Tânărul în petrecere
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Petrecerea, adică starea de veselie trupească şi sufletească în mijlocul cântării şi prieteniei, este ceva atât de căutat şi de dorit de orice suflet omenesc, dar mai ales de sufletul tânăr. La vârsta tinereţii omul simte mai mult ca la oricare vârstă atragerea şi dorinţa petrecerilor.
Nu este nimic rău în această dorinţă, căci ea este pusă în inimile noastre de Tatăl Ceresc, Făcătorul nostru, Care doreşte ca toate făpturile Sale să fie fericite.
Tot răul stă numai în felul cum cei mai mulţi tineri și tinere îşi caută împlinirea acestei dorinţe. Răul cel mare stă în felul cel lumesc şi uşuratic, destrăbălat şi păgânesc, în care îşi caută şi îşi satisfac azi dorinţele lor cei mai mulţi tineri și tinere.
Ce fericit tresare orice suflete tineresc când, de la poarta sau de la fereastră, se aude strigat de glasurile cele dragi ale prietenilor sau fraţilor săi, care îl cheamă la petrecerile lor plăcute.
David, psalmistul credincios şi cântăreţul plăcut al Domnului, era şi el un tinerel cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi cu faţa frumoasă (1 Samuel 16, 22). Dorea şi el după prietenii săi şi iubea şi el atât de mult petrecerile cu ei. Dar ce sfântă era dorinţa lui. Ce frumoase erau petrecerile lui. Şi ce alese suflete erau acei cu care mergea el să petreacă.
„Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului...”
Ah, altarele Tale, - ah rugăciunea, cântarea, dulcile petreceri frăţeşti - Doamne al Oştirilor.
„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta căci ei tot pot să Te laude... Ferice de cei ce-şi află bucuria în Tine Doamne. Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac în loc plin de izvoare... Mai mult face o zi în curţile Casei Domnului decât o mie în altă parte” (Psalm 84, 1-12).
Iată ce strigăt de bucurie şi chiuituri de petrecere izbucneau din inima tânărului sfânt, care era David.
„Ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună - zice el în Psalmul 133. E plăcut ca untdelemnul... e dulce ca roua... acolo dă Domnul binecuvântarea”.
Aşa petreceri dorea acel tânăr sfânt, care era omul după inima lui Dumnezeu. La astfel de petreceri doreşte totdeauna să ia parte un astfel de om.
Ce bucurii mai sunt pe lume, oare, ca să se poată asemăna cu bucuriile unor astfel de petreceri? Ce fericire poate să mai fie pe pământ mai mare ca acestea? Ce clipe mai înalte? Ce prieteni mai iubiţi? Ce folos mai binecuvântat ca de la aceste binecuvântate petreceri?
Dorinţa petrecerilor este de la Dumnezeu. Numai felul cum se fac cele mai multe petreceri este de la diavolul.
Frate tânăr credincios și soră tânără credincioasă, fiți cu foarte multă luare-aminte asupra inimii voastre şi asupra ochilor voștri. Îndreptați-vă toate privirile spre Hristos şi alipiţi-vă toată inima voastră numai de El.
Nu dați voie ochilor voștri să se oprească cu plăcere asupra chipului lumesc. Nici inimii voastre să-l iubească.
Acoperiţi-vă ochii şi înfundaţi-vă urechile, ca să nu vedeți şi să nu auziți ademenirile păcatului. Căci de la plăcere până la cădere este numai un pas.
Faceți legământ cu înfrânarea şi ţineți-vă de ea cu toată puterea simţurilor voastre, cu toată voinţa voastră şi cu toată hotărârea sufletului vostru.
Numai aşa veți trece biruitori prin multe valuri şi ispite care vă vor târî la fiecare pas în vârtejuri, din care să nu mai puteți scăpa. Nu vă despărţiți de Hristos nici o clipă. El, Singurul vă poate scăpa din ghearele satanei.
Într-o zi, un tânăr credincios fu chemat foarte stăruitor de către o rudenie a lui la nunta sa lumească.
- Vin, zise tânărul credincios, dar numai dacă îmi dați voie să mai aduc cu mine pe cel mai bun prieten al meu. Şi dacă mă primiți să stau numai atâta cât va vrea El să stea.
- Bine, răspunse cel care îl chemase. Cred că şi prietenul tău se va simţi bine la nunta mea şi vom petrece cu toţii bine până la sfârşitul nunţii.
- Dacă va fi aşa, zise tânărul, eu voi fi nespus de fericit şi mă voi bucura împreună cu voi.
Şi tânărul credincios, care nu mergea nicăieri fără Domnul, nici nu stătea fără El, se duse la nunta rudeniei sale numai împreună cu Iisus.
A stat la biserică la cununia celor doi miri... A cântat cu bucurie la slujba frumoasă şi sfântă... I-a însoţit cu bucurie acasă... A ascultat cu evlavie rugăciunea şi binecuvântarea casei, a mesei, a nunţii şi a vieţii celor doi sărbătoriţi...
Dar îndată după aceea, când au început să se toarne băuturile cele ameţitoare şi să înceapă cântecele lumeşti şi celelalte lucruri dezmățate, care se petrec de obicei, - tânărul se ridică de la masă cuviincios şi se duse să mulţumească celor ce l-au invitat, să spună mirilor cele mai frumoase urări şi, lăsându-le cadoul ce li-l adusese, le-a spus că el pleacă...
- Cum să pleci tocmai acum când începe nunta? i-au zis ei, nespus de miraţi.
- Nunta a fost până acum, zise credinciosul. De acum încolo începe păcatul şi răul.
Prietenul meu nu mai vrea să rămână, iar eu nu mă despart de El. Ştii cum ne-a fost vorba.
- Dar cine este prietenul tău şi unde este El?
- Prietenul meu este Domnul Iisus. El a stat până acum tot timpul cu noi. Dar dacă aţi dat drumul acum păcatului, El nu mai poate rămâne aici, căci El nu poate rămâne împreună cu păcatul.
Cine fac loc alcoolului şi petrecerilor dezmățate, primeşte în casa lui şi la nunta sa pe diavolul şi-L alungă pe Hristos. Iar unde nu poate să stea Hristos, nu poate sta nici acela care vrea să fie credincios faţă de El. Căci vai de credinciosul acela care poate sta acolo de unde Domnul Iisus a plecat. Şi poate petrece acolo unde se bucură diavolul şi păcatul.
O, ce bine ar fi dacă și voi, dragi tineri și tinere, ați face la fel.
Rugăciune
Preabunule Doamne Iisuse, Îţi mulţumim pentru tinereţea, pentru sănătatea şi pentru bucuria pe care ai dat-o inimii noastre.
Îţi mulţumim pentru prietenii noştri dragi, pentru prietenia și iubirea lor. Îţi mulţumim pentru prilejul plăcutelor petreceri împreună cu cei iubiţi ai noştri.
Te rugăm, fă ca toate dorinţele noastre să fie după voia Ta şi toate petrecerile noastre să fie binecuvântate cu Prezenţa Ta.
Nu ne lăsa, Doamne Iisuse, să mergem şi să stăm niciodată acolo unde nu mergi Tu şi nu stai Tu, nici dacă ar fi acolo cei mai mari oameni din lume.
Ci să iubim totdeauna din tot sufletul nostru numai lucrurile sfinte şi numai petrecerile frăţeşti, unde Tu eşti Cel mai Iubit şi Preţuit.
Amin.