-le faptele bune în care să umble...,

rânduindu-le tot cursul zilelor lor spre fericire, prin ascultarea de voia şi de Cuvântul Lui Cel Sfânt (Psalm 139, 16; Efes. 2, 10).

Dacă aceste două suflete se păstrează curate amândouă, din copilărie, prin tinereţea şi până la vremea însoţirii lor, toate binecuvântările care au fost rânduite pentru ei de gura Domnului, se vor împlini negreşit, la timpul rânduit şi în felul rânduit de Dumnezeu.

Ei se vor întâlni atunci și se vor simţi atraşi unul spre altul.

Cuvântul şi Duhul Domnului va lucra la fel şi în inimile părinţilor...

şi în inimile fraţilor...

şi în mersul lucrurilor se va desfășura în aşa chip că totul se va împlini fericit, după cum a binevoit Domnul Dumnezeu.

Dar dacă ei din tinereţea lor, prin felul rău de viaţă pe care o duc, se îndepărtează de curăţia voii lui Dumnezeu, întinându-se cu păcatul... Dacă se rup de viaţa de rugăciune şi de înfrânare... Dacă se departă de Cuvântul şi de Casa Domnului care i-ar păstra curaţi, atunci cele două suflete se îndepărtează şi se pierd unul de celălalt.

Păcatul pune ziduri de despărțire şi distanţe de netrecut între ele (Efes. 2, 14). Ziduri pe care numai Hristos le-ar putea înlătura, dar ei nu vin la Hristos. Păcatul îi apropie de alţii, lumea sau lăcomia, sau desfrâul sau prostia - îi unesc cu alţii...

Şi astfel, cele două suflete rânduite unul pentru celălalt, nemaiaşteptând nici vremea rânduită, nemaicunoscând nici drumul rânduit... nemaiavând nici curăţia rânduită, se pierd pentru totdeauna unul de celălalt...

Ajung să se însoţească fiecare cu altcineva, care era rânduit altcuiva... Şi astfel se fac şi se desfac căsătorii nefericite, în care sufletele nu se pot potrivi, nu se pot înțelege și nu se pot iubi, căci totul s-a făcut împotriva voii lui Dumnezeu.

Păcatul face totdeauna numai dezordine şi nefericire şi înăuntrul omului şi înafară. Vor fi nefericite nu numai căsniciile acestea, ci şi urmaşii lor, până cine ştie când.

Dar tânărul credincios, ajungând la vremea rânduită căsătoriei sale, va urma fără abatere, încă de la primul gând al însoţirii sale, toate bunele îndrumări ale cumpătării şi curăţiei.

Se va ruga lui Dumnezeu cu credinţă, cu căldură şi cu nădejde să-i îndrepte şi să-i oprească inima şi gândurile asupra fiinţei care i-a fost rânduită de către El.

Îşi va ţinea în frâul curăţiei închipuirile minţii, gândurile inimii, simţirile şi toate cărările vieţii, ferindu-se de orice apropiere, chiar şi cu gândul, de cineva, până când nu va primi totul din mâna lui Dumnezeu, binecuvântat de El, binecuvântat de Biserică, binecuvântat de fraţi, binecuvântat de părinţi, binecuvântat de iubire. Şi al căruia va fi apoi nedezlipit, pe totdeauna.

Va aştepta cu răbdare liniştită timpul şi felul în care Dumnezeu va lucra pentru el. Va spune gândul său în primul rând părinţilor săi duhovniceşti, cerându-le părerea asupra alegerii la care s-a oprit şi ascultându-le îndrumarea.

Să nu-i fie greu a asculta atunci când alegerea lor ar fi alta decât alegerea lui, ci să pună cu rugăciune înaintea Domnului împreună-dorinţa lor şi să-I ceară Lui călăuzirea cea bună. Domnul le va îndrepta cu siguranţă gândurile curate spre alegerea rânduită de El.

Va spune apoi gândul său părinţilor trupeşti, când nu sunt ei şi cei duhovniceşti, iar apoi va spune dorinţa sa fiinţei alese.

Când totul se face astfel de la început după voia lui Dumnezeu şi se va căuta în curăţie de inimă să se ţină în lumina ascultării sfinte, Însuşi Domnul lucrează cu dragoste pentru însoţirea lor. Și totul decurge frumos, liniştit şi fără piedici.

Atunci la fraţi se găsesc îndemnuri încurajatoare, la părinţi, aprobare bucuroasă, la viitorul tovarăş de viaţă, dragoste deplină şi curată, iar la ajungerea zilei fericite, cărările netede. Totul petrecându-se sub lumina binecuvântărilor lui Dumnezeu. Şi potrivit rânduielilor Lui.

Urmărind cu toată grija inimii să trăiască în prezenţa lui Hristos clipă de clipă, tinerii credincioși, până la logodna lor, iar după aceasta până la însoţirea lor, vor căuta să umble numai în toată lumina sfinţeniei unul faţă de celălalt.

În stările lor de vorbă vor căuta cu cuget curat, înfrânat şi smerit să mediteze asupra Cuvântului lui Dumnezeu, învăţând din El buna trăire spre slava lui Dumnezeu şi binele altora.

Se vor ruga împreună Domnului, fierbinte și cu smerenie, plini de evlavie, unu pentru celălalt, ca prin puterea și ajutorul Sfântului Duh să-și poată păstra curăția și dragostea până la sfârșit.

Vor cerceta cu iubire pe fraţi, adunarea şi biserica Domnului, împlinindu-şi cu evlavie toate îndatoririle lor de fii credincioşi ai Bisericii şi frăţietăţii, urmând cu bucurie sfaturile bune ale fraţilor şi surorilor mai mari.

Astfel vor ajunge fericiţi în ziua binecuvântată, iar viaţa lor de după aceasta, va fi plină de binecuvântare prin voia cea bineplăcută a lui Dumnezeu.

Rugăciune

Preascump Iisuse, Mirele Binecuvântat al sufletelor noastre, fii slăvit în vecii vecilor!

Tu care ai spus în Sfântul Tău Cuvânt că omul nu este bine să fie singur şi că unirea celor doi să fie sfântă precum este unirea Ta cu Biserica, Te rugăm să binecuvântezi totdeauna cele două suflete pe care le-ai rânduit unul celuilalt, ca să se întâlnească în lumina Ta şi să se unească binecuvântaţi.

Apoi, toată viaţa lor, ascultând de voia Ta, să poată fi harnici, îndestulaţi şi fericiţi spre slava Ta şi mântuirea lor până în veci.

Amin.