Tânărul în călătorie
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
O mare parte din viața lui, omul și-o petrece călătorind.
Unii călătoresc pentru afaceri, alții pentru serviciu, alții pentru distracții, alții pentru felurite nevoi ale vieții lor.
Cei mai mulți dintre oameni se întâlnesc și se cunosc pe drumuri... în călătoriile ce le-au făcut sau le fac împreună. Toate drumurile sunt pline de tot felul de oameni, care călătoresc în toate părțile, făcând școala cunoașterii împreună.
O, ce școală a cunoașterii și ce mijloc de a-i descoperi pe oameni este călătoria! Călătorind am cunoscut și cunoaștem tot felul de oameni. Unii buni, dar cei mai mulți răi. Căci dincolo de fețele oamenilor, învățăm să-i cunoaștem și să le descoperim cel mai bine sufletul, din felul cum se poartă sau cum vorbesc, călătorind printre ceilalți.
Ce ușor îl cunoști imediat ce se așează lângă tine pe lăudăros, pe mincinos, pe guraliv, pe desfrânat, pe egoist, pe lingușitor, pe prost, pe fățarnic, pe netrebnic, pe toată familia blestemată a păcatului și a stricăciunii. Căci fiecare arată îndată ce are în inima lui. Unul înjură, altul fumează, altul te calcă, altul te împinge, altul ți se vâră în ochi, altul te cotește, altul îți face cu ochiul.
Nici n-ai nevoie să-i vezi actul de identitate. Nici nu te ostenești să afli cum îl cheamă în acte, nici de unde este și al cui. Căci numele și părinții și locul i le afli toate pe cele mai adevărate din purtările și vorbele lui. Purtările și vorbele fiecărui om sunt adevăratele lui acte de identitate. Cum te porți printre oameni, acela ești.
Dar ce minunați sunt cei care umblă ca Hristos și cu El printre oameni. Nu-i nimic mai fericit decât, călătorind, să întâlnești o față senină, o inimă bună, o ființă binevoitoare... Nu te mai saturi călătorind cu un astfel de tovarăș de drum.
De aceea, ferice de oricine călătorește cu Domnul și umblă cu El. Ferice de cei care Îl au pe Domnul cu ei și stau mereu în prezența Lui. Aceștia când tac, Îl ascultă pe El. Când vorbesc, vorbesc despre El. Când odihnesc, se reazemă pe El. Când adorm, adorm cu El. Când se trezesc, se trezesc tot cu El. Prezența lui Hristos este așa de reală și de adevărată, încât El n-are nevoie de întrupare. Îl simți întreg cu tine.
Lângă cei doi tineri care călătoreau spre Emaus, Iisus apare numai spre sfârșitul drumului lor. Dar El era nevăzut cu ei, mergând ca o umbră luminoasă alături, încă de la plecarea de acasă.
Întrebarea pe care El le-o pune imediat ce apare între ei, este: „Despre ce vorbiți între voi, mergând pe drum?” (Luca 24, 17). Ce întrebare cutremurătoare este aceasta! Iisus nu-i întreabă ca să știe ce vorbeau ei pe drum, ci întreabă fiindcă știa ce vorbiseră.
O, ce dulce făgăduință este cuvântul: Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele (și în toate călătoriile) până la sfârșitul veacurilor. Dar și ce cutremurător avertisment este acesta. Să nu uităm ce facem și ce vorbim!
Cuvintele acestea n-au fost spuse numai unora și numai cu înțeles momentan, ci ne sunt spuse tuturor și cu înțeles permanent. Răsunetul lor ar trebui să ne străpungă urechile și limba, spre a ne aduce neîncetat aminte de marea înștiințare din ele. Domnul știe cum umblăm și cum vorbim totdeauna.
Într-adevăr, dragi tineri frați și surioare, care faceți mereu naveta umblând spre serviciu sau spre casă: Despre ce vorbiți între voi sau între alții, ziua sau noaptea, mergând sau venind?
Cum vă comportați față de frați sau față de străini, unde sunteți cunoscuți și mai ales unde nu sunteți cunoscuți? Ca niște copii ai lui Dumnezeu, sau ca niște fii ai păcatului? Cum vă comportați față de ceilalți călători și față de regulile călătoriei?
