Tânărul în călătorie
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
O mare parte din viaţa lui, omul şi-o petrece călătorind.
Unii călătoresc pentru afaceri, alţii pentru serviciu, alţii pentru distracţii, alţii pentru felurite nevoi ale vieţii lor.
Cei mai mulţi dintre oameni se întâlnesc şi se cunosc pe drumuri... în călătoriile ce le-au făcut sau le fac împreună. Toate drumurile sunt pline de tot felul de oameni, care călătoresc în toate părţile, făcând şcoala cunoaşterii împreună.
O, ce şcoală a cunoaşterii şi ce mijloc de a-i descoperi pe oameni este călătoria! Călătorind am cunoscut şi cunoaştem tot felul de oameni. Unii buni, dar cei mai mulţi răi. Căci dincolo de feţele oamenilor, învăţăm să-i cunoaştem şi să le descoperim cel mai bine sufletul, din felul cum se poartă sau cum vorbesc, călătorind printre ceilalţi.
Ce uşor îl cunoşti imediat ce se aşează lângă tine pe lăudăros, pe mincinos, pe guraliv, pe desfrânat, pe egoist, pe linguşitor, pe prost, pe făţarnic, pe netrebnic, pe toată familia blestemată a păcatului şi a stricăciunii. Căci fiecare arată îndată ce are în inima lui. Unul înjură, altul fumează, altul te calcă, altul te împinge, altul ţi se vâră în ochi, altul te coteşte, altul îţi face cu ochiul.
Nici n-ai nevoie să-i vezi actul de identitate. Nici nu te osteneşti să afli cum îl cheamă în acte, nici de unde este şi al cui. Căci numele şi părinţii şi locul i le afli toate pe cele mai adevărate din purtările şi vorbele lui. Purtările şi vorbele fiecărui om sunt adevăratele lui acte de identitate. Cum te porţi printre oameni, acela eşti.
Dar ce minunaţi sunt cei care umblă ca Hristos şi cu El printre oameni. Nu-i nimic mai fericit decât, călătorind, să întâlneşti o faţă senină, o inimă bună, o fiinţă binevoitoare... Nu te mai saturi călătorind cu un astfel de tovarăş de drum.
De aceea, ferice de oricine călătoreşte cu Domnul şi umblă cu El. Ferice de cei care Îl au pe Domnul cu ei şi stau mereu în prezenţa Lui. Aceştia când tac, Îl ascultă pe El. Când vorbesc, vorbesc despre El. Când odihnesc, se reazemă pe El. Când adorm, adorm cu El. Când se trezesc, se trezesc tot cu El. Prezenţa lui Hristos este așa de reală și de adevărată, încât El n-are nevoie de întrupare. Îl simți întreg cu tine.
Lângă cei doi tineri care călătoreau spre Emaus, Iisus apare numai spre sfârşitul drumului lor. Dar El era nevăzut cu ei, mergând ca o umbră luminoasă alături, încă de la plecarea de acasă.
Întrebarea pe care El le-o pune imediat ce apare între ei, este: „Despre ce vorbiţi între voi, mergând pe drum?” (Luca 24, 17). Ce întrebare cutremurătoare este aceasta! Iisus nu-i întreabă ca să ştie ce vorbeau ei pe drum, ci întreabă fiindcă ştia ce vorbiseră.
O, ce dulce făgăduinţă este cuvântul: Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele (şi în toate călătoriile) până la sfârşitul veacurilor. Dar şi ce cutremurător avertisment este acesta. Să nu uităm ce facem și ce vorbim!
Cuvintele acestea n-au fost spuse numai unora şi numai cu înţeles momentan, ci ne sunt spuse tuturor şi cu înţeles permanent. Răsunetul lor ar trebui să ne străpungă urechile şi limba, spre a ne aduce neîncetat aminte de marea înştiinţare din ele. Domnul știe cum umblăm și cum vorbim totdeauna.
Într-adevăr, dragi tineri fraţi și surioare, care faceţi mereu naveta umblând spre serviciu sau spre casă: Despre ce vorbiţi între voi sau între alţii, ziua sau noaptea, mergând sau venind?
Cum vă comportaţi faţă de fraţi sau faţă de străini, unde sunteţi cunoscuţi şi mai ales unde nu sunteţi cunoscuţi? Ca nişte copii ai lui Dumnezeu, sau ca nişte fii ai păcatului? Cum vă comportaţi faţă de ceilalţi călători şi faţă de regulile călătoriei?
