După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.
Domnul nostru Isus Hristos, prin care fuseseră făcute toate veacurile câte aveau să fie între cele două veşnicii (Evrei 1, 2),
pregătise şi ceasul acesta cu tot ce avea să aducă el,
şi Se ruga pentru el, înainte de a începe.
Spre a le fi tuturor ucenicilor Săi nu numai Mijlocitorul la Dumnezeu, ci şi Învăţătorul Rugăciunii de care vor avea de acum încolo cea mai mare nevoie pe pământ.
- După ce a vorbit astfel Isus, a ridicat ochii spre cer şi a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine...
După ce un fiu şi un trimes al lui Dumnezeu vorbeşte astfel ucenicilor lui, cum a vorbit Hristos şi cu duhul şi cu graiul, - atunci îşi poate ridica ochii spre cer şi zice Tatăl nostru...
Dar cum să-şi poată ridica ochii şi zice, acela în care nu este nici Duhul lui Hristos (Rom. 8, 9) - şi nici Cuvântul lui Hristos? (Colos. 3, 16).
În orice lucrare a lui Hristos, ucenicul trebuie să facă totdeauna aşa cum a făcut Domnul: Cuvântul trebuie urmat de rugăciune.
Ori de câte ori staţi de vorbă cu un suflet sau cu mai multe,
ori de câte ori împărţiţi Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor,
- încheiaţi totul cu rugăciune către Tatăl Ceresc pentru mântuirea, pentru unitatea şi pentru slava celor cu care aţi vorbit. Mijlocind pentru ei la Tatăl, de la care se pogoară orice dar bun şi desăvârşit.
Şi de voia căruia depind toate lucrurile.
Rugăciunea Domnului nostru Isus Hristos ne este lumină şi putere veşnică.
Sosise ceasul încercării, iar El îl începea cu o rugăciune de adâncă şi liniştită încredinţare în voia Tatălui.
Încercarea îşi avea ceasul ei de la sfârşit, după cum şi ispitirea îşi avusese ceasul ei de la început (Matei 4, 1).
Şi precum pentru începutul lucrării Sale şi pentru începutul ispitirii - Domnul Isus Se pregătise atunci prin post şi rugăciune, tot aşa şi acum, pentru începutul Patimilor Sale, pentru sfârşitul lucrării Lui.
O, ce adânc ar trebui să simţim nu numai setea de rugăciune ci mai ales tainica alipire, dulcea încredinţare, liniştitoarea pace şi puternica siguranţă pe care o dă atingerea de Tatăl Ceresc.
Cine la ceasul rugăciunii este aflat în rugăciune,
la ceasul ispitirii este aflat în rugăciune,
la ceasul mărturisirii este aflat în rugăciune,
la ceasul încercării este aflat în rugăciune,
- acela va birui totdeauna şi va sfârşi totul proslăvit de Tatăl.
Suflete al meu, de câte ori a sosit şi pentru tine ceasul, iar tu neştiind, nu te-ai rugat!
O, cum ar trebui să mă rog şi eu la fiecare început de ceas!
Căci dacă Domnul care ştie ce Îi aduce ceasul S-a rugat atât de mult, cu cât mai mult ar trebui să mă rog eu, care nu ştiu ce-mi poate aduce nu numai fiecare ceas, ci chiar şi fiecare clipă!
Şi pentru că ceasul ispitei nu m-a găsit rugându-mă, ispita m-a doborât de atâtea ori,
Pentru că ceasul mărturisirii nu m-a aflat în rugăciune, mărturisirea mea a rămas de atâtea ori fără nici un rod.
Pentru că ceasul pătimirii nu m-a găsit rugându-mă, pătimirile mele au fost de multe ori atât de amare, atât de grele, atât de slabe, atât de zadarnice. În cea mai mare parte a lor.
Suflete al meu, măcar ceasul morţii să ne afle în rugăciune! În acel fel de Dumnezeiască stare, de dulce alipire, de tainică încredinţare, de liniştitoare pace şi de puternică siguranţă pe care o dă deplin bucuria ascultării de voia Tatălui.
Atunci întunericul nostru ar fi lumină strălucitoare,
ispitirile biruinţe slăvite,
încercările mântuire,
iar moartea înviere şi încununare veşnică.
Slavă veşnică Ţie Neprihănitul şi Bunul nostru Tată Ceresc.
Iată ceasul cutremurător al unui mare sfârşit. Şi al unui şi mai mare început.
Ceasul dintre solia Iubirii şi dovada ei.
Dintre mărturisirea Adevărului şi încununarea acestei mărturisiri.
Ceasul dintre păcat şi har.
Ceasul când începea Marea Luptă decisivă a Marelui nostru Mântuitor, cu marele nostru vrăjmaş, pentru împlinirea voii Tale: salvarea şi mântuirea noastră.
Te rugăm în Numele Sfânt al Domnului nostru care merge acum la moarte pentru răscumpărarea noastră, să ne dăruieşti toată puterea Sfântului Duh.
Pentru ca şi noi să urmăm paşii Domnului nostru Isus, în tot ce ştim că este voia Ta.
Iar pentru aceasta să avem totdeauna un duh puternic de rugăciune, ca să întâmpinăm fiecare ceas cu linişte.
Şi să-l sfârşim cu biruinţă.
Amin.