Iată, acestea sunt întrebări foarte stăruitoare, pe care Hristos vi le adresează conștiinței voastre, pentru că îndatoririle acestea sunt foarte însemnate, pentru că timpul călătoriei este o parte atât de însemnată a vieții noastre și pentru că felul cum ne purtăm călătorind poate face atâta bine sau atâta rău.
Ce grea, ce nesuferită este călătoria cu niște tineri nesimțiți, obraznici și proști, cu niște tinere la fel. Ce lipsă de respect și de bun simț. Ce comportări grosolane. Ce cuvinte și gesturi blestemate!
Când scapi de ei, parcă ai scăpat de iad. Te întrebi îngrozit: Doamne, oare vietățile acestea n-au nimic omenesc în ele? N-au avut niciodată o mamă? N-au întâlnit niciodată un om? Nu pot fi în stare să înțeleagă nimic?
În vagoane, în autobuze, în sălile de așteptare, oriunde, ei fumează, scuipă, murdăresc... Ce le pasă lor că acestea sunt oprite?
Pentru a apuca un loc de șezut sau mai din frunte, se înghesuie, calcă, împing, se ceartă, amenință, insultă... Ce le pasă lor că aceasta este o grosolănie!...
Urcă fără bilet - și ce le pasă lor că acesta este un furt și o fărădelege?! Dacă apucă loc pe o bancă, iar lângă ei stă în picioare un bătrân, un bolnav, o mamă - se fac că nu văd. Ce le pasă lor că aceasta este o nesimțire și o necuviință!
Vorbesc de la un capăt la celălalt, peste toți ceilalți călători, strigând tot felul de glume proaste, vorbe porcoase și expresii necuviincioase... Că toți ceilalți îi privesc cu dezgust, că îi judecă necruțător și își întorc fețele cu scârbă - ce le pasă lor?...
Că toți oamenii se întreabă uimiți și îngrijorați ce vor ajunge și ce se va alege de viața și de viitorul unor astfel de tineri, - lor nu le pasă...
Nu le pasă acum de nimic. Dar vai, cum le va păsa odată. Și nu-i mult până la ziua aceea.
Pe noi ne doare - și trebuie să ne doară adânc - starea și creșterea nefericită a acestor nefericiți tineri. Ființele acestea sunt și devin cea mai dureroasă nenorocire socială.
Acasă își chinuiesc familia, la școală își chinuiesc profesorii și colegii. În călătorie îi chinuiesc pe toți cei ce sunt siliți să-și facă drumul sau așteptarea cu ei. Cât de mult este de făcut pentru îndreptarea lor!
În acest capitol n-am spus nici o istorioară, nici un exemplu, nici o întâmplare. Căci, citind, fiecare vă veți aduce aminte de zeci de exemple de acestea din călătoriile pe care le-ați avut. Și de zeci de astfel de tipuri de tineri și tinere cu care călătoriți și acum zilnic.
Ceea ce am vrut să-i învățăm din toate acestea pe tinerii credincioși și mai ales pe tinerele noastre se poate înțelege foarte ușor.
Frate tânăr, surioară tânără! Tu nu ești singur(ă) niciodată. Hristos călătorește totdeauna alături de tine pe vreunul din scaunele de alături, sau stă în picioare în spatele tău ori în fața ta.
Fii atent cum te porți, cum vorbești, cum stai. Ochii Lui te văd, urechile Lui te aud, Duhul Lui te judecă. Și odată judecata Lui va fi necruțătoare. Sau răsplata Lui nebănuită.
Rugăciune
O, Bunul și Scumpul nostru Însoțitor Permanent, Iisuse Doamne, fii binecuvântat!
Slavă Ție, Care călătorești cu fiecare copil al Tău și îl păzești mereu de ispite, de păcate, de primejdii și nenorociri în orice drum.
Te rugăm, ajută-ne să fim și noi plini de toată grija de a nu Te întrista prin nici o vorbă sau faptă a noastră.
Ci, fie că ne cunoaște cineva, fie că nu, să ne gândim că ne cunoști Tu și să nu facem decât ceea ce este frumos și plăcut înaintea Ta.
Pentru ca toți cei care ne văd și ne aud să priceapă că suntem ai Tăi și că umblăm cu Tine.
Amin.
Cuvinte înțelepte:
Cine ești – se vede-atuncea când nu-i nimeni să te vadă,
când nu te cunoaște nimeni, când ispita o să-ți cadă,
în călătorii, sau noaptea, și-n mânie – nu prin sat
- când ești singur se cunoaște cine ești cu-adevărat.