Iată, acestea sunt întrebări foarte stăruitoare, pe care Hristos vi le adresează conştiinţei voastre, pentru că îndatoririle acestea sunt foarte însemnate, pentru că timpul călătoriei este o parte atât de însemnată a vieţii noastre și pentru că felul cum ne purtăm călătorind poate face atâta bine sau atâta rău.
Ce grea, ce nesuferită este călătoria cu nişte tineri nesimţiţi, obraznici şi proşti, cu niște tinere la fel. Ce lipsă de respect şi de bun simţ. Ce comportări grosolane. Ce cuvinte şi gesturi blestemate!
Când scapi de ei, parcă ai scăpat de iad. Te întrebi îngrozit: Doamne, oare vietăţile acestea n-au nimic omenesc în ele? N-au avut niciodată o mamă? N-au întâlnit niciodată un om? Nu pot fi în stare să înţeleagă nimic?
În vagoane, în autobuze, în sălile de aşteptare, oriunde, ei fumează, scuipă, murdăresc... Ce le pasă lor că acestea sunt oprite?
Pentru a apuca un loc de şezut sau mai din frunte, se înghesuie, calcă, împing, se ceartă, ameninţă, insultă... Ce le pasă lor că aceasta este o grosolănie!...
Urcă fără bilet - şi ce le pasă lor că acesta este un furt şi o fărădelege?! Dacă apucă loc pe o bancă, iar lângă ei stă în picioare un bătrân, un bolnav, o mamă - se fac că nu văd. Ce le pasă lor că aceasta este o nesimţire și o necuviinţă!
Vorbesc de la un capăt la celălalt, peste toţi ceilalţi călători, strigând tot felul de glume proaste, vorbe porcoase şi expresii necuviincioase... Că toţi ceilalţi îi privesc cu dezgust, că îi judecă necruţător şi îşi întorc feţele cu scârbă - ce le pasă lor?...
Că toţi oamenii se întreabă uimiţi şi îngrijoraţi ce vor ajunge şi ce se va alege de viaţa şi de viitorul unor astfel de tineri, - lor nu le pasă...
Nu le pasă acum de nimic. Dar vai, cum le va păsa odată. Şi nu-i mult până la ziua aceea.
Pe noi ne doare - şi trebuie să ne doară adânc - starea şi creşterea nefericită a acestor nefericiţi tineri. Fiinţele acestea sunt şi devin cea mai dureroasă nenorocire socială.
Acasă îşi chinuiesc familia, la şcoală îşi chinuiesc profesorii şi colegii. În călătorie îi chinuiesc pe toţi cei ce sunt siliţi să-şi facă drumul sau aşteptarea cu ei. Cât de mult este de făcut pentru îndreptarea lor!
În acest capitol n-am spus nici o istorioară, nici un exemplu, nici o întâmplare. Căci, citind, fiecare vă veţi aduce aminte de zeci de exemple de acestea din călătoriile pe care le-aţi avut. Şi de zeci de astfel de tipuri de tineri și tinere cu care călătoriţi şi acum zilnic.
Ceea ce am vrut să-i învăţăm din toate acestea pe tinerii credincioşi și mai ales pe tinerele noastre se poate înţelege foarte uşor.
Frate tânăr, surioară tânără! Tu nu eşti singur(ă) niciodată. Hristos călătoreşte totdeauna alături de tine pe vreunul din scaunele de alături, sau stă în picioare în spatele tău ori în faţa ta.
Fii atent cum te porţi, cum vorbeşti, cum stai. Ochii Lui te văd, urechile Lui te aud, Duhul Lui te judecă. Şi odată judecata Lui va fi necruţătoare. Sau răsplata Lui nebănuită.
Rugăciune
O, Bunul şi Scumpul nostru Însoţitor Permanent, Iisuse Doamne, fii binecuvântat!
Slavă Ţie, Care călătoreşti cu fiecare copil al Tău şi îl păzeşti mereu de ispite, de păcate, de primejdii şi nenorociri în orice drum.
Te rugăm, ajută-ne să fim şi noi plini de toată grija de a nu Te întrista prin nici o vorbă sau faptă a noastră.
Ci, fie că ne cunoaşte cineva, fie că nu, să ne gândim că ne cunoşti Tu şi să nu facem decât ceea ce este frumos şi plăcut înaintea Ta.
Pentru ca toţi cei care ne văd şi ne aud să priceapă că suntem ai Tăi şi că umblăm cu Tine.
Amin.
Cuvinte înțelepte:
Cine ești – se vede-atuncea când nu-i nimeni să te vadă,
când nu te cunoaște nimeni, când ispita o să-ți cadă,
în călătorii, sau noaptea, și-n mânie – nu prin sat
- când ești singur se cunoaște cine ești cu-adevărat.