Tânărul în petrecere
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Petrecerea, adică starea de veselie trupească și sufletească în mijlocul cântării și prieteniei, este ceva atât de căutat și de dorit de orice suflet omenesc, dar mai ales de sufletul tânăr. La vârsta tinereții omul simte mai mult ca la oricare vârstă atragerea și dorința petrecerilor.
Nu este nimic rău în această dorință, căci ea este pusă în inimile noastre de Tatăl Ceresc, Făcătorul nostru, Care dorește ca toate făpturile Sale să fie fericite.
Tot răul stă numai în felul cum cei mai mulți tineri și tinere își caută împlinirea acestei dorințe. Răul cel mare stă în felul cel lumesc și ușuratic, destrăbălat și păgânesc, în care își caută și își satisfac azi dorințele lor cei mai mulți tineri și tinere.
Ce fericit tresare orice suflete tineresc când, de la poarta sau de la fereastră, se aude strigat de glasurile cele dragi ale prietenilor sau fraților săi, care îl cheamă la petrecerile lor plăcute.
David, psalmistul credincios și cântărețul plăcut al Domnului, era și el un tinerel cu păr bălai, cu ochi frumoși și cu fața frumoasă (1 Samuel 16, 22). Dorea și el după prietenii săi și iubea și el atât de mult petrecerile cu ei. Dar ce sfântă era dorința lui. Ce frumoase erau petrecerile lui. Și ce alese suflete erau acei cu care mergea el să petreacă.
„Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului...”
Ah, altarele Tale, - ah rugăciunea, cântarea, dulcile petreceri frățești - Doamne al Oștirilor.
„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta căci ei tot pot să Te laude... Ferice de cei ce-și află bucuria în Tine Doamne. Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac în loc plin de izvoare... Mai mult face o zi în curțile Casei Domnului decât o mie în altă parte” (Psalm 84, 1-12).
Iată ce strigăt de bucurie și chiuituri de petrecere izbucneau din inima tânărului sfânt, care era David.
„Ce plăcut și dulce este să locuiască frații împreună - zice el în Psalmul 133. E plăcut ca untdelemnul... e dulce ca roua... acolo dă Domnul binecuvântarea”.
Așa petreceri dorea acel tânăr sfânt, care era omul după inima lui Dumnezeu. La astfel de petreceri dorește totdeauna să ia parte un astfel de om.
Ce bucurii mai sunt pe lume, oare, ca să se poată asemăna cu bucuriile unor astfel de petreceri? Ce fericire poate să mai fie pe pământ mai mare ca acestea? Ce clipe mai înalte? Ce prieteni mai iubiți? Ce folos mai binecuvântat ca de la aceste binecuvântate petreceri?
Dorința petrecerilor este de la Dumnezeu. Numai felul cum se fac cele mai multe petreceri este de la diavolul.
Frate tânăr credincios și soră tânără credincioasă, fiți cu foarte multă luare-aminte asupra inimii voastre și asupra ochilor voștri. Îndreptați-vă toate privirile spre Hristos și alipiți-vă toată inima voastră numai de El.
Nu dați voie ochilor voștri să se oprească cu plăcere asupra chipului lumesc. Nici inimii voastre să-l iubească.
Acoperiți-vă ochii și înfundați-vă urechile, ca să nu vedeți și să nu auziți ademenirile păcatului. Căci de la plăcere până la cădere este numai un pas.
Faceți legământ cu înfrânarea și țineți-vă de ea cu toată puterea simțurilor voastre, cu toată voința voastră și cu toată hotărârea sufletului vostru.
Numai așa veți trece biruitori prin multe valuri și ispite care vă vor târî la fiecare pas în vârtejuri, din care să nu mai puteți scăpa. Nu vă despărțiți de Hristos nici o clipă. El, Singurul vă poate scăpa din ghearele satanei.
Într-o zi, un tânăr credincios fu chemat foarte stăruitor de către o rudenie a lui la nunta sa lumească.
- Vin, zise tânărul credincios, dar numai dacă îmi dați voie să mai aduc cu mine pe cel mai bun prieten al meu. Și dacă mă primiți să stau numai atâta cât va vrea El să stea.
- Bine, răspunse cel care îl chemase. Cred că și prietenul tău se va simți bine la nunta mea și vom petrece cu toții bine până la sfârșitul nunții.
- Dacă va fi așa, zise tânărul, eu voi fi nespus de fericit și mă voi bucura împreună cu voi.
Și tânărul credincios, care nu mergea nicăieri fără Domnul, nici nu stătea fără El, se duse la nunta rudeniei sale numai împreună cu Iisus.
A stat la biserică la cununia celor doi miri... A cântat cu bucurie la slujba frumoasă și sfântă... I-a însoțit cu bucurie acasă... A ascultat cu evlavie rugăciunea și binecuvântarea casei, a mesei, a nunții și a vieții celor doi sărbătoriți...
Dar îndată după aceea, când au început să se toarne băuturile cele amețitoare și să înceapă cântecele lumești și celelalte lucruri dezmățate, care se petrec de obicei, - tânărul se ridică de la masă cuviincios și se duse să mulțumească celor ce l-au invitat, să spună mirilor cele mai frumoase urări și, lăsându-le cadoul ce li-l adusese, le-a spus că el pleacă...
- Cum să pleci tocmai acum când începe nunta? i-au zis ei, nespus de mirați.
- Nunta a fost până acum, zise credinciosul. De acum încolo începe păcatul și răul.
Prietenul meu nu mai vrea să rămână, iar eu nu mă despart de El. Știi cum ne-a fost vorba.
- Dar cine este prietenul tău și unde este El?
- Prietenul meu este Domnul Iisus. El a stat până acum tot timpul cu noi. Dar dacă ați dat drumul acum păcatului, El nu mai poate rămâne aici, căci El nu poate rămâne împreună cu păcatul.
Cine fac loc alcoolului și petrecerilor dezmățate, primește în casa lui și la nunta sa pe diavolul și-L alungă pe Hristos. Iar unde nu poate să stea Hristos, nu poate sta nici acela care vrea să fie credincios față de El. Căci vai de credinciosul acela care poate sta acolo de unde Domnul Iisus a plecat. Și poate petrece acolo unde se bucură diavolul și păcatul.
O, ce bine ar fi dacă și voi, dragi tineri și tinere, ați face la fel.
Rugăciune
Preabunule Doamne Iisuse, Îți mulțumim pentru tinerețea, pentru sănătatea și pentru bucuria pe care ai dat-o inimii noastre.
Îți mulțumim pentru prietenii noștri dragi, pentru prietenia și iubirea lor. Îți mulțumim pentru prilejul plăcutelor petreceri împreună cu cei iubiți ai noștri.
Te rugăm, fă ca toate dorințele noastre să fie după voia Ta și toate petrecerile noastre să fie binecuvântate cu Prezența Ta.
Nu ne lăsa, Doamne Iisuse, să mergem și să stăm niciodată acolo unde nu mergi Tu și nu stai Tu, nici dacă ar fi acolo cei mai mari oameni din lume.
Ci să iubim totdeauna din tot sufletul nostru numai lucrurile sfinte și numai petrecerile frățești, unde Tu ești Cel mai Iubit și Prețuit.
Amin.