După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, și a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.
Domnul nostru Isus Hristos, prin care fuseseră făcute toate veacurile câte aveau să fie între cele două veșnicii (Evrei 1, 2),
pregătise și ceasul acesta cu tot ce avea să aducă el,
și Se ruga pentru el, înainte de a începe.
Spre a le fi tuturor ucenicilor Săi nu numai Mijlocitorul la Dumnezeu, ci și Învățătorul Rugăciunii de care vor avea de acum încolo cea mai mare nevoie pe pământ.
- După ce a vorbit astfel Isus, a ridicat ochii spre cer și a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine...
După ce un fiu și un trimes al lui Dumnezeu vorbește astfel ucenicilor lui, cum a vorbit Hristos și cu duhul și cu graiul, - atunci își poate ridica ochii spre cer și zice Tatăl nostru...
Dar cum să-și poată ridica ochii și zice, acela în care nu este nici Duhul lui Hristos (Rom. 8, 9) - și nici Cuvântul lui Hristos? (Colos. 3, 16).
În orice lucrare a lui Hristos, ucenicul trebuie să facă totdeauna așa cum a făcut Domnul: Cuvântul trebuie urmat de rugăciune.
Ori de câte ori stați de vorbă cu un suflet sau cu mai multe,
ori de câte ori împărțiți Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor,
- încheiați totul cu rugăciune către Tatăl Ceresc pentru mântuirea, pentru unitatea și pentru slava celor cu care ați vorbit. Mijlocind pentru ei la Tatăl, de la care se pogoară orice dar bun și desăvârșit.
Și de voia căruia depind toate lucrurile.
Rugăciunea Domnului nostru Isus Hristos ne este lumină și putere veșnică.
Sosise ceasul încercării, iar El îl începea cu o rugăciune de adâncă și liniștită încredințare în voia Tatălui.
Încercarea își avea ceasul ei de la sfârșit, după cum și ispitirea își avusese ceasul ei de la început (Matei 4, 1).
Și precum pentru începutul lucrării Sale și pentru începutul ispitirii - Domnul Isus Se pregătise atunci prin post și rugăciune, tot așa și acum, pentru începutul Patimilor Sale, pentru sfârșitul lucrării Lui.
O, ce adânc ar trebui să simțim nu numai setea de rugăciune ci mai ales tainica alipire, dulcea încredințare, liniștitoarea pace și puternica siguranță pe care o dă atingerea de Tatăl Ceresc.
Cine la ceasul rugăciunii este aflat în rugăciune,
la ceasul ispitirii este aflat în rugăciune,
la ceasul mărturisirii este aflat în rugăciune,
la ceasul încercării este aflat în rugăciune,
- acela va birui totdeauna și va sfârși totul proslăvit de Tatăl.
Suflete al meu, de câte ori a sosit și pentru tine ceasul, iar tu neștiind, nu te-ai rugat!
O, cum ar trebui să mă rog și eu la fiecare început de ceas!
Căci dacă Domnul care știe ce Îi aduce ceasul S-a rugat atât de mult, cu cât mai mult ar trebui să mă rog eu, care nu știu ce-mi poate aduce nu numai fiecare ceas, ci chiar și fiecare clipă!
Și pentru că ceasul ispitei nu m-a găsit rugându-mă, ispita m-a doborât de atâtea ori,
Pentru că ceasul mărturisirii nu m-a aflat în rugăciune, mărturisirea mea a rămas de atâtea ori fără nici un rod.
Pentru că ceasul pătimirii nu m-a găsit rugându-mă, pătimirile mele au fost de multe ori atât de amare, atât de grele, atât de slabe, atât de zadarnice. În cea mai mare parte a lor.
Suflete al meu, măcar ceasul morții să ne afle în rugăciune! În acel fel de Dumnezeiască stare, de dulce alipire, de tainică încredințare, de liniștitoare pace și de puternică siguranță pe care o dă deplin bucuria ascultării de voia Tatălui.
Atunci întunericul nostru ar fi lumină strălucitoare,
ispitirile biruințe slăvite,
încercările mântuire,
iar moartea înviere și încununare veșnică.
Slavă veșnică Ție Neprihănitul și Bunul nostru Tată Ceresc.
Iată ceasul cutremurător al unui mare sfârșit. Și al unui și mai mare început.
Ceasul dintre solia Iubirii și dovada ei.
Dintre mărturisirea Adevărului și încununarea acestei mărturisiri.
Ceasul dintre păcat și har.
Ceasul când începea Marea Luptă decisivă a Marelui nostru Mântuitor, cu marele nostru vrăjmaș, pentru împlinirea voii Tale: salvarea și mântuirea noastră.
Te rugăm în Numele Sfânt al Domnului nostru care merge acum la moarte pentru răscumpărarea noastră, să ne dăruiești toată puterea Sfântului Duh.
Pentru ca și noi să urmăm pașii Domnului nostru Isus, în tot ce știm că este voia Ta.
Iar pentru aceasta să avem totdeauna un duh puternic de rugăciune, ca să întâmpinăm fiecare ceas cu liniște.
Și să-l sfârșim cu biruință.
Amin.